La şedinţa solemnă a Academiei din 14 mai 1919 au fost prezenţi şi regele Ferdinand I, preşedinte de onoare al şedinţei, regina Maria şi prinţul moştenitor Carol.
În cuvântul de deschidere, Regele a spus, printre altele: „Evenimentele războinice ne-au împiedicat să prăznuim, aşa cum am fi dorit, în anul 1916, jubileul Academiei Române. O putem face azi cu inima recunoscătoare către Pronia cerească, când visul atâtor generaţii de vrednici Români s-a înfăptuit.”
Nicolae Iorga a rostit „Cuvântul de bună venire către membrii ţărilor surori unite cu Regatul”.
După cuvântările lui Ion Inculeţ, reprezentantul Basarabiei, şi Ion Nistor, reprezentantul Bucovinei, a luat cuvântul Andrei Bârseanu, în numele Transilvaniei.
„Maiestăţile Voastre, Alteţă Regală, Domnilor colegi. Cu inimile înălţate şi pline de încredere în viitorul neamului păşim de astădată noi, membrii din afară de graniţele Vechiului Regat, pragul acestei înalte instituţii culturale naţionale, ce-şi serbează intrarea într-a doua jumătate de veac a existenţei sale.
Ce e drept, şi până acum, ziua când ne era dat a ne întruni în sânul Academiei Române cu colegii mai fericiţi decât noi, din România liberă, spre a contribui şi noi cu modestele noastre puteri la înaintarea culturii naţionale, era pentru noi o zi de bucurie, de reculegere, de întărire a sufletelor [...].
Zidurile puternice, ce ne despărţeau unii de alţii, s-au prăbuşit pentru totdeauna, şi plini de fericire venim în această zi mare, noi, fiii liberaţi ai României întregite, a vă aduce salutul nostrum frăţesc şi a oferi toată dragostea inimilor noastre descătuşate şi recunoscătoare ca prinos la această serbare semicentenară a celei mai înalte instituţiuni culturale româneşti şi care este totodată sărbătoarea dezrobirii noastre politice şi a unirii pe vecie a întreg neamului românesc [...].
Fericiţi, de trei ori fericiţi suntem toţi aceia care am apucat zilele senine de azi şi cărora ne este dată putinţa de a lucra în deplină libertate pe toate terenurile şi a ne croi singuri viitorul, fără a mai fi expuşi la înjosirea de a rămânea slugile altora şi a hrăni cu sudoarea noastră îngâmfarea şi tirania asupritorilor.”
Invocându-i pe iluştrii săi înaintaşi de peste munţi, „care se bucură cu noi din plaiurile senine ale veşniciei”, A. Bârseanu promitea celor prezenţi tot concursul pentru propăşirea instituţiei.
Telegrama lui Maniu
În timpul şedinţei de a doua zi, 15 mai, preşedintele Academiei, P. Poni, a dat citire telegramei de salut a lui Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent, pe care o redăm în întregime:
Recomandările noastre
