EVZ Play
Marele procuror cu o șosetă verde. Mircea Diaconu și flash-urile unor realități care trebuie citite corect
Mircea Diaconu a povestit în emisiunea ”Dosare de presă”, la Evz TV, că „prigonirea” sa juridică, în epoca Kovesi, a avut loc din cauza faptului că a avut „gură mare”.
Mircea Diaconu a rememorat în cadrul emisiunii „Dosare de presă, pe evz.ro, perioada luptei sale cu ANI. Invitatul lui Mirel Curea consideră că a vrut să se facă din el un exemplu. Trebuia înlăturat, pentru că avea „gură mare” și nici nu înjura.
„Ești mai periculos când nu înjuri. Căci un principiu e următorul: cine urlă nu are dreptate”, este de părere Diaconu.
„Mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut prin lucrurile astea. E o experiență în plus, pe care nu mi-o doream neapărat, dar care m-a întărit din plin. Pentru că „(nu e de dorit, n.e.) să fii în pielea unuia din ăsta, inclusiv a mea. Nopțile alea ale mele... Diminețile... Nu pot să spun... Am trecut prin toate. M-am ales și cu sechele de tot felul după chestia asta. Pentru că, altfel, ziua sau când puteam și eu, țineam aparențele, eram rezistent.
Mi-au anchetat jumătate din teatru. Ce vină aveau oamenii ăia, domnule? Că ei (procurorii, n.e.) voiau neapărat să dea cu mine de pământ, public. Voiau să mă compromită public. Despre asta era vorba. Nimic altceva. Știau clar că n-o să iasă”, a povestit Mircea Diaconu.
„Am fost precedentul Diaconu”
Cunoscutul actor a înțeles că, de fapt, ceea ce i s-a întâmplat lui cu Justiția a fost, de fapt, istorie. A fost trimis în judecată, deși procurorul n-a putut să rețină niciun prejudiciu.
„Acolo am și înțeles povestea. De aia nu mă supăr pe nimeni. E istorie aici. Deci am traversat niște timpuri specifice, nu știu cum să spun. Și am fost chiar miezul problemei. Am fost precedentul Diaconu. După care, când am terminat mă sunau care mai de care, care aveau cazuri similare. „Domnule, cum ai făcut?”. N-am făcut nimic. Am stat cu buletinul în mână și m-am rugat la Dumnezeu. Și am avut avocați foarte buni, într-adevăr”, a punctat invitatul lui Mirel Curea.
Acesta a adăugat că nu se consideră un caz deosebit. Ci doar un om care a vrut să-și caute dreptatea.
„Nu pretind că sunt venit din ceruri, de niciun fel. Sunt un om de pe aici. Dar pe cuvântul meu că n-am furat absolut nimic pe lumea asta. Nimic pe lumea asta!”, a dezvăluit cunoscutul actor.
„Dacă mă băgați la închisoare, mă faceți erou național”
Mircea Diaconu a mai povestit că deja fusese „musafirul” Procuraturii Generale din Calea Rahovei, „Anchete Penale” cum se numea pe vremuri, de mai multe ori. O dată în 1968, cu ocazia rebeliunii studențești, el fiind tenorul grupului de la Teatru, și imediat după Revoluție.
„Au fost probleme de astea, „Hai să-l speriem pe Diaconu”. Din cauză de piețe, Alianța Civică, Piața Universității, anii `90.
Și m-a anchetat un procuror, un Robespierre de ăsta, adus de pe la Iași, de pe undeva... Eram așezat în așa fel încât pe acel geam al biroului, vedeam curtea interioară, cu gardul, cu deținuții... Deci vedeam exact ce mă așteaptă. Ceva de genul ăsta... Și scaunul era așezat, cred, cu o logică.
M-a fisurat un pic la început. Mă întreba niște tâmpenii cât cerul, dar subiectul chiar nu contează. Și, la un moment dat, mi-au căzut ochii așa, sub birou, că el stătea relaxat, costum impecabil. Și avea niște ciorapi verzi. De-un prost gust, de-o țoapă nesfârșită.
Și, dintr-o dată, mi s-a făcut milă de el. Și m-am uitat acolo, și l-am privit, și din clipa aia am zis „Ăsta ești!” Ăsta e omul, vai de capul lui! E doar un om și nu te mai sperii că e cât un munte. Mi-a fost milă de el. Și, după aia, chiar i-am zis: „Faceți ce știți sau ce vă place! Și dacă chiar mă și băgați în chestia aia de acolo, mă faceți erou național. Vă rog frumos, serviți-vă”.
După care, a ieșit un pic, nu știu ce să facă și m-a lăsat. Și a intrat un polițist-polițist. Și a luat ceva de pe birou și a zis: „Stați liniștit că nu vi se va întâmpla nimica. și noi suntem pe aicea”. Ca un flash, dacă vreți, al unor realități care trebuie citite corect”, a mai spus Mircea Diaconu, adăugând că, „până la urmă relația spaimei trebuie s-o ai cu altcineva (cu Dumnezeu, n.e.), nu cu oamenii. Oamenii sunt doar niște oameni și atâta tot”.
Recomandările noastre
