EVZ Special
Un mărtişor pentru o domnişoară frumoasă în Bucureştiul interbelic. POVESTEA UNEI FOTOGRAFII
În secolul XIX, fetele purtau la încheietura mâinii, de la 1 martie până la 1 aprilie, un bănuţ legat cu un fir alb împletit cu unul roşu, cu care, de la 1 aprilie, îşi cumpărau halviţă. Cel mai vechi mărţişor cunoscut la noi datează din 1879 şi are forma unei inimoare, fiind confecţionat din argint.
De la fotograful german Willy Pragher s-au păstra şi câteva fotografii despre obiceiul mărţişorului în Bucureştiul interbelic. Pe taraba vânzătorului se pot vedea cruciuliţe, inimioare, elefănţei, pisicuţe, căţeluşi, porcuşori, trifoi cu patru foi. „Marț” În dicţionarele interbelice, mărţişorul mai era numit şi „marț‘: „mărțișor m. 1. pop. luna lui Martie; 2. ban cu o ață roșie împletită cu alb ce fetele și nevestele își atârnă la gât sau la mână în prima zi a lunei Martie; 3. pl. ramuri de salcie acoperite cu flori: iată o gingașă mlădiță cu șirag de mărțisori AL. [Diminutiv din Marț]”, sau „mărțișór m. (dim. d. marț 1). Numele popular al lu Martie (Rar). N., pl. oare. Marț, breloc pe care-l poartă fetele la gît de la 1 Martie pînă la 1 April în credință că nu le va pîrli soarele”.
Interzise de Armand Călinescu
În anul 1938, ministrul de interne Armand Călinescu, aflat în plină ofensivă împotriva Mişcării Legionare, a interzis purtarea mărţişoarele de teamă să nu fie folosite pentru propagandă politică. Iată ce scria în ordinal de ministru: „Vă aducem la cunoştinţă că nu se aprobă portul mărţişoarelor separate cu prilejul zilei de întâi Martie, cari sunt confecţionate astfel încât ar putea constitui vreun mijloc de propagandă politică. Toate mărţişoarele sunt socotite ca insigne politice şi toţi cei ce vor fi dovediţi că le poartă, vor fi deferiţi justiţiei”.
În perioada comunistă, în cooperative se găseau mărţişoare mai mult din tinichea, dar bucureştenii puteau cumpăra, de la tarabele care apăreau în jurul Universităţii şi pe Lipscani, şi mici minuni confecţionate, în special, de studenţii de la facultăţile de arte. De asemenea, la Fondul Plastic se găseau mărţişoare ambulate fruumos în cutii transparente, dar lipsite complet de conotaţii magico- religioase.
În patrimoniul UNESCO
Mărţişorul a intrat, la sfârşitul anului trecut, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO. Dosarul a fost depus de România alături de Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, în care există această tradiţie a primăverii. Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre şnurul de mărţişor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de Baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic.
Recomandările noastre
