Vreme de peste patru decenii, Securitatea a văzut şi auzit tot atât în România, cât şi peste hotare. Spionii şi colaboratorii acesteia au scris milioane de rapoarte, multe dintre aceste despre cetăţenii proprii, dar au acordat o atenţie deosebită şi străinilor, mai ales celor care putea servi intereselor externe ale României. Publicaţia franceză L`Express şi-a trimis doi jurnalişti la Bucureşti pentru a studia dosarele care implică numele unor cetăţeni francezi. Ce au găsit jurnalişii din Hexagon în materie de trădare, dualitate şi mizerie umană este halucinant.

Deschiderea parţială a arhivelor fostei securităţi, începând cu anii 2000, a reprezentat un moment extrem de dureros pentru mulţi dintre români, victime ale regimului totalitar, care au aflat cu această ocazie, că fuseseră denunţaţi chiar de prieteni apropiaţi, membri ai familiei şi chiar parteneri de viaţă.  Nu toate dosarele au fost însă declasificate. “Peste 60.000 sunt în continuare secretizate, pentru că sunt considerate extrem de sensibile”, precizează preşedintele Consiliului  Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Dragoş Petrescu.

Jurnaliştii de la L'Express au completat zeci de formulare în care au precizat cu exactitate cine sunt persoanele pe care le caută în arhivele CNSAS. Printre acestea, preşedinţii francezi François Mitterrand şi Valéry Giscard d'Estaing, alte numeroase personalităţi politice, intelectuali de origine română, directori de fabrici etc.

Ancheta din L'Express, intitulată "Când Ceauşescu îi spiona pe francezi" relevă, pe baza unor documente declasificate de CNSAS, că, aşa cum bănuiau, numeroase personalităţi franceze au colaborat cu Securitatea lui Ceauşescu şi au spionat în favoarea acesteia. Uimitor este cazul lui  Claude Estier  - “Stănică", în dosarele fostei Securităţi-  fost membru al Rezistenţei, deputat socialist şi preşedinte al comisiei de afaceri externe din parlamentul francez, care a făcut parte din primul cerc al ex-preşedintelui francez François Mitterrand, care îl detesta sincer pe tiranul comunist de la Bucureşti.

Timp de patru ani, între 1982 şi 1986, Estier a fost Stănică pentru securiştii dictatorului român. Claude Estier ţinea legătura cu Oros Popescu, agentul român aflat în misiune la Paris, care îşi informa superiorii din ţară că “apropierea de  Estier este fructuoasă”. Spionii români sperau să reuşească, cu ajutorul lui Stănică, “constituirea unui grup de influenţă în instituţiile parlamentare franceze”. În epoca respectivă, dictatorul Nicolae Ceauşescu căuta cu disperare să joace un rol important pe scena politică internaţională iar apropierea de Paris era vitală, scrie L'Express.

Publicaţia franceză crede că o mare parte din documentele faimosului proiect Ariana – cum a fost botezată misiunea de recrutare a colaboratorilor străini care să lucreze în favoarea României –au fost distruse pentru protejarea altor nume importante implicate în această poveste.  “O parte a arhivelor fostei Securităţi a fost depozitată la Sibiu, în centrul ţării. Multe documente au fost mistuite de un incendiu”, a precizat Silviu Moldovan, şeful Serviciului Cercetare din cadrul CNSAS.

Estier a decedat în martie 2016 şi, cel mai probabil, odată cu el au fost îngropate multe din informaţiile preţioase ale acestei afaceri.

Cel puţin un alt membru de seamă al aparatului politic socialist a fost apropiat de fosta poliţie politică ceauşistă: Michel Charasse. Securitatea nu a avut însă acelaşi succes cu el ca şi cu Estier şi l-a lăsat baltă.

În plus,  "Parisul era considerat drept principalul focar al opoziţiei anti-ceauşiste", după cum spune analistul politic Stelian Tănase reporterilor de la L'Express. E adevărat că la Paris erau pe atunci mulţi exilaţi iar şefii contra-spionajului românesc erau convinşi că aceştia pregăteau comploturi finanţate de americani. E deci motivul pentru care şi-au trimis hoarde de agenţi ca să supravegheze şi să contracareze aceste presupuse "proiecte". Eficacitatea agenţilor români va scădea după 1978, odată cu fuga în SUA a şefului Securităţii, Ion Pacepa.

Printre dosarele găsite de jurnaliştii de la L'Express la CNSAS, se numără cel al lui Paul Morand, scriitor şi fost ambasador al Franţei la Bucureşti în 1943, adică pe vremea guvernului pro-nazist de la Vichy. Oportunist, naţionalist şi antisemit, Morand avea ca misiune să-i pună pe "calea cea bună" pe membrii ambasadei franceze din România, reputaţi ca fiind simpatizanţi gaullişti. Un spion român va face rapoarte sistematice despre efemerul ambasador. Paul Morand va sta însă la Bucureşti mai puţin de un an de zile.

Nici românii exilaţi la Paris nu sunt "uitaţi" de Securitate. Astfel, "Eugen Ionescu va fi în atenţia poliţiei secrete ceauşiste. Scopul era să-l convingă pe celebrul scriitor şi dramaturg să-şi viziteze ţara de origine, lucru ce-ar fi însemnat o colosală temă de propagandă. Ca să-l convingă pe Eugen Ionescu să revină la Bucureşti, Securitatea îl trimite chiar pe Radu Beligan la Paris în 1965. În zadar însă" afirmă fiica scriitorului, Marie-France Ionesco. Compatriotul lui Ionescu, Emil Cioran, stabilit şi el la Paris, face şi el obiectul aceleaşi atenţii sporite din partea Securităţii. "Aceasta îl va înrola chiar pe fratele scriitorului, Aurel, şi demersul e gata-gata să fie încununat de succes" scrie L'Express. In ultimul moment, proiectul eşuează însă şi Cioran nu va mai reveni niciodată în ţară.

(Surse: lexpress, rfi.ro)