Tăcerea este de aur, vorba de tinichea”, astăzi verifici vechiul proverb. Cineva din jurul tău trece printr-un moment nu prea bun, aşa că taci din gură, ca să nu înrăutăţeşti lucrurile.

2 iulie

 Marile evenimente zdrobesc omul simplu, sarea pământului.  HOROSCOPUL LUI DOM' PROFESOR

 

Pe 2 iulie s-au născut Herman Hesse, Imelda Marcos, Olaf al V-lea, Wislawa Szymborska, C.W. von Gluck, Larry David, Margot Robbie, Nicuşor Predescu, Ştefan Fay, Demostene Botez.

În calendarul creştin-ortodox este Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne şi Sf. Iuvenalie.

Se mai pomeneşte astăzi Sf. Voievod Ştefan cel Mare, personalitate complexă. Unii istorici postmodernişti spun că a fost un suflet chinuit întru desfrânare şi crimă. Se împreuna cu mai oricine, mai ales la beţie, a umplut Moldova de bastarzi şi numai specialiştii în genealogie şi heraldică mai cunosc păcătoasa lui descendenţă, care există până în ziua de astăzi.

Ros de dorinţa pentru putere, implicat mereu în comploturi şi intrigi, a scurtat cu mâna lui, la mânie, capete de boieri, ceea ce nici Hanul cel crud al tătarilor din Hoarda de Aur nu îndrăznea să facă, spune cronicarul: „om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospeţe omorâia fără giudeţ”. Dar asta facea în altă epocă și Constantin cel Mare, alt sfânt.

Din punctul meu de vedere mult mai sfântă, (dacă se poate spune aşa) decât domnitorul, a fost Vrâncioaia, femeia care a dat toţi fii ei să moară pe câmpul de luptă pentru puterea şi bogăţia lui Ştefan din dinastia Muşatinilor. Dar femeia aceea nu avea destulă avere să facă mânăstiri frumos împodobite şi altele asemenea. Dar ce poate să fie mai scump şi mai important decât viaţa copiilor?

Cred că domnitorii, regii, împărații etc nu au fost niciodată animaţi de dragostea de popor şi de ţară, ci doar de dorinţa lor egoistă de putere şi bogăţie. Țara era propietatea lor și o apărau cu colții și ghearele, nu că ar fi fost patrioți și simțitori pentru popor. Au fost cosmetizaţi ulterior, în scopuri politice, diverse. În definitiv şi astăzi este la fel.

Este ciudat de ce, mai nou, numai episcopii, papii şi împăraţii, regii, generalii, voievozii, rareori preoţii sunt pasibili de a fi sanctificaţi. Şi nu mă refer la Ortodoxie, care este o minoritate în creştinătate şi de bine, de rău, se mai ţine de Învăţătură, ci la Biserica Universală cu cei peste un miliard de credincioşi.

În zadar s-au ridicat demult catarii, „cei puri” şi „minoriţii” calugării care făcuseră jurământ de sărăcie, aşa cum stă bine unora ca ei. Patru sute de ani s-au războit, uneori ideologic, alteori chiar cu armate întregi împotriva Romei. Nu au câştigat cei drepţi, cei cinstiţi, cei săraci, cei cu credinţă, cei asemenea Lui Iisus – ci cei puternici și dornici de arginți, asemenea lui Iuda - aşa cum se întâmplă adesea în istorie.