Intr-una din memorabilele sale caricaturi, Mihai Stanescu a ilustrat perfect duplicitatea societatii romanesti de dinainte de ‘89 si dintotdeauna.
Atotputernicul Nicolae Ceausescu privea de la tribuna, in timpul unui miting, nenumaratele pancarte prin care oamenii muncii il asigurau ca pot strange cureaua.
„N-avem nevoie de oua”, „Nu ne trebuie carne”, „Nu vrem caldura”, „Nici paine, ulei, zahar sau unt” etc. Cineva din anturaj, aplecat la urechea dictatorului, ii soptea insa acestuia: „Tovarase secretar general, nu-i credeti, nu sunt sinceri!”.
La venirea lui Gica Hagi pe banca Stelei, corul laudatorilor s-a mobilizat mai repede decat armata israeliana. In nici 24 de ore, s-a pus pe picioare o impresionanta orchestra: „Hagi, esti cel mai mare, cel mai bun, cel mai destept”. Laudele curg rauri.
E cutremuratoare solidaritatea in minciuna. In jurul celui mai bun fotbalist din istoria Romaniei se construieste cu frenezie un cocon de incurajari nesincere, de minciuni frumoase, de laude otravite.
Hagi nu e antrenor. Cel putin, nu inca. Pana acum, „Regele” n-a demonstrat calitati. Din contra, a tradat defecte fatale pentru un tehnician: irascibilitate, nerabdare, cunostinte tactice limitate, lipsa de diplomatie. Nimeni nu-i spune insa acest lucru. Nici familia, nici prietenii, nici fostii colegi de nationala. Nici presa.
Nimeni. Acest om, care ar trebui - macar in contul serviciilor aduse fotbalului romanesc - ajutat sa inteleaga ca mai are enorm de lucru pana sa ajunga in varf, e impins cu cinism spre o fundatura.
Si mai trist e ca aceasta lume care a profitat atat de pe urma „Regelui” isi rade acum in barba de el. In timp ce, sedus de acest cor ipocrit, Hagi ajunge sa creada ca e intr-adevar genial si rosteste fraze penibile, precum cea de la instalare, „voi avea un salariu pe masura valorii” (n.r. - cel mai mare din fotbalul romanesc), cei din jur mustacesc.
Colegii antrenori, conducatorii celorlalte cluburi, chiar si ziaristii se amuza copios (desigur, „off the record”). E realitatea din spatele cortinei. Hagi a nimerit in mijlocul unui bal mascat unde fetele incremenite schiteaza zambete care se vor incurajatoare, dar aduc a ranjete. Ce e in spatele lor, nimeni nu stie.
De dragul clipelor unice in istoria Romaniei, a vremurilor in care driblingurile si golurile „Regelui” erau singurele motive de fericire ale natiunii, Hagi trebuie avertizat asupra pericolului. Gica, nu-i crede, nu sunt sinceri!
Recomandările noastre
