Tăierile salariale, recalcularea pensiilor, dar şi disponibilizările au supraaglomerat Secţia Litigii de muncă a Tribunalului Bucureşti, spune vicepreşedinta instanţei, Laura Andrei.

Nu mai puţin de 1.500 de dosare pe an pentru un singur judecător, instabilitatea legislaţiei interne şi finanţarea necorespunzătoare a posturilor. Acestea ar fi, în opinia vicepreşedintei Tribunalului Bucureşti, judecătoarea Laura Andrei, doar câteva dintre motivele pentru care sistemul judiciar românesc "scârţâie" şi este criticat în toate rapoartele de ţară de oficialii de la Bruxelles.

100.000 de dosare într-un an

În acest an, s-au adăugat şi măsurile de austeritate luate de executiv care au supraaglomerat şi secţia specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, de altfel cea mai "încărcată" instanţă din România.

Într-un interviu acordat EVZ, Laura Andrei trece în revistă nu doar problemele sistemului, ci şi soluţiile care ar putea fi luate pentru a veni în sprijinul justiţiabililor, exasperaţi nu doar de durata prea mare a proceselor, dar şi de faptul că multe dintre deciziile instanţelor - în special în litigii civile - sunt adesea ignorate de către autorităţi.

EVZ: Tribunalul Bucureşti este considerat cea mai "aglomerată" instanţă. De ce se întâmplă asta? Laura Andrei: Faptul că Tribunalul Bucureşti este instanţa cu cel mai mare număr de cauze deduse spre judecată e o realitate constantă a ultimilor ani. O simplă analiză a indicatorilor statistici relevă o creştere a volumului de activitate de la un an la altul, ajungându-se la circa 100.000 de dosare rulate în 2009. În condiţiile în care Tribunalul Bucureşti gestionează problemele juridice ale Capitalei, cauza acestui număr mare de pricini vizează în principal complexitatea raporturilor civile, comerciale şi administrative specifice celei mai mari aglomerări urbane din România.

Să nu uităm că în Bucureşti sunt concentrate un număr mare de societăţi comerciale, un număr foarte important de autorităţi publice, context ce atrage competenţe jurisdicţionale specifice pentru Tribunalul Bucureşti. Nu în ultimul rând, instanţa noastră se distinge şi prin complexitatea deosebită a cauzelor (dosarul "FNI").

Care sunt cele mai "aglomerate" secţii ale Tribunalului Bucureşti? La nivelul tuturor secţiilor Tribunalului Bucureşti şi al judecătoriilor arondate a cestuia se înregistrează creşteri mari ale valorilor statistice prin care e reflectată activitatea instanţelor. Anul 2010 însă a însemnat o sporire vizibilă în activitatea secţiei a VIII-a, specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale, fiind înregistrat un număr foarte mare de pricini.

Măsurile de austeritate bugetară luate de guvern au determinat un val de acţiuni în instanţa specializată, acţiuni care vizează fie reducerile salariale, fie disponibilizările în rândul personalului bugetar sau recalculările de pensii. "La nivelul tuturor secţiilor se înregistrează creşteri mari ale valorilor statistice prin care se reflectă activitatea instanţelor." LAURA ANDREI, vicepreşedinte Tribunalul Bucureşti

PROBLEME "ADMINISTRATIVE"

Aproximativ 1.500 de dosare pe an pentru fiecare magistrat

Vă confruntaţi cu un deficit de magistraţi, comparativ cu alte capitale europene? În medie, în 2009, un judecător de la Tribunalul Bucureşti a avut de soluţionat circa 1.500 de cauze. Această medie vizează toate secţiile Tribunalului şi se raportează la un număr fluctuant de aproximativ 130 de magistraţi prezenţi în instanţă în anul de referinţă.

S-a discutat mult despre corelaţia între numărul de judecători şi populaţia dintr-o anume localitate deservită în respectiva jurisdicţie. Ceea ce se pierde din vedere e faptul că pricinile înregistrate spre judecată sunt formulate nu numai de persoane fizice, ci şi de persoane juridice. Se uită că în materia contenciosului administrativ autorităţile publice centrale şi locale sunt subiect de analiză prin prisma tuturor actelor administrative edictate. Aceasta, fără a mai aborda şi materia penală unde marea aglomerare urbană pe care o reprezintă Bucureştiul constituie o placă turnantă pentru grupări infracţionale care acţionează pe întreg teritoriul ţării. Ca atare, o analiză comparativă cu alte capitale europene trebuie să aibă în vedere specificul cazuisticii Bucureştiului, structura populaţiei, natura activităţilor economice derulate şi nu numai numărul înregistrat al populaţiei Capitalei. (...) Discutând cu colegi magistraţi din Italia, Franţa, Olanda sau Germania, aceştia şi-au manifestat totala surprindere în raport cu numărul imens de cauze pe care colegii de la Tribunalul Bucureşti îl soluţionează în fiecare an.

Cum gestionaţi, totuşi, situaţia, astfel încât justiţiabilii să nu fie lezaţi? Sunt sacrificate zilele libere, se lucrează sâmbăta şi duminica pentru redactarea lucrărilor, iar o zi de lucru obişnuită se sfârşeşte pentru cei mai mulţi dintre noi la orele 20.00-21. 00. Iar ore suplimentare nu se plătesc, pentru nici unul dintre membrii colectivului, aşa că munca peste program este o decizie asumată de noi toţi doar pentru a asigura fun cţionalitatea acestei instanţe.

100.000 de dosare au ajuns pe masa magistraţilor Tribunalului Bucureşti doar în 2009

FĂRĂ SFÂRŞIT

Dosarul "Bolgiu", în instanţă de şapte ani

Care e cel mai "longeviv" proces de pe rolul Tribunalului Bucureşti? Cel mai vechi caz aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti este un dosar care vizează procedura de insolvenţă declanşată împotriva Băncii Renaşterea Creditului Românesc. Acest dosar este înregistrat de mai bine de zece ani, dar specificul procedurii insolvenţei nu permite închiderea dosarului decât după valorificarea, prin licitaţie publică, a bunurilor din pa trimoniul debitoarei şi distribuirea sumelor recuperate de creditori. Însă, pe rolul instanţelor din ţară se mai află aproximativ 120 de dosare care vizează executarea bunurilor, astfel încât dosarul nostru se va putea finaliza după soluţio narea celor 120 de pricini.

În materie penală, dosarul cel mai vechi e din 2003, care îl priveşte pe inculpatul Bolgiu Radu. În contextul în care inculpatul a suferit un traumatism în cursul unei altercaţii în Spania (a fost împuşcat în cap de poliţiştii spanioli - n.r.) şi se pare că se află de câţiva ani într-o comă profundă, instanţa noastră a cerut, prin comisie rogatorie, efectuarea unei expertize me dico-legale pentru stabilirea posibilităţii inculpatului de a participa la judecata cauzei. Din păcate, autorităţile spaniole nu ne-au transmis încă relaţiile cerute.

Vi se pare în regulă să aplicaţi programul de lucru stabilit de CSM, dar contestat de Ministerul Jus tiţiei (MJ)? CSM a realizat o analiză comparativă a tuturor sistemelor europene. Ceea ce s-a încercat prin acest proiect a fost a se evidenţia supraîncărcarea judecătorilor. Pentru instanţa noastră s-a relevat un volum de muncă de patru ori mai mare decât norma stabilită. Nemulţumirile MJ vizează termenele lungi acordate în proceduri, iar aici se impune o adecvare a numărului de personal la cel de cauze şi la complexitatea acestora.

ÎN TIMP

"Mica reformă" şi aplicarea noilor Coduri ale Justiţiei vor scurta durata proceselor şi vor degreva instanţele, însă efectele se vor resimţi peste ani buni

Credeţi că "Mica reformă" va scurta durata proceselor? Cu siguranţă că legea micii reforme va scurta din durata procedurilor, fie şi numai datorită faptului că sunt suprimate o serie de căi de atac în anumite materii. Cu toate acestea nu cred în minuni imediate.

În ce măsură situaţia de acum va fi îmbunătăţită odată cu aplicarea noilor Coduri ale Justiţiei? Noile Coduri reprezintă instrumente moderne de lucru, şi aplicarea lor va conduce la o mai bună organizare a muncii pe un dosar. Dacă ne raportăm numai la modificările aduse în materia dreptului familiei, constatăm că un număr mare de pricini ar putea să nu mai ajungă în faţa judecătorului, ci s-ar soluţiona în faţa unui notar public sau a unui ofiţer de stare civilă. Vor fi însă mari dificultăţi în interpretarea unitară a noilor texte de lege până la cristalizarea unei practici a instanţelor.

V-aţi confruntat cu situaţii în care justiţiabili să se fi adresat CEDO nemulţumiţi de durata unui proces? Pe rolul CEDO sunt înregistrate multe solicitări ale petiţionarilor români nemulţumiţi de durata procedurilor. Ţin însă să precizez că, în interpretarea Curţii de la Strasbourg, durata rezonabilă a unui proces se raportează nu numai la perioada de cercetare în faţa instanţei de judecată, ci şi la perioada de anchetă penală sau la perioada de executare silită.

De asemenea, sunt avute în vedere complexitatea cauzei, conduita procesuală a părţilor şi condiţiile în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea. După ştiinţa mea, nu există o condamnare a Curţii pe un caz de natura celui enunţat de dumneavoastră raportat la Tribunalul Bucureşti.

Consideraţi că medierea e o soluţie pentru a degreva instanţele? Magistraţii bucureşteni şiau îndeplinit îndatorirea de a informa justiţiabilii cu privire la existenţa posibilităţii de soluţionare a litigiilor prin intermediul medierii. Aceasta ar putea să fie o soluţie pentru o degrevare de activitate, însă constatam că publicul preferă în continuare să facă apel la instanţă. 10 ani este perioada de timp scursă de la înregistrarea celui mai "longeviv" dosar de pe rolul Tribunalului Bucureşti

ÎN ACORD CU CEDO

Interdicţia accesului la dosare, imposibilă

Care ar fi soluţiile pentru ca actul de justiţie să fie îndeplinit cu celeritate? Personal, cred că numai asumarea justiţiei ca domeniu prioritar de acţiune pentru întreg arcul politic ar putea să permită punerea în practică a unor mecanisme de eficientizare a activităţii instanţelor şi Parchetelor. Reaşezarea competenţelor prin noile Coduri, existenţa unei stabilităţi a legislaţiei interne, finanţarea corespunzătoare a tuturor posturilor necesare ar putea să fie direcţiile de acţiune viitoare ce s-ar putea concretiza în eliminarea multor motive de critică la adresa sistemului judiciar românesc.

Cum apreciaţi demersul Asociaţiei Magistraţilor de a cere, în cazul jurnaliştilor, "legiferarea" interdicţiei de a avea acces la dosarele aflate pe rolul instanţelor până la o decizie definitivă şi irevocabilă? Opinia mea, raportată la ceea ce înseamnă dreptul de informare consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se circumscrie imposibilităţii instituirii unei interdicţii totale şi absolute, pentru presă, de acces la dosarele aflate pe rolul instanţelor. Ar fi necesare însă o serie de reguli care să stabilească în mod concret dreptul de acces la unele dintre documentele cuprinse în dosarele de urmărire penală şi la protejarea datelor ce ţin de viaţa privată a părţilor.

"E momentul ca Ministerul Justiţiei şi CSM să stabilească unitar o listă a documentelor clasificate din instanţe." LAURA ANDREI, vicepreşedinte, Tribunalul Bucureşti SERIAL EVZ:

• CAMPANIE EVZ. Stop justiţiei nedrepte!
• EPISODUL 1: Refren din justiţia română: proces mic, travaliu mare
• EPISODUL 2: Un război în justiţie de-o seamă cu democraţia
• EPISODUL 3: "Politicienii parlamentari fac rău justiţiei prin legile pe care le dau"
• EPISODUL 4: Un proces mai lung ca viaţa
• EPISODUL 5: "Avocaţii au fost o frână în calea medierii"
• EPISODUL 6: Procesele veşnice de la noi, criticate de Europa
• EPISODUL 7: Edilii Capitalei ignoră instanţa
• EPISODUL 8: "Puricele s-a judecat cu elefantul şi a câştigat"
• EPISDOUL 9: Lupta pentru o moştenire, "suspendată" în instanţe de peste un deceniu
• EPISODUL 10: Cum au vindecat instanţele un bolnav mintal în şase ani
• EPISODUL 11: Bătrân de 89 de ani care aşteaptă finalul unui proces banal