Contactele indirecte de la Viena între Statele Unite și membrii acordului nuclear Iran (China, Franța, Germania, Iran, Rusia și Regatul Unit) progresează, iar problema dificilă o reprezintă ridicarea sancțiunilor și a secvențierii acestora, urmând să fie abordată direct.

Președintele Joe Biden a precizat că va sprijini revenirea la acordul nuclear iranian, cunoscut oficial sub numele de Planul de Acțiune Comprehensiv Comun (JCPOA), ca punct de plecare pentru un acord ulterior sau mai larg.

În plus, consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan, a sugerat că adversarii regionali ai Iranului, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, să se alăture unui dialog regional mai amplu, care să includă o discuție despre rachetele balistice ale Iranului.

Un astfel de dialog ar fi un pas pozitiv spre ameliorarea tensiunilor regionale care nu au fost abordate de JCPOA și către restabilirea cooperării transatlantice în domeniul securității internaționale.

Totuși, pe măsură ce discuțiile avansează, Biden se confruntă cu aceleași vechi argumente despre ceea ce s-ar putea întâmpla dacă sancțiunile SUA vor fi ridicate.

Administrația Trump a susținut că Teheranul a folosit o mulțime de bani după ce a semnat acordul nuclear pentru a face ravagii în două feluri: unul privind finanțarea activităților grupurilor de împuternicire ale Iranului, iar cel de-al doilea prin extinderea achiziției de arme și rachete.

Realitate sau ficțiune?

Pe scurt, Iranul nu a cerut niciodată multe resurse pentru a sprijini grupurile proxy din Orientul Mijlociu. În timpul audierii sale pentru a deveni subsecretar al apărării, Colin Kahl a remarcat: „Trista realitate este că pentru Iran nu este foarte scump să-și sprijine împuterniciții în regiune”.

De fapt, administrația Trump a publicat o estimare că între 2012 și 2018, Iranul a cheltuit între 2 și 3 miliarde de dolari pe an pentru a-și sprijini mandatarii din Orientul Mijlociu.

Pentru jumătate din această perioadă, Iranul s-a confruntat cu o campanie de sancțiuni multilaterale care este adesea creditată prin aducerea Iranului la masa negocierilor. Numerele rămân consistente din 2016 până în 2018, când sancțiunile nucleare au fost eliminate prin acordul nuclear cu Iranul, astfel încât JCPOA nu a afectat sponsorizarea Teheranului.

Iran rămâne de neclintit în problema nucleară

Retragerea JCPOA din SUA nu a schimbat activitatea iraniană. Între 2017 și 2020, administrația Trump aproape a dublat toate sancțiunile SUA asupra grupurilor de mandatari iranieni, dar presiunea nu a reușit să schimbe politica externă iraniană.

„Sancțiunile financiare nu pot afecta multe dintre cele mai importante aspecte ale relațiilor de împuternicire ale Iranului, inclusiv instruirea, refugiile și transferurile de arme și tehnologie pe care le oferă”, potrivit Ariane Tabatabai și Colin Clarke. În toată această perioadă, houthii din Yemen, au achiziționat arme mai avansate, pe care le-au folosit împotriva țintelor militare și civile din Arabia Saudită.

Cu toate acestea, chiar și în cadrul unui acord nuclear complet funcțional, poporul iranian a văzut că scutirea sancțiunilor nu poate produce o îmbunătățire economică pe scară largă, dacă firmele străine nu ar risca expunerea la personaje neplăcute care se ascund în spatele sistemului financiar iranian. O soluție mai bună ar putea fi exercitarea unei presiuni fiscale asupra conducerii iraniene prin stimularea respectării restricțiilor grupului de acțiune financiară, care se concentrează pe combaterea spălării banilor și finanțării antiteroriste, pentru a curăța sistemul financiar opac al Iranului.