Sistemul a învins. Sistemul s-a folosit de dezgustul și exasperarea cetățenilor față deo clasa politică de o calitate îndoielnică, de aparența candidatului Klaus Iohannis cum că nu ar aparține mașinăriei politice.
Cavalerul pe calul alb, persoana potrivită pentru a reseta viața politică. Mașinăria politică a știut să ambaleze produsul și să îl prezinte ca și cum nu i-ar aparține, ca și cum nu face parte din măruntaiele fetide ale Sistemului.
Criza de lidership în care se află România, exasperarea opiniei publice, paroxismul unei campanii electorale mizerabile a PSDcare a direcționat valul electoral în favoarea lui Iohannis, toate acestea au făcut posibilă victoria actualului președinte care a fost investit de imaginarul colectiv cu aura Salvatorului națiunii. Post-electoral (sau post-traumatic), oricine atentează la acest minunat vis astfel ambalat va da ochii cu newentry: Iohaniștii. Lecția politică a ultimilor ani este tocmai aceasta: adorația pune frână evoluției politice, întârziate de altfel, a vieții politice românești, întârziindu-i necesarele tăieri de legături cu mafia, mult-dorita curățire a unei clase politice care funcționează asemenea unei structuri de crimă organizată.
Un simplu inventar al acțiunilor politice ale proaspătului președinte ridică mari semne de întrebare. Toate situațiile în care președintele Iohannis ar fi putut face altfel decât a făcut/acționat arată legătură acestuia cu Sistemul, dacă nu legătura cel puțin faptul că nu iese din linia de comportament a Sistemului. Niciuna dintre acțiunile lui de până acum nu a fost de natură să ne facă să batem din palme satisfăcuți de faptul că într-adevăr noul președinte ar fi ”altfel”, să ne spunem că, da!, a meritat că l-am votat. Acțiunile sale nu ies din conduita Sistemului.Oricât de îngăduitori am dori să fim, pentru că am votat masiv Iohannis, faptele schițează tabloul marelui blat.
Sistemul nu acceptă outsideri. Inventarul arată astfel: ignorarea opiniei publice și a intelectualilor în chestiunea Mihalache; declarația ipocrită cum că va ține cont de opinia publică, de mesajele străzii; întâlnirile săptămânale dintre proaspătul președinte și premier din care nu știm nimic, învăluite în mister, par a fi continuarea liniei useliste, cel puțin asta lasă să se înțeleagă declarațiile zaharisite ale premierului ponta (cu p de la plagiat);lipsa totală a unor comunicate de presă, a conferințelor și a declarațiilor de presă; decorarea unui simpatizant legionar și adept al terorismului media a3 și a lui Felix;cauționarea politicii duse de trustul Intact prin vizitele liberalilor care se simt fericiți în studiourile televiziunii care promovează ura;promulgarea legii bugetului fără a avea nici măcar o minimă declarație din partea unui președinte liberal despre un buget de stânga, despre sufocarea zonei investiționale. Cireașa de pe tortul marelui blat, cel puțin până acum, este Ordonanța de urgență prin care se modifică Legea educației pentru ca premierul să renunțe la doctoratul obținut prin fraudă. Președintele nu a avut nicio reacție. Nici nu are importanță dacă va avea obiecții, cândva, anul viitor, era necesar și suficient să auzim considerațiile președintelui despre plagiatul lui Non-Dottore, despre importanța înțelegerii în spațiul public a faptului că plagiatul nu este o chestiune lipsită de importanță, că felul în care în ultimii mai mult de doi ani a fost tratat și cosmetizat furtul premierului este nociv. Nu am auzit nici măcaro singură propoziție. Opinia publică, pe umerii cărora Iohannis s-a instalat la Cotroceni, este ignorată. Simbolistica alegerii biroului folosit de Ion Iliescu și Emil Constantinescu consfințește tocmai acest mare blat care țese și întărește ochiurile și legăturile rețelei politico-mafiote, Sistemul.
Faptul că este sfârșitul anului iar România stă pe un munte de cârnați, sarmale, fripturi, turtă dulce și cozonaci nu poate fi invocat. Schimbarea mentalității de care vorbește domnia sa poate fi posibilă atunci când fiecare zi a mandatului este folosită în acest scop, nemțește, nicio zi irosită. A trecut ceva vreme din 16 noiembrie, iar de la instalarea glamour la Palat, din 21 decembrie, fiecare zi a fost irosită. Fiecare zi care a trecut a consolidat legătura președintelui cu Sistemul. Președintele tuturor românilor nu trebuie să se pună bine cu Sistemul. Jurnalistul Mircea Marian postează pe facebook: ”marți, 30 decembrie, ora 21,00. Bucureștiul e pustiu, coloanele de mașini blochează Valea Prahovei, presa intră în concediu. Guvernul Ponta publică în Monitorul Oficial o ordonanță de urgență privind drepturile revoluționarilor – o listă lungă de beneficii materiale. Undeva, în OUG, un articol care spune că de avantajele acestei legi se pot bucura și angajații Ministerului de Interne, adică foștii milițieni și securiști”.
Nu putem împinge mereu într-un viitor incert și volatil marile schimbări care, în fapt, sunt suma pașilor mici care se pot face în fiecare zi. Dorința declarată a proaspătului președinte de a nu se certa cu premierul naște deja monștrii. La umbra acestei politici de rit vechi (vezi regimul Iliescu și a lui Constantinescu), în care Iohannis se mulțumește cu dansul pe politică externă și creșterea trandafirilor fie la Cotroceni sau la noua reședință, iar intern îl ignoră pe premier care își continuă guvernarea pe bază de ordonanțe de urgență pentru clienții politici și pentru afacerile personale, România pare că intră în Zodia Marelui Blat în care stelele și planetele sunt aliniate frumos în Constelația Palatelor care nu se ceartă. Anul 2015 va sta sub semnul Marelui Blat sau a Marii Țepe dacă proaspătul președinte nu rupe pisica, legăturile cu Sistemul, pentru a-și lega numele de adevărate schimbări, de o politică prezidențială care să îi asigure un loc onorabil în istorie. Dacă se va trezi prea târziu, s-ar putea ca pânza pe care o țese PSD-ul care acum se regenerează să îl sufoce și să îl izoleze într-un Cotroceni care nu are milă de președinții care dorm pe picioare.
Recomandările noastre
