Marta Petreu - un filosof despre maladiile filosofilor: „La Cioran, boala a fost precum cheagul în lapte sau precum drojdia în plămădeală” | Bookfest 2017
- Felix Mihai Badea
- 16 mai 2017, 00:00
În perioada 24-28 mai se va desfășura la București (Romexpo) cel mai mare târg de carte din țară, prilej pentru Evenimentul zilei să vă prezinte interviuri exclusive cu autorii preferați, dar și cele mai noi știri legate de acest eveniment cultural. Astăzi, vă propunem o incursiune în lumea unei femei-fi losof: Marta Petreu
Evenimentul zilei: Cum s-a ivit, stimată doamnă, această carte (Despre bolile filosofilor. Cioran), ajunsă – iată! – la a treia ediție? Care este resortul ei intim?
Marta Petreu: O, între proiectele mele a fost, multă vreme, și acela de-a scrie o carte mare despre bolile de care au suferit filosofii. Proiectul era măreț, voiam s-o iau de la păduchi și hidropizie, adică boli de-ale anticilor, de la durerile de stomac de care suferea Aristotel, de pildă, apoi să trec prin biografiile și operele diverșilor filosofi din diverse epoci, filtrînd totul prin dosarul medical al „pacientului”. Eu știu că textele nu pică din cer, sub formă de burniță, ci sînt creațiile unor oameni reali, care au și ei, chiar dacă sînt filosofi sau scriitori, tot felul de beteșuguri, care nu numai că îi chinuie, ci le și influențează judecata și talentul. Din tot proiectul ăsta măreț – sper că sesizați autoironia – miau rămas o cutie mare cu fișe și două texte: cărticica despre care mă întrebați acum și un eseu despre E. Lovinescu, publicat într-unul din volumele mele de la Polirom.
- Poate fi considerată opera lui Emil Cioran și un rezultat al bolilor lui, așa cum susținea el însuși? Care este rolul maladiei în declanșarea creativității la Cioran?
- El așa zice. Eu am obiceiul să îi cred pe autori – desigur, supunîndu-le afirmațiile unor verificări critice cît pot eu de complexe. Bineînțeles, nu ajunge să fii bolnav ca să scrii un text/ o carte/o operă... ar însemna că spitalele ar fi doldora de genii, nu de pacienți. Ca să scrii, mai trebuie ceva, o nimica toată: talent. Iar talentul este înnăscut, nici nu îl putem cumpăra de nicăieri, nici nu îl putem obține prin muncă, prin muncă putem numai să îl șlefuim. Și mai trebuie inteligență și cultură. La Cioran, pe un talent uriaș și pe o inteligență cel mai probabil ieșită din comun, boala a fost precum cheagul în lapte sau precum drojdia în plămădeală: i-a dat trufia de a scrie în numele experiențelor sale de suferind. Coroborînd 1. primele lui articole, 2. prima lui carte (Pe culmile disperării), 3. scrisorile lui din perioada aceea de început către prietenul și consăteanul lui, Bucur Țincu, 4. informațiile despre perioada debutului lui Cioran, presărate în toată operea lui, inclusiv în Caiete și în interviuri, m-am convins că pentru Cioran boala a fost un factor declanșator de creativitate și unul dintre elementele care a dat textelor lui o anumită tonalitate afectivă întunecată. Și că el s-a placat pe boală ca pe un factor, credea el, generator de superioritate și strălucire intelectuală.
- A fost Emil Cioran genial?
- Unii oameni care l-au cunoscut spun că da. Oricum, el a fost cineva.
- Care este, în prezent, profilul cultural al românului/ României?
- Nu intru eu în capcana asta... vedeți, există mai multe categorii de români și, foarte probabil, mai multe Românii. Oamenii din satul meu sînt într- un fel, cei care au plecat din țară să lucreze aiurea sînt în alt fel, orășenii din Cluj presupun că pot avea, în principiu, alt profil decît aceia din Botoșani, tinerii au un fel de a fi, adulții altul, politicienii care se succed la putere or fi avînd alt profil decît tot universul. Și așa mai departe. Ca să fac profilul cetățeanului român de azi ar trebui să stabilesc, ca sociologii, după un criteriu anume ales, categoriile de populație, iar apoi să cercetez. Pentru România, pentru multele Românii din interiorul României (geografice, spirituale etc.), la fel. Cu un fel de durere, adaug: 1. Știu ca a reapărut analfabetismul, și asta mi se pare o catastrofă. 2. La fel, știu din statisticile editorilor că, la noi, traducerile sînt mai cumpărate – și, deci, de presupus că și mai citite – decît volumele autorilor români. Oameni buni, îmi vine mie să țip, și-acum chiar țip, noi, autorii români, scriem pentru dumneavoastră! Faceți-ne onoarea să ne citiți!”.
Carte de vizită
Marta Petreu este profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş-Bolyai”, doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti şi redactor-şef al revistei Apostrof. Face parte din gruparea literară „Echinox”. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceţi verbele. Ca eseist şi istoric al filosofiei româneşti, a publicat volume precum: Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României” (1999); Ionescu în ţara tatălui (2001); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009). În 2011, Editura Polirom a iniţiat seria de autor „Marta Petreu.
„Omul are dreptul să creadă că a venit pe lume pentru fericire”
Care este definiția fericirii în opinia filosofului Marta Petreu? Dar a omului Marta Petreu? „Recunosc, întrebarea asta cu țepi mi s-ar fi potrivit pînă acuma vreo 20 de ani… Pentru că îmi cereți, vă confecționez o definiție la minut. Fericirea este starea psihică a omului (deci nu a altor viețuitoare), în care, pe lîngă sentimentul de adîncă armonie cu lumea (și cu aceea de dinafara sa, și cu aceea de dinăuntrul său), omul are și trăirea dionisiacă a împlinirii, și speranța plină de certitudine (interioară) că bucuria pentru care a venit pe lume va fi a lui și în viitor”, consideră Marte Petreu.
Când ne putem considera norocoși
Completarea vine imediat: „Vă asigur că profesorul Petreu și omul Petreu au o singură părere. Iar eu gîndesc că omul, omul în general, are dreptul să creadă că a venit pe lume pentru fericire și că are dreptul să acționeze pentru a o atinge. Oamenii fericiți sînt mai buni și mai inteligenți decît cei ne-. Ca Pierre Bezuhov... personajul lui Tolstoi din Război și pace, care, ori de cîte ori avea de luat o hotărîre importantă, încerca să își imagineze ce ar fi decis el pe vremea cînd, îndrăgostit fiind el de Natașa Rostova, era foarte fericit... Iar dacă un om ajuns la maturitate constată că nu a fost cu totul strivit de viață – căreia, bineînțeles, nu-i pasă nici cît negru sub unghie de fericirea umană –, atunci el poate să se considere norocos”.
Program Bookfest
Accesul la Bookfest cât și la toate evenimentele din cadrul acestuia va fi gratuit. Programul de vizitare va fi următorul:
- miercuri, 24 mai: 10:00 – 20:00;
- joi, 25 mai: 10:00 – 20:00;
- vineri, 26 mai: 10:00 – 21:00
- sâmbătă, 27 mai: 10:00 – 21:00
- duminică, 28 mai: 10:00 – 20:00.