Alina Stailovskaya a povesti că în cele 3 săptămâni ale șederii sale în Mariupol nu a fost nici apă, nici lumină și nici căldură. Temperatura în apartamentul cu geamuri sparte era egală cu temperatura de afară între 0 şi  minus 10. Era cu geamuri sparte pentru că atacurile asupra clădirilor de locuințe au fost atât de puternice, încât unda de șoc a dus la spargerea lor.

Alina Stailovskaya a scăpat din iadul de la Mariupol după trei săptămâni de chin. Aceasta povestește că aveau limită de o cană de apă pe zi și două linguri de orez. Bombardarea orașului a fost constantă începând cu ora 4 dimineața. În fiecare dimineață, exact la ora 4 dimineața, începeau lovituri aeriene asupra zonei rezidențiale.

Femeia mai spune: Am învățat să distingem doar loviturile aeriene. În zona noastră au ajuns 2 tipuri de obuze: cele din care s-a auzit mai întâi șuieratul, iar apoi sosirea, şi obuzele care au sosit fără sunet unde auzeau doar explozia în sine.

Trei săptămâni de viață în Mariupolul asediat: „Mamă, nu înțeleg de ce trebuie să văd toate astea la 10 ani?”

Alina Stailovskaya, după trei săptămâni de viață sub bombardament la Mariupol, împreună cu familia ei, a reușit să meargă pe un teritoriu sigur din Ucraina. Ea a povestit despre coșmarul pe care l-a trăit familia ei.

Asta, în timp ce presa ucraineană scrie că primii soldați ai Moscovei au pătruns în incinta uzinei. În afara militarilor, aproximativ 200 de civili sunt în continuare în buncărele combinatului și așteaptă să fie evacuați. În ultimele zile au fost salvați 156 de ucraineni care au trăit în subteran.

Alina a mai povestit:  Fiica mea cea mică s-a plimbat pe lângă casă și a numărat cadavrele (câte erau întregi și câte pe jumătăți și bucăţi care erau peste tot). Apoi a întrebat: „Mamă, nu înțeleg de ce ar trebui să văd toate astea la 10 ani?”...nu stiam ce să-i răspund...Au trecut 2 săptămâni, iar copiii mei încă visează la tancuri rusești, bombardamente și război. Si tot mă trezesc la 4 dimineata..., a mai spus femeia.

Mărturii cutremurătoare din iadul de la Mmariupol

Alina Stailovskaya a povestit despre momentele cumplite prin care a trecut în iadul de la Mariupol, spunând că nu aveau apă de băut cu zilele şi nici mâncare.

Eu și copiii am scăpat după trei săptămâni de bombardamente. Nu pot descrie cum arată acum Mariupolul, unele case au fost rase de pe fața pământului. Vedeam cadavre în jurul caselor, pe care locuitorii le aruncau în cratere. Pe strada centrala din cartierul nostru nu a rămas nicio casă întreagă. În trei săptămâni nu am avut nici apă, nici lumină și nici căldură.

Temperatura din casă era ca cea de afară: 0-10 grade. Bombardamentele puternice au spart geamurile casei noastre. Nu aveam apă de băut cu zilele, încălzeam zăpada, iar apoi o fierbeam ca să avem ce bea. Foloseam apa doar pentru gătit sau o țineam pentru copii. Aveam limită de o cană de apă pe zi. Nu aveam nimic de mâncare. Când am reușit să gătesc orez, am pus și acolo limită, mâncam două linguri de orez pe zi.

Femeia evacuată alături de alți 200 de civili a povestit despre comportamentul oribil al soldaților ruşi care erau insensibili la situația lor spunând cănu le păsa de nimic, chiar se distrau pe seama lor.

În fiecare dimineață, la ora 4:00, începeau loviturile aeriene. Nu am sperat să rămânem în viață. Doar ne doream ca totul să se termine. Un tanc rusesc a venit în fața casei și a început să tragă într-un bloc vecin, apoi, au început să apară morminte în curtea blocului. Rușilor nu le păsa, se distrau doar, a povestit Alina Stailovskaya, voluntar și manager de proiecte într-o organizație publică, pentru ukrainianpost.com.