Suprafaţa câştigată la Haga ne poate aduce beneficii consistente dacă estimările de atunci se vor adeveri.

Cu o producţie de hidrocarburi pe uscat în declin de la an la an, România scoate ultimul as din mânecă pentru descoperirea unor cantităţi importante de gaze şi petrol: Marea Neagră. Puţin explorată în zona de mare adâncime şi în cea care a revenit României după procesul de la Haga.

În 2009, atunci când am câştigat la Haga împotriva Ucrainei dreptul de jurisdicţie asupra unei suprafeţe de platou de 9.700 kilometri pătraţi, am căpătat de fapt dreptul de exploatare a unor resurse estimate atunci de unele voci la 12 milioane tone de ţiţei şi 70 miliarde metri cubi de gaze naturale. Suficiente pentru a ne asigura independenţa de gazul rusesc câţiva ani buni.

Zona de la Haga, atractivă

Aproximativ jumătate din acest areal fusese deja concesionată cu ani în urmă companiilor OMV Petrom şi Sterling Resources. Statul român a scos acum la licitaţie restul de 5.000 de kilometri pătraţi, împărţiţi în cinci perimetre.

Din 11 perimetre la Marea Neagră scoase la licitaţie recent, doar cinci au atras oferte, din care patru din zona câştigată la Haga (27-30). Oferte au venit de la companii mari în domeniu, precum ExxonMobil (care operează deja în România în parteneriat cu OMV Petrom), LukOil sau Repsol.

Alţi giganţi, precum Chevron sau Total, au preferat zonele de uscat ale României scoase la licitaţie. Oricine va câştiga va trebui să investească sute de milioane de euro ca să scoată petrolul şi gazele din adânc. Numai o sondă de explorare la mare adâncime poate costa 100 milioane euro. Perimetrele 20-24 nu au stârnit interesul.

„E foarte greu de spus care sunt resursele de hidrocarburi din Marea Neagră. Din cercetările de până acum a reieşit că nu e la fel de bogată ca Marea Caspică sau Marea Nordului. Până nu se sapă sonde, sunt însă doar presupuneri”, ne-a declarat un oficial al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

10% din producţia ţării vine din mare

Dacă resursele totale adăpostite sunt o necunoscută, cert este că OMV Petrom, în prezent singurul producător de ţiţei şi gaze naturale de pe platoul continental românesc al Mării Negre, extrage din mare circa 10% din producţia României, potrivit datelor primite de la ANRM.

La noile perimetre, statul ar putea percepe redevenţe de 7%-13,5% din valoarea producţiei, faţă de 3,5%-13,5%, cât e acum. „În condiţii de platou continental maritim, doar exploatarea zăcămintele cu producţii importante este rentabilă”, spune ANRM. De regulă, una din patru sonde de explorare are succes, în celelalte cazuri neexistând rezerve atractive încât să justifice investiţia.

„Vom vedea dacă Marea Neagră e o poveste de succes când vom avea confirmate rezervele.“, AURELIAN DOCHIA, analist economic

INTERES

2/3 din platoul continental, adjudecat deja

Resursele româneşti descoperite şi evaluate de la Marea Neagră se ridică la 55 milioane tone ţiţei şi 30 miliarde metri cubi de gaze, potrivit unor date din 2008 ale ANRM. Din suprafaţa totală a platoului continental românesc, de circa 29.000 kilometri pătraţi, OMV Petrom deţine acum în concesiune aproape jumătate (13.740 kilometri pătraţi).

Producţia este realizată pe unul din cele două perimetre concesionate, respectiv pe Histria XVIII, de unde provine zilnic unul din şase barili produşi de companie în România. În perimetrul Neptun, de 9.740 kilometri pătraţi, OMV Petrom a efectuat în 2009, cu Exxon- Mobil, cercetare seismică 3D pe o arie de 3.000 kilometri pătraţi, datele fiind în prezent în analiză.

Producţia ar putea începe în 2015. O altă companie care are licenţe la Marea Neagră, pe 4.680 kilometri pătraţi, este Sterling Resources, care nu produce nimic încă.

Cine se „bate” pentru zona câştigată la Haga