Studiourile Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti sunt ocupate de aproape 40 de ani de aceiaşi artişti, mulţi trecuţi de 70 de ani şi fără activitate recentă.
Zidurile înnegrite de vreme ale unei clădiri din centrul Bucureştiului, de pe strada Eforie, de lângă Cinematecă, ţin departe de privirile indiscrete o parte din atelierele de creaţie ale Uniunii Artiştilor Plastici (UAP). Pe coridoarele slab luminate, cu pereţi îngălbeniţi şi pe alocuri cu tencuiala căzută, sunt înşirate, pe trei etaje, 42 de ateliere. Închiriate pe sume modice - 2,38 lei pe metrul pătrat - şi destinate exclusiv creaţiei artistice, nu toate sunt însă folosite cu acest scop. Unele sunt încuiate de ani întregi, altele sunt folosite ca depozite, iar altele au devenit locuinţe pentru rudele artiştilor. Deşi UAP Bucureşti are numai 213 ateliere de creaţie şi de zece ori mai mulţi membri, unii dintre chiriaşii din acte au peste 70 de ani şi au spaţiile în chirie de peste 30 de ani. În plus, aceştia au beneficiat până anul trecut de o reducere la jumătate a cotizaţiei de membru UAP de la şase dolari pe an la doar trei dolari. Acest lucru a fost posibil până la începutul acestui an, când UAP a mărit cotizaţia la 36 de euro pe an pentru fiecare membru, indiferent de vârstă. Locuinţe pentru nepoate Cu toate că activitatea artistică a unora a apus de mult, maeştrii nu se încumetă să elibereze atelierele pentru a face loc colegilor mai tineri, care sunt nevoiţi să lucreze în apartamente închiriate pe sute de euro în Capitală. De peste 30 de ani, într-un atelier de la etajul şapte al clădirii de pe strada Eforie, creează, potrivit evidenţei Uniunii Artiştilor, pictorul Aurel Nedel, 78 de ani. Luna trecută, conducerea UAP a decis să nu-i prelungească pictorului contractul de închiriere, pe motiv că în atelier locuieşte acum o rudă a sa. „Aurel Nedel nu mai lucrează în atelier de mai mulţi ani, atelierul fiind închis sau frecventat de diferite persoane. Chiar în momentul de faţă în atelier stă, după spusele unui vecin, fiica artistului, în timp ce alt vecin susţine că acolo stă nepoata domnului Aurel Nedel“, se menţionează într-o notă a conducerii Uniunii. „Să ne lase să murim în ateliere!“
Într-adevăr, la atelierul pe uşa căruia este inscripţionat numele lui Aurel Nedel răspunde o femeie în jur de 30 de ani. Spune că este nepoata pictorului şi că nu locuieşte acolo, a venit doar să şteargă praful şi să ude florile. Unchiul ei nu este la atelier, abia a ieşit din spital şi se reface în locuinţa sa de la ţară. Refuză să dea mai multe detalii şi ne îndrumă către un coleg de palier. Pictorul Neculai Hilohi, 77 de ani, se arată indignat de întrebările ce-l privesc pe vechiul său prieten, despre care recunoaşte că s-a retras, pentru moment, într-un sat din Hunedoara. „Un artist de vârsta noastră nu ar trebui să fie sâcâit. Să ne lase să murim în atelierele noastre, pe care le-am câştigat prin muncă!“, se precipită artistul, care are în chirie un atelier pe acelaşi palier, din 1973. Hilohi suspectează interese personale în spatele tentativei Uniunii: „Regulamentul e făcut de cei tineri în folosul lor. Fiecare conducere a UAP şi-a tras puţină cenuşă pe turtă“. Pentru a ne demonstra cruzimea conducerii Uniunii, Hilohi ne arată schimbul de scrisori dintre reprezentanţii UAP şi prietenul său, pictorul Nedel. „Somaţia de a părăsi atelierul este de natură să-mi agraveze boala (sunt la a treia intervenţie chirurgicală pe inimă) şi să-mi grăbească sfârşitul, care în Codul Penal se califică «ucidere din culp㻓, scrie pictorul în plângere. La atelierul de sub cel al lui Nedelea, ocupat de pictorul Constantin Dipşe, nu răspunde nimeni. Deşi în vârstă de 88 de ani, Dipşe nu renunţă la atelierul de pe strada Eforie, pe care nu-l mai vizitează de mai mulţi ani. Artistul, care ocupă atelierul din 1973, s-a plâns într-o scrisoare trimisă Uniunii că decizia de a i se lua atelierul este „nedreaptă şi nedemnă“. Conducerea UAP face acum paşi mici pentru a elibera ateliere ocupate de peste 30 de ani de aceiaşi artişti. „UAP nu poate fi o instituţie de binefacere. Nu putem ţine artistul în atelier până la adânci bătrâneţi, funcţionăm după nişte reguli care trebuie respectate“, a spus vicepreşedintele UAP pe Bucureşti, Petru Lucaci.
Acesta a explicat că situaţia este una delicată, pentru că artiştii nu pot fi pur şi simplu scoşi din atelier: „Moral, este foarte greu să dai afară un artist de 90 de ani. Totuş i, sunt sute de tineri care nu beneficiază de un spaţiu de creaţie“. Datorii de 100.000 de lei Un management deficitar şi un număr mare de retrocedări au redus substanţial numărul spaţiilor. Dintre cele 381 de ateliere pe care Uniunea Artiştilor le avea în folosinţă în 1999, au rămas numai 213. Nici la filialele UAP din ţară lucrurile nu stau mai bine, majoritatea membrilor lovindu-se de aceeaşi problemă: spaţii insuficiente. „Pierdem spaţii care au fost atribuite UAP prin hotărâre de guvern şi nu primim nimic în loc“, a explicat Lucaci. În opinia vicepreşedintelui UAP, situaţia este şi mai îngrijorătoare pentru că la numărul atelierelor folosite necorespunzător se adaugă alte câteva zeci de spaţii pentru care artiştii nu au plătit chiria şi utilităţile. Astfel, artiştii au o datorie de 100.000 de lei către UAP. Uniunea trebuie să plătească restanţele din fondurile proprii, pentru că nu beneficiază de subvenţii de la stat. Singurele sume care vin de la minister sunt destinate direct artiştilor, pe bază de proiecte, potrivit secretarului de stat din Ministerul Culturii, Virgil Niţulescu. FĂRĂ SPAŢIU Tânăr artist, caut atelier Dumitru Gorzo are 33 de ani, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) şi de câţiva ani buni încearcă să obţină un atelier. Acum lucrează într-un spaţiu închiriat în cartierul Tineretului, pentru care plăteşte 350 de euro lunar, dar pe care trebuie să-l elibereze luna aceasta. „Încerc de vreo 10 ani să obţin un atelier la UAP şi n-am reuşit. Am depus o cerere pe care din când în când am reînnoit-o. Niciodată nu am primit un răspuns“, a spus Gorzo. Artistul spune că suma de circa 100 de lei pe lună pentru un atelier central e prea mică. „Nu zic să fie preţuri similare pieţei, dar ar trebui găsit un echilibru pentru că aşa oamenii îşi permit să nu facă nimic în ele şi doar să le ţină ca depozite“, a spus artistul.
Dumitru Gorzo este unul dintre artiştii apreciaţi ai momentului, care ar merita să primească un atelier în chirie, potrivit preşedintelui Filialei de Pictură a UAP, Marilena Preda-Sânc. „Eu aş vrea să-i dau un atelier, dar n-am loc de artiştii de 80 de ani care, deşi nu au mai expus de ani buni, nu vor să plece“, a explicat Preda-Sânc. Potrivit acesteia, artiştii care nu folosesc atelierele conform regulamentului de funcţionare pot fi constrânşi să le elibereze doar în instanţă. Uniunea nu are însă fonduri pentru cheltuieli de judecată, dar conducerea se arată dispusă să-i susţină, măcar moral, pe tinerii artişti care se încumetă să facă acest pas.
CONFLICT
Generaţiile mai tinere, discriminate
Uniunea Artiştilor Plastici (UAP), instituţie publică înfiinţată în 1950 cu rolul de a apăra interesele membrilor săi, a fost acuzată în repetate rânduri că privilegiază artiştii care şi-au început cariera în anii ’70, în detrimentul celor mai tineri. Criza celor 213 ateliere pentru care se bat cei aproape 2.500 de membri ai filialei de Bucureşti a iscat în ultimii ani discuţii aprinse între vechea generaţie de artişti, care ocupă spaţiile de zeci de ani, şi valul de noi artişti, care se simt discriminaţi.
Tinerii au chiria cât salariul 
Preşedintele Filialei de Pictură a UAP Bucureşti, Marilena Preda-Sânc, aflată în această funcţie de luna trecută, încearcă acum să elibereze câteva dintre ateliere.
„Situaţia este dramatică pentru că nu putem să ne mişcăm de «marii maeştri» ai României. Nu folosesc atelierele decât pe post de depozit, hotel pentru rude sau sursă de venit din subînchirieri. Este inacceptabil aşa ceva, pentru că generaţ ii întregi de artişti mai tineri creează în spaţii închiriate cu echivalentul salariilor de asistenţi universitari“, a explicat Preda-Sânc, responsabilă de cele 145 de ateliere ale filialei de pictură.
Fostul preşedinte UAP, luat în vizor Un atelier de pictură din strada Ermil Pangrati şi ocupat până în 1999 de defunctul pictor Constantin Pacea este închiriat acum de trei persoane: văduva artistului, fiul acestuia şi fostul preşedinte al UAP, Zamfir Dumitrescu. Potrivit conducerii UAP, niciunul dintre cei trei nu are dreptul să folosească atelierul. „Soţia are în jur de 80 de ani, fiul ei a plecat acum 25 de ani la Paris şi mai vine în ţară cam o săptămână pe an, iar domnul Zamfir Dumitrescu, unul dintre cei mai bogaţi artişti din România, are un atelier imens în Cotroceni“, a spus Preda-Sânc. Zamfir Dumitrescu a spus că are tot dreptul să lucreze în Pangrati, pentru că nu deţine un alt atelier. Răspunzând acuzaţiilor că ar fi manageriat deficitar Uniunea în mandatul său de cinci ani, fostul preşedinte a spus că el nu avea atribuţii directe în gestionarea atelierelor. În plus, consideră că este normal ca artiştii să fie lăsaţi să stea în ateliere o viaţă întreagă. „Noi suntem artişti, nu fabricanţi. Dacă un mare artist a îmbătrânit în atelier şi nu mai are productivitatea pe care o avea acum 20 de ani, nu este un motiv să-l dai afară din atelier“, a explicat Dumitrescu.
Recomandările noastre
