Cei mai exasperați de valul de suplimente alimentare apărute de la an la an sunt medicii. Le vin în cabinete tot felul de trimiși care le prezintă produse „naturale, dar foarte eficiente, la fel ca medicamentul”. Din acel moment se nasc două concluzii candide: prima, medicul vede compoziția, decide că nu se încadrează ca supliment alimentar și nu va prescrie niciodată produsul. A doua, medicul este salb pregătit profesional, agreează produsul și îl recomandă pacienților săi, ignorând pericolul la care îi expune.

Profesorul ieșean, dr. Vasile Astărăstoae a fost printre puținii medici care au avut curaj să abordeze acest subiect în public: „Medicii încearcă să se informeze din cărți de specialitate, dar și din conferințe profesionale. Pacienții încearcă și ei să citească prospectele și să consulte internetul. În ambele situații, confuzia rămâne aceeași. Creșterea influenței comerciale în medicină a determinat o competiție accerbă pe piață. Oamenii sunt „manipulați” să își caute boli pe care bineînțeles trebuie să le trateze cu medicamente. Deseori fără nicio indicație medicală. Și în acest mod simplu a apărut patologia iatrogenă în care medicamentele induc boala și nu boala impune o anumită medicație”, a spus profesorul. Mai departe, reputatul medic a discutat aspectele în care se pot încadra aceste produse vândute în farmacii, dar care nu au o eficiență dovedită sau o recomandare medicală: „Comportamentul inadecvat în promovarea medicamentului se poate manifesta sub trei aspecte: conflictul de interese; promovarea mincinoasă și concurența neloială.”

Minciuna de piață

Conflictul de interese „apare atunci când interesul personal sau o obligație a rolului unui cercetător/terapeut intră în conflict cu o obligație de a susține interesul unei alte părți, compromițând așadar așteptările firești cu privire la o obiectivitate rezonabilă și la imparțialitate relativ la cealaltă parte”, a mai adăugat profesorul ieșean. Sursele conflictului de interese sunt fie pseudo-altruismul (se încearcă a se masca conflictul prin aducerea în față a interesului pacientului/pacienților), fie beneficiul financiar (finanțarea studiului, plăți pentru drepturile de autor, plăți pentru patente etc.).

Promovarea mincinoasă constă în lansarea pe piață a unor medicamente insuficient testate, sau prin exagerarea eficienței și eficacității concomitent cu eludarea efectelor adverse. În fapt, iatrogenia este determinată tocmai de necunoașterea efectelor adverse sau efectelor asocierii medicamentelor. Concurența neloială constă în prețul medicamentului, care poate fi de dumping până când concurența este eliminată din piață și se obține poziție de monopol, prin reducerea calității medicamentelor și implicit a prețului, prin pseudo-campanii umanitare, care determină dependența psihologică de un anumit produs.

„Remediile, pentru că vorbim de promovarea medicamentelor, ar putea consta în: dezvăluirea publică a informației despre medicamente; monitorizarea atentă a acestora, mai ales a efectelor adverse constate, adică farmacovigilența, dezvăluirea intereselor personale ale cercetătorului sau medicului și încetarea acelor relații externe, care induc comportamentul inadecvat.

În România, regulile CNA interzic reclama medicamentelor la televiziuni. S-a găsit, însă, o metodă de a se trece peste această reglementare. Companiile au înregistrat medicamentele ca suplimente alimentare, au luat aviz de la Ministerul Agriculturii și au invadat spațiul public. Au avut grijă să specifice în final „consultați medicul sau farmacistul dumneavoastră”. Este etic?”, întreabă profesorul Vasile Astărăstoae. Pornind de la aceste afirmații, ancheta jurnaliștilor EVZ a confirmat spusele profesorului și a descoperit și alte artificii la care au apelat micile companii farma.

 

De ce nu spunem Big Farma?

În general, companiile mari farmaceutice își testează drastic, prin metode de înaltă tehnologie, și își certifică produsele. De asemenea, companiile mari nu pun pe piață produse care nu pot fi recomandate în mod legal de către medici. „În facultatea de medicină învățăm farmacologie, nu urmărim efectele consumului de plante, ca tratament. Și de câte ori a fost urmărit acest consum… Putem spune doar că nu au existat rezultate notabile sau bune”, explică un medic de familie. Practic, de multe ori, aceste rețete pentru suplimente alimentare pornesc de la medicii de familie care nu găsesc o problemă medicală reală în anamneza pacientului, iar plecatul de la cabinet fără rețetă poate părea în ochii pacientului o lipsă de interes din partea doctorului.

Leacuri după ureche

Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale (ANMDM) răspunde la o întrebare de importanță crucială: Cum se deosebește un medicament de un supliment alimentar?

Purtătorul de cuvânt al ANMDM, Farm. Anca Crupariu, ne-a explicat că suplimentele alimentare trec în „grădina” Ministerului Agriculturii, dacă acestea conțin plante sau la Ministerul Sănătății, dacă acestea conțin extracte de origine animală. „Suplimentele alimentare nu au în spate studii clinice care să certifice eficacitatea și siguranța lor. Ele nu au un prospect, impropriu spus totuși, deoarece doar medicamentele pot avea un prospect și nu avertizează concret asupra efectelor secundare, sau asupra dozajului maxim admis. Totodată, există suplimente alimentare, fabricate de marile companii pharma care beneficiază de resursele acestor producători, adică de testare și GMP – good manufacturing practice, ceea ce conferă siguranță și informație consumatorului”, ne-a spus Anca Crupariu. „Există vitamine care sunt trecute ca suplimente, pentru că sunt într-o concentrație mică. Pentru că despre asta este vorba, concentrația face diferența. Sunt producători care preferă varianta aceasta, pentru că e mai ușor să lansezi un supliment alimentar decât să pui un medicament pe piață, în conformitat cu normele europene”, ne-a mai spus reprezentanta ANMDM.

Moarte la pliculeț

Dr. Monica Pop: „Da! Există medicamente trecute ca suplimente și mă bucur că există doctori care au curaj să vorbească! Au fost tratamente de acest gen care au dus oameni la deces. Un gastroenterolog mi-a spus clar că a avut un caz soldat cu deces al unui pacient care a folosit un produs care pretindea că reglează tranzitul și curăță intestinele. Am văzut cu ochii mei efectele acestor suplimente alimentare, unele fac ravagii în organism!. Am avut un caz, o femeie care folosea regulat picături de înălbire a ochilor. Acelea se eliberează fără prescripție medicală, deși produsul are substanțe vasoconstrictoare care produc tensiune oculară. Doamna a suferit, în urma lor, un AVC”. Dr. Monica Pop a mai menționat că ar trebui interzisă promovarea oricărui medicament sau supliment alimentar la TV sau în mass-media.

OTC – medicamente fără prescripție medical

Un medicament OTC (Over the Counter) este un produs medicamentos care se poate elibera fără prescripţie medicală. Aceste preparate presupun automedicaţia unor afecţiuni minore, fără implicarea medicului şi cuprind analgezice antipiretice şi antiinflamatoare, vitamine, minerale, antitusive, remedii gastrointestinale etc. Portofoliul de medicamente fără prescripție medicală cuprinde medicamente din diverse arii terapeutice:

● medicația sistemului cardiovascular

● medicaţia aparatului respirator

● medicaţia aparatului digestiv

Profesorul Vasile Astărăstoae atrage atenția asupra abuzurilor care se petrec și în această arie: „Există publicitate agresivă pentru medicamente sau tratamente antireumatice. Unde e regulamentul OTC sau suplimentul alimentar?”. Medicul spune că e chiar șocant cum ajung produse de tip antinevralgic pe post de nutritiv la rafturile din farmacii. Mai mult, farmaciștii semnalează și ei, sub protecția anonimatului, apariția unor medicamente de tip „picături”, pufuri pentru nas, care pot fi achiziționate fără rețetă medicală, deoarece sunt încadrate ca „dispozitive medicale”.

Medicii responsabili cer studii de risc

Dr. Vasile Cepoi, președintele Auto rității Naționale de Managament al Calității în Sănătate: „Suplimentele sunt de fapt medicamente care intră pe piață printr-o procedură simplificată, fără a suporta toate verificările în ceea ce privește eficacitatea și efectele adverse. Consider că este nevoie de un studiu privind riscurile asociate acestor terapii”, ne-a declarat el.

„Producătorul își asumă răspunderea”

Pe piață există peste 20 de mii de produse de tip supliment alimentar, iar majoritatea specialiștilor consultați arată că vina pentru această situație aparține celor care eliberează autorizația de punere pe piață: Serviciul de Modificări IBA (Institutul de Bioresurse Alimentare) din cadrul Ministerului Agriculturii. Șefa acestui serviciu, biologul Tatiana Onisei, a explicat pentru EVZ cum au ajuns pe piață numeroase suplimente pentru „detoxifierea ficatului”, „pastile de slăbit”, „energizante” sau „pastile pentru potență”. „Din decembrie 2019 când vor intra în vigoare complet noile norme, nu vor mai exista cazuri de acest gen. Până în acest moment am lucrat așa cum am putut, am făcut nenumărate demersuri către Ministerul Sănătății pentru a reglementa dispoziții care funcționau în defavoarea noastră. De exemplu, dacă un produs din Italia era declarat ca produs de tip supliment alimentar, noi îl acceptam, cu singura mențiune că producătorul își asumă întreaga răspundere.

În principiu, până la noi, producătorul nu trebuie să testeze produsul, dar trebuie să respecte niște norme de igienă. Din păcate, nu există la nivel de UE o armonizare în privința plantelor. Belgia, Franța și Italia au vrut să facă o listă armonizată în care să fie trecute toate plantele medicinale cu potențial de supliment alimentar. Din păcate, tentativa a eșuat”, a spus biologul. „Am mai descoperit și noi, prin testările noastre proprii pe care nu suntem obligați să le facem, dar le facem, substanțe interzise. Atunci am anunțat IGPR. Direcția Sanitar-Veterinară testează doar pentru metale grele și aditivi nepermiși”, a mai spus directorul Serviciului de Modificări IBA.