Merkel se clatină la Berlin și zdruncină toată Europa

Merkel se clatină la Berlin și zdruncină toată Europa

Acordul privind imigrația încheiat la summit-ul UE de la Bruxelles nu a aplanat criza politică din Germania. Chiar dacă va reuși să-și salveze guvernul, Angela Merkel va ieși din acest clinci mai slăbită ca niciodată. Unul din cele două motoare ale UE (alături de Emmanuel Macron) va fi definitiv gripat.

Liderii europeni și-au dorit să salveze cu orice preț pielea de cancelar a Angelei Merkel. Căderea ei ar duce într-un timp scurt și la prăbușirea UE, este convingerea multor cancelarii europene, fapt care explică eforturile uriașe pentru a se ajunge la un acord privind imigrația la summit-ul din 28-29 iunie de la Bruxelles.

Toată lumea spera că acordul va aplana criza politică internă din Germania. Stupoare, însă: duminică, ministrul de Interne Horst Seehofer și-a anunțat intenția de a demisiona din guvernul Merkel, nemulțumit de condițiile prea vagi și „insuficiente” privind combaterea imigrației, de natură a-i „afecta credibilitatea”. Seehofer este șeful Uniunii Creștin Sociale (CSU), formațiune bavareză aliată fidelă a Uniunii Democrat Creștine (CDU) a Angelei Merkel, iar demisia lui poate duce la prăbușirea întregului guvern.

Duminică noaptea, liderul CSU i-a dat cancelarei un ultimatum de trei zile înainte de a-și pune în aplicare amenințarea. „Este o concesie din partea mea”, a spus Seehofer. Ieri, la ora locală 17, era programată o primă rundă de negocieri între conducerile CSU și CDU. „Vom încerca să avem o nouă discuție la Berlin cu CDU, cu speranța că vom ajunge la o înțelegere”, a declarat Seehofer, luni dimineața, la ora 2, părăsind sediul partidului său. „Ce va fi, vom vedea.”

Ne puteți urmări și pe Google News

Formațiunea bavareză, presată de apropierea alegerilor regionale în octombrie și de ascensiunea partidului naționalist Alternativa pentru Germania (AfD), riscând să piardă majoritatea absolută, dorește o schimbare radicală în politica de imigrație a țării: refuzul accesului pe teritoriul german al tuturor imigranților înregistrați în altă țară UE sau neînregistrați și expulzarea celor aflați deja în Germania.

Or, această măsură ar arunca pur și simplu în aer acordul de la Bruxelles de vineri. Mai mult, Merkel se teme că aplicarea ei ar afecta unitatea UE și ar înrăutăți relațiile și așa tensionate cu vecinii săi: Austria și Franța au anunțat deja că nu vor să primească imigranții „germani”.

„Toate măsurile pe care le-am aprobat (la summit-ul de la Bruxelles) au același efect” cu ceea ce dorește Seehofer, a declarat Merkel într-un interviu acordat televiziunii ZDF. „Aceasta este opinia mea. Evident, CSU trebuie să ia o decizie după cum consideră că este mai bine.”

Trei scenarii pentru Germania

Duminică, într-o ședință maraton care a durat zece ore, Hors Seehofer a evocat în fața colegilor săi socialcreștini trei scenarii: fie cedează în fața cancelarei, fie trece peste capul acesteia și impune cu de la sine putere măsurile restrictive de la frontiere – ceea ce ar duce automat la demiterea sa și la colapsul coaliției de guvernare - , fie demisionează.

Potrivit unor surse citate de AFP, el le-a spus participanților la ședință că a optat pentru această din urmă soluție. Deși el le-a sugerat colegilor de partid că oferta sa de a se da la o parte este o cale pentru detensionarea crizei și menținerea alianței dintre cele două partide, consecințele unei eventuale demisii ale sale sunt greu de evaluat.

De altfel, Uniunea Creștin Socială nici nu vrea să audă de demisia liderului său („Este o decizie pe care nu o pot accepta”, a declarat șeful deputaților bavarezi, Alexander Dobrindt), dar este împărțit în ceea ce privește strategia anti-Merkel a lui Seehofer.

Unii se tem că o ruptură de CDU îi va determina pe democrațicreștini să își prezinte candidați proprii în alegerile din octombrie, ceea ce ar însemna o concurență serioasă în plus. De asemenea, ieșirea de la guvernare va reduce din influența pe care CSU, partid regional, o are la Berlin.

Alții, însă, simțind presiunea populară, pledează pentru o linie intransigentă: „Trebuie să facem ceea ce trebuie”, a declarat ministrul președinte al landului, Markus Söder. Or, departe de a calma apele, o demisie a lui Seehofer ar putea alimenta resentimentele la adresa lui Merkel din interiorul CSU.

De partea cealaltă, Angela Merkel, aureolată de victoria diplomatică de la Bruxelles, nici nu vrea să audă de pretențiile lui Seehofer. Cu atât mai mult cu cât duminică seara, în cadrul unei ședințe a CDU, ea a obținut sprijinul unanim al colegilor creștin-democrați.

 

În paharele de vin era cucută

Horst Seehofer s-a întâlnit sâmbătă seara târziu cu Angela Merkel, abia reîntoarsă de la summit-ul de la Bruxelles. Cei doi au fost văzuți cu câte un pahar de vin roșu în mână în balconul cancelariei, un gest care i-a făcut pe observatori să spere într-un deznodământ fericit al crizei.

Speranțele s-au spulberat însă după cele două ore cât a durat întâlnirea. Potrivit presei germane, când a ajuns duminică la întâlnirea de la München cu colegii săi de partid, Hors Seehofer a caracterizat discuțiile cu Angela Merkel drept „inutile”.

Conflictul dintre CDU și CSU, aliați tradiționali încă din 1949, a izbucnit la jumătatea lunii iunie, când cancelara a blocat proiectul ministrului său, de respingere a imigranților al frontieră. Însă tensiunile dintre cele două formațiuni datează din vara lui 2015, de la decizia Angelei Merkel de a deschide frontierele în fața valului de imigranți, ceea ce a dus la intrarea în țară a peste un milion de persoane, majoritatea fără acte sau cu acte false.

Partidul bavarez CSU, evident mai de dreapta decât aliatul său CDU, a denunțat fără încetare gestul cancelarei, exercitând presiuni pentru înăsprirea condițiilor de acordare a dreptului de azil și facilitarea condițiilor de expulzare a imigranților cărora li s-a refuzat solicitarea.

Chiar dacă noua criză politică se va solda cu rămânerea la guvernare a CSU, iar Merkel își va păstra scaunul de cancelară, ea va ieși oricum mai slăbită. După 13 ani de putere, se înmulțesc criticile la adresa ei, atât din interiorul Germaniei, cât și din afara ei, mai ales din partea țărilor est-europene și a lui Donald Trump.

Merkel și Macron sunt considerați cele două motoare ale UE. O cancelară încă și mai slăbită decât este acum ar transforma Uniunea Europeană într-un aeroplan cu un motor gripat. Care, în loc să zboare, intră în vrie.