Aproape fără excepții, media a apreciat că dumnică, 25 mai 2019, poporul suveran, chemat la urne pentru alegerile europarlamentare și un referendum punctual inițiat de Președintele României, a dat semnalul unei schimbări majore, cu mult, cu foarte mult peste mizele evenimentelor electorale.
Previzunile din sondajele premergătoare votului, comandate de formațiunile politice din prima linie a competiției au fost spulberate.
Cine se aștepta la scorul obținut de „Alianța 2020 Uniunea Salvați România și Plus”, cel mai important câștigător și la avansul istoric, pe primul loc, al Partidului National Liberal, în pofida faptului că este cel mai vechi, dar și mai nereformat partid ? Doar artizanii din umbră ai acestei victorii în prima bătălie politică dintr-un război aflat abia la început. Doar câțiva „visători” cu idealurile izvorâte dintr-o intimă cunoaștere a problemelor existențiale ale așa zisei mări mute, reprezentate de o populație ce se trezește din anestezia celei mai deșănțate demagogii politice.
Evit să calific rezultatele alegerilor europarlamentare ți ale referendumului ca surprinzătoare și explozive, așa cum este tentația unanimă a presei. Ele sunt urmarea firească a evoluțiilor din societate și a unui altfel de sistem al judecăților de valoare asupra realităților create de guvernarea generațiilor expirate. Ele mai sunt, însă, și expresia unei matrice ideologice, aceea a nihilismului, a narodnicismului care istoricește, pe filieră pravoslavnică, ne-a infestat subconștientul și, în lipsă de altceva ne generează votul negativ ca reacție de apărare.
Ca parte a unei generații expirate, cred că a fost prea mult temporizat și subminat accesul noului val la gestiunea afacerilor publice. Motiv de prea mare entuziasm, totuși, nu sunt. Ieșirea din impasul în care guvernările care au condus prin corupție, minciună, incompetență și cinism au prăbușit România nu se va produce pe termen scurt, fiindcă desprinderea de trecut, mai cu seamă de trecutul reprezentat de ultimele trei decenii, nu va fi un proces linear, dimpotrivă.
Până se va forma o clasă politică nouă și curată, cultă și onestă, cu respect față de valorile perene ale identității naționale a românilor, eliberată de tentațiile cosmopolitismului juvenil și al noului internaționalism, inamică a corectitudinii politce, nimic altceva decât un neomarxism intolerant, suport al extremismului și al dictaturii, este de parcurs un drum lung și anevoios, iar nouă ne lipsesc până și deschizătorii acestui drum.
Conexiunile marasmului sunt mult prea numeroase, complicate și amalgamate în combinații politico-economice transnaționale secrete, cu un important potențial de imprevizibil.
În contextul global, imprevizibilul este singura certitudine. Acest imprevizibil potențează toate amenințările la tripodul existenței indivizilor și a națiunilor: Libertatea, Proprietatea și Securitatea. Motiv pentru care trebuincioasele servicii de informații pentru securitate națională au, în astfel de conjuncturi istorice, menirea de a fi farul salvator de la derive și naufragii într-un ocean geopolitic înfometat de epavele globalizării. Națiunile care își pierd identitatea sunt victimile sigure ale pierderii competiției într-o luptă acerbă pentru supraviețuire.
Suntem martorii unei victorii pe care formațiunile câștigătoare au obținut-o printr-o amplă operațiune riguros planificată și perseverent implementată.
Există scenariști și regizori importanți care au tăcut și au făcut. Izbânda le aparține. O victorie dacă nu este consolidată, devine efemeră. Mai rămâne ca să apară și noii lideri politici, cei adevărați, căci cei scoși acum în față reprezintă doar avangarda de sacrificiu, combatanții de acțiune, nu vizionarii care să gestioneze adevărata „schimbarea la față” a României.
Recomandările noastre
