Asistăm la o campanie de demonizare îndreptată nu împotriva organizării defectuoase a Sistemului de Sănătate din România, așa cum ar fi firesc, ci împotriva a zeci de mii de oameni, medici și asistente, a căror singură vină este că se încăpățânează să rămână și să muncească pe salarii de mizerie la ei acasă, în România.
Să vedem de ce! La început, în noiembrie, anul trecut, a fost Colectivul. Ancheta, cu tot cu expertizele efectuate, în loc să lămurească circumstanțele tragediei, mai mult le-a întunecat. Concluziile experților au arătat că viteza de ardere din sinistru a fost de cinci ori mai mare decât cea obținută prin simulare în laborator. La fel, compușii chimici obținuți în experimentele realizate nu au corespuns cu cei rezultați din incendiul de la Club. Cu alte cuvinte, la Colectiv a mai existat încă cel puțin o substanță puternic inflamabilă, dacă nu mai multe, astfel încât, nici viteza focului și nici compușii rezultați nu au ieșit din zona suspiciunilor majore. În acest caz, ipoteza mâinii criminale, a atentatului, nu poate fi exclusă, oricât s-ar încerca ocolirea ei.
Imediat, la câteva zile după producerea nenorocirii, peste medici, peste întreg Sistemul de Sănătate, au început să curgă acuzațiile. Acestea au mers de la faptul că primul-ajutor al răniților nu ar fi trebuit acordat la fața locului, pe trotuar - dar unde? - până la acuzația de expunere criminală a „marilor arși” la celebrele, de acum, infecții din spitalele românești. Brusc, presă, politicieni, dudui și diverși cetățeni prezenți prin platourile televiziunilor, reîncarnându-i parcă pe Louis Pasteur și pe Victor Babeș, au prins să explice ei ce și cum. Ideea principală era, în cel mai bun caz, aceea că medicii mențin o omerta de tip mafiot în privința condițiilor ucigașe din spitale, atunci când nu joacă ei înșiși rolul de criminali în serie.
Scenariul privatizării Sistemului de Sănătate cu orice preț prinde contur
Alături de sloganul „Corupția ucide!” pus, la doar câteva ore de la tragedie, în gura președintelui Iohannis, pentru a-i face rost de „Guvernul Lui”, începuse să se facă auzit și cel care spunea „Medicii ucid!”. Ușor-ușor, a început vehicularea soluției „salvatoare”: privatizarea Sistemului, în frunte cu cea a celei mai râvnite ciozvârte, SMURD-ul. Pe lângă ea, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și managementul spitalicesc.
În această etapă, „Evenimentul zilei” a avut inspirația de a consulta și a publica concluziile unor studii internaționale cu privire la rata de supravițuire a „marilor arși”. Potrivit acestora, ulterior tragediei de la Colectiv s-a înregistrat un număr de victime perfect încadrabil în statiscile unor mari spitale de profil din lume. Nu intrăm în detalii cu privire la aceste statistici medicale, important este faptul că în România tragedia petrecută nu a înregistrat o mortalitate mai mare decât în țări cu sisteme medicale avansate, în cazuri similare. Astfel, tentativa de a-i culpabiliza pe medici și, odată cu ei, întreg Sistemul, cu consecința urmărită, privatizarea, a eșuat. La vreme, am spune noi, dar nu pentru multă vreme.
Asta, pentru că nu s-a stins bine jarul la Colectiv, că a izbucnit scandalul Hexi Pharma, cel al dezinfectanților diluați. Parcă exact la timp, pentru o nouă campanie în care medicii să fie iarăși terfeliți. Ca și când nu ar fi fost de ajuns, zeci și sute de medici sunt acuzați că prescriu rețete false, că se duc la congrese pe banii companiilor farmaceutice, de zici că orice absolvent de medicină este un viitor infractor. Deși, la început, ipotezele păreau a fi foarte clare, ca și în cazul Colectiv, pe parcurs ele s-au tulburat. Și în acest scandal, isteria a atins cote paroxistice. S-au avansat 60.000 - aceeași cifră cu aceea din decembrie ,89 - de morți în spitale, din pricina dezinfectanților „diluați de până la de 2000 de ori”. Desigur, tâmpenii care pică la o singură privire, la un simplu efort de logică, dar care au inflamat din nou opinia publică. Peste toate, moartea patronului Hexi Pharma, una petrecută în condiții absolut dubioase, care aproape exclud ipotezele accidentului sau sinuciderii, nu a făcut decât să accentueze sentimentul că ne aflăm în fața unei noi combinații marca „servicii de informații”, care vizează prin definiție ca, în dosul unei aparențe, să se realizeze un scop de mare miză. Care să fie acesta? Păi, dacă punem cap la cap cele două „afaceri”, Colectiv și Hexi Pharma, dacă extragem numitorul comun al celor două, anume, acela că medicii, așa cum funcționează ei în actualul Sistem, sunt zugrăviți ca fiind un pericol public, unul care omoară zeci de mii de oameni, fără să clipească, nici nu este greu de identificat scopul: privatizarea Sistemului de Sănătate. Miza este uriașă, mai mult de un miliard de euro anual!
Să vedem, însă, și ceea ce nu se potrivește în tot scenariul ăsta general, care țintește transformarea sănătății românilor într-o afacere de tip corporatist. Nu se potrivește ideea că medicii ar fi niște criminali, care își tratează pacienții, cu bună știință, în condiții care, de fapt, îi extermină. Și cât de simplu este de desființat o asemenea ipoteză ridicolă! În spitalele unde lucrează, medicii sunt expuși ei înșiși, tot acolo se tratează ei între ei când se îmbolnăvesc, în aceleași locuri își sau le sunt tratați copiii, părinții, rudele, prietenii, cunoscuții, dacă este să admitem că de ceilalți pacienți nu le-ar păsa.
Chiar își imaginează cineva pe lumea asta, că un medic acceptă să opereze, să-și facă meseria într-un spațiu infect, precum un wc public, într-un loc în care să se expună pe el însuși și pe toți cei enumerați mai sus în cel mai grav mod posibil? Mă rog pentru sănătatea mintală a celui ce-și poate închipui sau crede așa ceva!
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
