Istoricul român Marius Oprea l-a cunoscut personal pe Alexandr Litvinenko în 2004, cu doi ani înainte ca fostul ofiţer FSB (fostul KGB) să fie otrăvit cu poloniu radioactiv în capitala Marii Britanii. Potrivit acestuia, defectarea spionului rus a fost determinată de faptul că FSB, controlat de Vladimir Putin, devenise, de fapt, o organizaţie criminală.

Potrivit unei postări pe pagina personală de Facebook, istoricul Marius Oprea, fost preşedinte al fostul preşedinte al Institului de Investigare a Crimelor Comunismului, pare să agreeze concluziile finale ale anchetei din Marea Britanie privind asasinarea lui Alexandr Litvinenko în noiembrie 2006 de către spionii ruşi Andrei Lugovoi şi Dmitri Kovtun. Cei doi au acţionat din ordinul lui Putin, spune Oprea, cel mai probabil din cauza incendiarului volum publicat de Litvinenko şi Iuri Felştinski – Rusia explodează (apărut recent şi în limba română la editura Corint cu o lămuritoare prefaţă semnată de acelaşi Marius Oprea)

“Saşa era un bun creştin. Acesta a fost chiar unul din principalalele motive ale defectării sale. Nu mai suporta să facă parte dintr-o organizaţie criminală. Aprindeţi o lumînare pentru sufletul lui, care acum, în împrejurările aflării adevărului despre moartea sa, îi poate aduce lumină şi linişte. Îi ascult şi acum vocea şi îmi dau seama că nici coşciugul de plumb de sub blocul de beton turnat la o margine a cimitirului Highgate nu o poate face să tacă iar adevărurile sale încă mă înfioară. Între Rusia lui Putin şi URSS-ul lui Andropov nu este nici diferenţă, iar între un vest placid, de o naivitate care balansează între naivitate şi complicitate şi un est criminal stă România”, scrie Marius Oprea pe pagina sa de Facebook.

L-a întâlnit pe Alexander Litvinenko în mai 2004, la Londra, prin intermediul lui Vladimir Bukovsky, un disident antisovietic şi un adversar al preşedintelui Vladimir Putin. Marius Oprea se afla la Cambridge, unde urma să scrie o carte despre comunism cu ajutorul lui Bukovsky. „El mi-a spus: „Marius , ţi-am pregătit o surpriză”. Surpriza era acea întâlnire cu Alexander Litvinenko despre care Vladimir îmi spusese şi mai aflasem şi eu câte ceva. Practic, el este ultimul mare defector din FSB din Occident şi dezvăluirile sale, la vremea respectivă, erau de natură să zguduie încrederea într-o Rusie democratică”, povesteşte Marius Oprea. Drumul până la casa lui Alexander Litvinenko a fost plin de peripeţii, a povestit Marius Oprea şi pentru Digi24.

„A ajunge până la el a fost aşa o aventură. Se pare am fost verificat de către contrainformaţiile britanice pentru că, fiind un azilant politic în Marea Britanie - şi nu orice azilant, ci un locotenent colonel al serviciilor secrete ruse -, el se bucura de protecţia serviciilor britanice şi a poliţiei. De la gară am luat un metrou două staţii, după care, chiar de la gura staţiei de metrou, mă aştepta un taxi al cărui număr mi-l dăduse Vladimir Bukovsky pe o foaie de hârtie. M-am urcat în taxi, mi s-a spus „bună seara” şi am fost dus undeva în estul Londrei. Nu trebuie să îl plătesc, totul era aranjat – ceea ce m-a făcut să cred că nu era tocmai un taxi obişnuit. Şoferul, un om solid, de culoare, nu a scos nici o vorbă, în afară de bună seara, la urcarea şi la coborîrea mea din maşină. Am sunat apoi la uşa unui apartament de la parterul unei case cu două etaje şi mi-a deschis un bărbat arătînd mai tînăr decît vîrsta sa, cu un zîmbet solar, cu ochi clari şi pătrunzători, de o stranie culoare cenuşiu-verzuie şi o privire directă, uşor iscoditoare. Nu-mi venea să cred – chiar el să fi fost acel locotenent-colonel al serviciilor secrete ale Federaţiei Ruse, defector în Marea Britanie? Am trecut pragul casei şi totodată al unei noi prietenii. Call me Saşa, mi-a spus cu o voce mai degrabă adolescentină decît cazonă. (…)Discuţiile cu Saşa în locuinţa sa de undeva din nordul Londrei, la capătul unei călătorii care a părut decupată din filmele cu James Bond, le-am înregistrat, bineînţeles cu acordul său, pe o casetă, pe care am reascultat-o şi acum, cînd s-a spus adevărul despre moartea sa teribil de crudă, ordonată de Putin”, scrie Marius Oprea.

„Nouă ni se spune că meritul lui Putin este stabilitatea. Minciuni! Este o nebunie să spui că Rusia este astăzi un stat stabil. Ar fi aşa doar dacă are societate civilă, democraţie, preşedinte ales în mod democratic, are o constituţie respectată de toţi cetăţenii. Putin şi apropiaţii lui... apropo, în Rusia nu mai există jurnalism, doar propagandă. Iar maşina de propagandă rusească, aflată sub controlul serviciilor speciale, va introduce în mintea cetăţeanului rus ideea că prăbuşirea URSS a fost rezultatul manipulării de către CIA şi de către serviciile secrete din vest. Ideile de propagandă sunt că trebuie refăcut Imperiul Sovietic şi fostul lagăr socialist. Şi ei, încet-încet prin companiile petroliere preiau puterea, încep să se implice în treburile interne ale statelor vecine: Ucraina, Belarus, Polonia, România şi Bulgaria”, a spus Alexander Litvinenko potrivit lui Marius Oprea.

Aleksander Litvinenko a deţinut poziţii importante în cadrul Serviciului Federal de Securitate. A condus Direcţia a 7-a, cea care se ocupa cu lupta împotriva grupărilor de crimă organizată. Istoricul român povesteşte că motivul pentru care Litvinenko a ajuns să dezerteze a fost strâns legat de implicare serviciilor în acţiuni criminale.

„Treptat, acestea se transformaseră dintr-un serviciu de informaţii într-o organizaţie de tip criminal. Într-o organizaţie care completa şi colabora la nivel oficial cu reţele de crimă organizată pe care el era pus, vezi Doamne, să le combată. Aceste descoperiri pe care le făcuse şi le documentase serios au avut darul de a atinge limita”, povestește istoricul român. Alexander Litvinenko a organizat o conferinţă de presă în care a spus public tot ce descoperise despre activităţile FSB.

Potrivit anchetatorilor britanici, Alexandr Litvinenko, 43 de ani, a murit pe 23 noiembrie 2006 după ce a fost otrăvit cu poloniu radioactiv, substanţă care îi fusese administrată la Hotelul Millenium din capitala Marii Britanii, unde băuse în 1 noiembrie un ceai în compania foşilor spioni ruşi Andrei Lugovoi (foto jos) şi Dmitri Kovtun.  

Rusia a negat orice legătură cu moartea lui Alexander Litvinenko. La fel cum s-a delimitat şi de alte cazuri de morţi suspecte - cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, al magnatului Boris Berezovski şi al omului de afaceri Aleksandr Perepilicinîi, toţi opozanţi ai actualului regim de la Kremlin. Mai mult, Putin a arătat că puţin îi pasă de ce credul Occidentul şi l-a decorat anul trecut pe Andrei Lugovoi, devenit între timp deputat în Dumat de Stat, pentru “contribuția sa la dezvoltarea sistemului parlamentar rus și pentru rolul său activ în viața legislativă”.

În concluziile prezentat public, Sir Robert Owen, judecătorul care a condus ancheta menită să stabilească vinovaţii de otrăvirea fostului agent FSB (fostul KGB), instalat în Marea Britanie în 1999, a spus, într-adevăr,  că președintele rus Vladimir Putin a “aprobat probabil” uciderea opozantului rus Aleksandr Litvinenko la Londra, în 2006, de către doi agenți ruși. Vorbele judecătorului au fost interpretat în fel şi chip de agenţii pro-Putin, care s-au căznit să demonstreze că “probabilitatea” ar fi dovadă a neamestecului şi inocenţei lui Vladimir Putin în acest caz de omor. Premierul britanic David Cameron a spus însă cât se poate de limpede la Davos că fostul agent KGB Aleksandr Litvinenko a fost asasinat la “comanda unui stat”.