Marele negustor Iordache Minciulescu își prezintă cavoul

Marele negustor Iordache Minciulescu își prezintă cavoul

Iordache Minciulescu, născut la 1866, a fost un mare negustor din București, filantrop şi om politic liberal, coleg în cadrul Consiliului Comunal cu Vintilă Brătianu sau C.F. Robescu, ambii, pe rând, primari ai Capitalei.

Îmi aminteam eu despre multe în timp ce străbăteam calea Şerban Vodă, căutându-i locuinţa. Un copil m’a îndreptat într’acolo.

Nu era însă acasă, ci la o clădire a d-sale în reparaţie.

Peste câteva minute am făcut cunoştinţă cu un domn în vârstă care judecat după îmbrăcăminte, l-ai fi luat drept un modest pensionar. Dar omul pătruns de valoarea banului pe care l-a muncit nu-şi bate joc de el şi nu vine învestmântat după ultimul jurnal printre schele şi garniţe de var.

Ne puteți urmări și pe Google News

L’am rugat să dea ordin intendentului dela cimitir, să-mi deschidă cavoul.

— Aşezat acolo, în plin centru al regatului celor morţi ai impresia că s’a ridicat o nouă capelă...

— Nici nu ştiam ce are să iasă, când i-am pus temeliile. Vroiam un cavou, ca ori care altul, numai mai luminos, mai înalt să nu aibă aerul unei hrube. Am găsit un meşter italian prin piaţa Sf. Anton. Mi-a cerut 230 de lei pe zi; i-am oferit 400 numai să-mi facă lucru bun.

Acum sunt mulţumit...

Am pornit împreună spre cimitir. D. Minciulescu ţinea să-mi arate singur locaşul în care el şi urmaşii lui se vor odihni într’o zi.

Mărturisesc, mi s’a părut ciudat drumul făcut cu atâta calm, spre punctul final al inexistenţei, însă omul care a păşit cu atâta împăcare de sine prin viaţă, crede că are dreptul de a-şi avea trupul aşezat pentru vecie, într’un mauzoleu somptuos.

Nu sunt bani aruncaţi în zadar, căci un număr de lucrători au trăit mai bine de doi ani de pe urma acestei lucrări.

Am intrat înăuntru. Simţi un suflu de pietate pătrunzându-te dela primii paşi.

Picturi de valoare împodobesc vitraliile şi pereţii.

Pe fereastra dinspre răsărit e zugrăvit Botezul Domnului, ziua stăpânului, mai încolo spre dreapta S-ta Elena ziua soţiei, sus, sfântul Dumitru, praznicul tatălui d-sale şi sfânta Maria, ziua numelui mamei.

Nu lipseşte nici Cina cea de taină, nici Ducerea Crucei la Golgola, nici Învierea.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric