Octavian Goga este un nume extrem de sonor. A fost poet și publicist, însă s-a implicat și în politică, fiind ministru în mai multe Guverne și chiar prim-ministru al României pentru mai puțin de două luni. Nu doar viața lui a fost palpitantă, ci și a femeii pe care a iubit-o din toată inima. Veturia a fost o soprană extrem de cunoscută, translator pentru liderul Germaniei baziste, dar și spioană.

Octavian Goga s-a născut în Rășinari, pe 1 aprilie 1881, în casa preotului Iosif Goga și a soției sale, învățătoarea Aurelia Goga. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar în 1890 s-a înscris la liceul din Sibiu, denumit astăzi Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. În 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta, apoi s-a transferat la Berlin, unde își obține diploma de licență în 1904.

La doi ani de la absolvirea facultății, pe 14 octombrie 1906, se căsătorește cu Hortensia Cosma, fiica directorului băncii „Albina” din Sibiu. Alexandru Vlahuță și soția acestuia le-au fost nași la ceremonia care a avut loc la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Relația dintre Octavian Goga și Hortensia a durat timp de 14 ani. Poetul s-a îndrăgostit de soprana Veturia Triteanu, cu care s-a căsătorit la scurt timp după obținerea divorțului.

Debutul lui Goga ca publicist

„Tavi” a fost prima poezie publicată a lui Octavian Goga, pe vremea când nu împlinise încă 17 ani. Aceasta a apărut în ediția cu numărul 275 a ziarului „Tribuna”. Odată cu publicarea au început să curgă și laude la adresa poetului, iar apoi este publicată o nouă poezie, „Nu-i fericire pe pământ”.

Revista Familia și ziarele Tribuna și Luceafărul au început să publice poeziile lui Octavian Goga. Pe 1 iulie 1902, la Budapesta este lansată revista Luceafărul, publicație destinată românilor din Transilvania. Poeziile semnate de el apărut încă din primul număr al revistei.

În 1905 lansează la Budapesta primul volum intitulat „Poezii”. Majoritatea lucrărilor din această carte au fost publicate și în revista Luceafărul. Primul său volum este reeditat la București în 1907, iar trei ani mai târziu la Sibiu. Octavian Goga devine din ce în ce mai cunoscut și laudele nu întârzie să apară. Ion Dodu Bălan, critic literar, a spus că primul volum de poezii a lui Goga „înseamnă începutul unei noi epoci pentru sufletul nostru românesc”.

Octavian Goga poate fi considerat și un dramaturg. Piesa „Domnul notar” s-a jucat pentru prima dată pe 14 februarie 1914, la Teatrul Național din București. Acțiunea se petrece într-un sat ardelenesc aflat sub dominație habsburgică. A urmat apoi „Meșterul Manole”, piesă jucată prima dată în 1827.

Intrarea în politică și ocuparea fotoliului de prim-ministru

La început, Octavian Goga făcea politică prin articolele publicate în ziar. Criticile la adresa Guvernului României i-au adus scriitorului câteva luni de arest. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, el a continuat să lupte pentru alipirea Transilvaniei la România. Campania sa politică era făcută prin articolele publicate în ziarele Adevărul și Epoca.

Octavian Goga a fondat Partidul Național Agrar și a fuzionat cu Alexandru Ioan Cuza pentru a forma Partidul Național Creștin. La alegerile din 1937, liberalii pierdeau prezența în parlament, așa că regele Carol al II-lea îl desemnează pe Goga să formeze un nou guvern. Poetul devine prim-ministru al României pe 28 decembrie 1937, însă ocupă această funcție doar 44 de zile. Incapabil să conducă Guvernul, regele îi cere demisia.

În perioada scurtă în care a fost premier, Goga a adus o politică pro-nazistă prin care nega drepturile populației evreiești. În cadrul unui interviu acordat ziarului „Daily Herald”, Goga și Carol păreau să se contrazică. În timp ce regele respingea idee expulzării, prim-ministru vorbea despre deportarea a 500.000 de evrei în Madagascar. În lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, Constantiniu susține că poetul Goga „se voia un duce sau un fuhrer român”.

Povestea de iubire dintre Octavian Goga și Veturia Mureșan

Cei doi s-au cunoscut pentru prima dată în școala gimnazială, când Octavian avea 15 ani, iar Veturia cu doi ani mai puțin. Încă de la prima întâlnire au simțit fiorii dragostei, însă viața i-a despărțit pentru o perioadă de timp. Sentimentele unul față de celălalt nu au dispărut, iar relația de iubire a fost reluată în 1909, când divorțul lui Goga de Hortensia nu era încă pronunțat. După un an de relație tainică și pasională, poetul a primit divorțul de prima soție și îi comunică Veturiei că „libertatea mi-am recucerit-o. Ți-o dau ție”.

Nu doar Octavian Goga era căsătorit atunci când au reînceput relația, ci și Veturia. Aceasta era soția lui Lazăr Triteanu. Divorțul lor a avut loc aproape de sfârșitul anului 1920. Bucuroasă că a devenit o femeie liberă, soprana îi scrie un bilet poetului în care îl anunță că și-a recăpătat numele de fată, Mureșan. Răspunsul lui Goga nu a întârziat să apară: „două libertăți se unesc pe veci, dăruindu-se una alteia”.

Pe 15 ianuarie 1921 are loc cununia civilă. La câteva luni după ce și-au unit destinele, cei doi pleacă la Ciucea, unde au cumpărat vechiul conac de vânătoare, pe care l-au reconstruit și transformat într-o reședință.

Cine era Veturia Mureșan

Pe 30 mai 1883, în familia preotului Zevedeu Mureșan, vine pe lume cel de-al doilea copil, o fetiță care a primit numele de Veturia. A avut înclinație către muzică de mică, cântând de la o vârstă fragedă la pian. Cele mai renumite profesoare de canto din Paris și Berlin i-au dat lecții.

Debutul pe scenă l-a avut la Sibiu, scurt timp după căsătoria cu Lazăr Triteanu, în Concertul „Reuniunii Române de Muzică și Cântări”. A devenit cunoscută și peste hotare, fiind solista concertului organizat de Societatea Studențească Petru Maior din Budapesta.

Cu ajutorul lui George Enescu a cunoscut-o pe regina Elisabeta, care o invita să cânte la reuniunile muzicale regale. În 1909, regele Carol I a decorat-o cu medalia „Bene Merenti”, iar criticii vremii au numit-o „privighetoarea Ardealului”.

Veturia Triteanu a cântat pe marile scene ale lumii, inclusiv la Opera Regală din Berlin. Timp de 16 ani a avut o carieră răsunătoare ca soprană. A renunțat la muzică după căsătoria cu Octavian Goga, pentru a nu alimenta geloziile soțului.

Doamna Goga, traducător pentru Hitler și spion al mai multor țări

În cadrul Festivalului de la Bayreuth, Veturia Goga îl întâlnește pentru prima dată pe Adolf Hitler. Ea a fost singurul traducător român pe care Hitler l-a acceptat în discuțiile sale cu mareșalul Antonescu.

În cartea „Privighetoarea lui Hitler” scrisă de Mircea Goga, nepot al poetului, autorul mărturisește că o credea pe soprană unul dintre agenții secreți ai Reichului. El susține că Veturia nu s-ar fi căsătorit din dragoste cu Octavian Goga, ci mai degrabă i-a fost o misiune încredințată de serviciile secrete germane. Ea i-ar fi oferit lui Hitler informații despre regele Carol al II-lea, despre mareșalul Antonescu și chiar despre activitatea politică a soțului ei.

Spusele lui Mircea Goga par să fie adevărate într-o anumită măsură. Dan Brudașcu susține că Veturia era într-adevăr spion, însă autoritățile române cunoșteau acest lucru.

„Mausoleul iubirii”, locul de veci pentru Octavian Goga și Veturia Mureșan

În timpul unei plimbări prin grădina casei din Ciucea, celor doi soți le-a venit ideea să construiască un loc de veci unde să fie înmormântați împreună. Veturia și-a dorit ca „Mausoleul iubirii” să fie construit de celebrul Constantin Brâncuși. Acesta a acceptat, însă perioada până la începerea lucrărilor era prea mare. Doamna Goga nu a mai avut răbdare și a predat lucrarea lui George Matei Cantacuzino. Pentru a construi mormântul din marmură și mozaic au fost necesari aproape 20 de ani, timp în care Octavian Goga s-a stins din viață.

În timp ce se plimba prin grădina conacului de la Ciucea, poetul a suferit un accident vascular cerebral și a intrat în comă. S-a stins din viață la doar 57 de ani și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București. După ce a fost gata mormântul de la Ciucea, poetul a fost mutat acolo. Veturia Goga s-a stins din viață 41 de ani mai târziu, în 1979. Înmormântarea să a fost una austeră, fără pomeni și alai, fiind condusă la „Mausoleul iubirii” doar de muzică.