În politică, demnităţile sunt trecătoare. Un pas greşit, o vorbă aruncată, un conflict "de interese" te pot aduce în pragul demisiei sau al demiterii.
Într-o secundă de neatenţie poţi pierde totul. Funcţia trece, ruşinea (sau, după caz, onoarea) rămâne. Aceasta este una dintre cele mai importante lecţii pe care un politician trebuie să şi le însuşească: de la mărire la decădere nu e decât un singur pas. A fost odată al doilea om în stat Mazilirea lui Mircea Geoană din fruntea Senatului este, de departe, cea mai spectaculoasă cădere politică înregistrată în anul 2012. Este un caz-şcoală despre cum să pierzi, fulgerător, totul, cum poţi fi aruncat de colegii de partid peste bord, chiar dacă eşti al doilea om în stat. La PSD, în privinţa lui Geoană, nu a mai funcţionat nici respectul, nici calculul raţional. A contat doar orgoliul lui Victor Ponta şi dorinţa de a-şi dovedi bărbăţia politică. Rămâne de văzut dacă şi PSD şi, implicit USL, au ieşit întărite după această decizie. Lui Ponta, mazilirea lui Geoană i-a adus o scădere de 6% a cotei de încredere, conform ultimului sondaj IMAS, în timp ce USL a pierdut 3%. Marian Vanghelie, mazilire în desfăşurare A doua mare cădere politică a fost înregistrată tot la PSD. Mazilirea lui Vanghelie a fost pusă în scenă tot de Victor Ponta. Primarul sectorului 5, care s-a bucurat de o ascensiune rapidă în epoca Geoană, a căzut cu aceeaşi viteză în epoca Ponta. Obiectivul preşedintelui PSD a fost să-i taie lui Vanghelie controlul asupra organizaţiei de Bucureşti, baza puterii sale în partid. Ponta i-a tăiat primarului sectorului 5 influenţa avută şi în organizaţii din afara Capitalei, precum PSD Giurgiu şi Călăraşi. Debarcarea lui Vanghelie este o operaţiune în curs de desfăşurare. Finalul - plecarea din partid - deşi previzibil, se lasă încă aşteptat. Spre deosebire de Geoană, liderul PSD Bucureşti pare să aibă mai multe cărţi de jucat. Pentru PSD şi, implicit pentru USL, plecarea lui Vanghelie se va contabiliza în pierderea de parlamentari, europarlamentari şi primari, plus o întreagă reţea de activişti pe care primarul sectorului 5 a dezvoltat-o la nivelul Capitalei. Lăzăroiu, o dată la muncă, de două ori concediat Pentru Sebastian Lăzăroiu, eminenţa cenuşie a palatului Cotroceni, 2011 a fost unul plin de suişuri şi coborâşuri. Ideile sale, mai ales cele exprimate public, i-au adus dizgraţia în două rânduri. Întâi a plecat de la Cotroceni, din funcţia de consilier prezidenţial. Motivul: declaraţiile despre UDMR. Partenerii minoritari de guvernare au fost deranjaţi, iar preşedintele Traian Băsescu l-a eliberat din funcţie. Se întâmpla pe 28 aprilie.
După doar o lună, pe 3 iunie, Lăzăroiu părea să revină în forţă, ca ministru al Muncii. Printre marile proiecte, limpezirea sistemului de acordare a ajutoarelor sociale în sensul orientării lor către cei care au cu adevărat nevoie, şi nu către cei pe care partidele vor să-i fidelizeze ca electorat.
După doar trei luni, premierul Emil Boc l-a revocat din funcţie. Tot din cauza unor declaraţii. Nemulţumirile au fost provocate de afirmaţiile făcute de Lăzăroiu cu privire la PDL, partid în care a spus că nu s-ar înscrie niciodată. "Au fost câteva declaraţii care ne-au pus într-o situaţie foarte delicată ca partid, partid aflat la guvernare", declara Sever Voinescu, purtătorul de cuvânt al PDL.
Ioan Botiş a venit, a lucrat, a plecat
Ioan Nelu Botiş a fost şi a rămas un deputat discret din Bistriţa-Năsăud. Marea remaniere guvernamentală din 2010 i-a adus un rol în executivul României. Unul episodic, după cum s-a văzut. Şapte luni a stat la ministerul Muncii de unde a plecat, cu tam-tam, în urma unui scandal de corupţie. Soţia primea 8.400 de lei lunar de la o fundaţie care era finanţată cu bani europeni prin ministerul condus de Botiş.
"Motive de moralitate"
După o scurtă discuţie telefonică cu preşedintele Traian Băsescu, Botiş a anunţat că renunţă la funcţie. "La baza demisiei mele stau motive de moralitate. Consider că este o demisie de onoare. Îmi cer scuze cetăţenilor", a spus Botiş la plecare.
REVENIREA ANULUI
Vasile Blaga a căzut, dar s-a ridicat
Pentru Vasile Blaga, 2011 a început rău, dar s-a terminat bine. După ce în septembrie 2010 fusese silit să renunţe la funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga a încercat o revenire. A candidat la congresul PDL din mai 2011 pentru funcţia de preşedinte al partidului.
A fost însă învins de Emil Boc la Congresul PDL din mai şi a rămas astfel şi fără poziţia de secretar general al partidului. După o penitenţă de şase luni, Vasile Blaga a revenit în jocul mare al politicii.
Căderea lui Geoană a coincis cu ridicarea sa în funcţia de preşedinte al Senatului. Dobândirea acestei poziţii a însemnat reconcilierea cu Traian Băsescu.
BILANŢ. Blaga a pierdut preşedinţia PDL, dar a câştigat Senatul
Recomandările noastre
