Caracterizat de jurnalistul Dan Andronic ca „un personaj exotic, foarte greu de pus într-unul dintre grupurile de putere" ale momentului Decembrie 1989, Cazimir Ionescu a fost martor și actor într-unul dintre cele mai tulburi momente ale Revoluției: capturarea TVR de către revoluționari. A surprins pe viu contradicții care dădeau de gândit în fluxul preluării puterii de la comuniști și jocuri de influență care au implicat greii momentului: Iliescu, Brucan, Roman, Dan Iosif. Prima parte a emisiunii EVZ Istoric avându-l ca invitat pe Cazimir Ionescu a găzduit mărturii foarte interesante din prima linie a Revoluției.
Firele din subteranele Revoluției sunt atât de încâlcite încât nici la 32 de ani de la evenimentele tulburi din decembrie 89 nu știm încă adevărul complet. Cercetătorul, la acea vreme, Cazimir Ionescu a nimerit în vâltoarea luptelor încă de la momentul Baricadei, unde admite că în realitate au fost foarte puțini oameni, departe de ce se crede. „Să fie clar, la Baricadă au fost foarte puțini, pe degetele a două mâini. Eu și Roman nu am fost dintre cei care au mers la sacrificiu suprem, nu am fost în față. Erau izolați, tancurile care treceau făceau un culoar în jurul baricadei. Era clar că acolo se va trage. Știam că s-a tras la Timișoara pe 19, s-a spus și un nume, Gușă. Armata a venit cam târziu la Revoluția asta", declară Cazimir Ionescu.
Cine era Babonea, omul cu plicurile? „Armata nu poate să facă lucrurile pe sub masă"
Pe drumurile între CC, MApN și TVR I-a reținut atenția un personaj aparte cu un rol important în cursul evenimentelor. Foarte legat de Armată, după cum avea să iasă la iveală destul de curând, dar și de vidul de putere creat după căderea lui Ceaușescu. „A fost un moment în Comitetul Central când un personaj foarte ciudat, Babonea, venise cu TAB-ul cu două plicuri sigilate, unul pentru Armată, unul pentru generalul Tudor. Era un soi de curier, ofițer de Securitate.
Nimeni n-a vrut să meargă mai departe cu analiza. Acest personaj nu putea să vină decât de la MApN. Cerea lista cu revoluționari. Nu-ți dăm niciun plic. Am zis nu e în regulă, Armata nu poate să facă lucrurile pe sub masă. Spunea că se duce la televiziune la biroul lui Petre Roman. Roman i-a spus să ducă și listele cu revoluționari. Respectul nostru pentru autoritate și inerția în mentalitate ne făceau să credem că există deja anumite autorități în materie de Revoluție, însă cine era Petre Roman de fapt înainte de 22 decembrie?", se întreabă invitatul. „Unii dintre ei știau despre ce e vorba", a remarcat moderatorul Dan Andronic.
„A apărut ideea că Armata ar putea să facă un joc dublu"
Cazimir Ionescu a informat cât mai repede noua putere despre acest personaj suspect. „Babonea dispare, eu îi spun colonelului Rădulescu că umblă cu plicuri secrete. Am fost chemat la telefon, m-a sunat cineva din CC și mi-a spus că cel cu care am plecat e ofițer de Securitate, e în fișierul roșu din biroul lui Ceaușescu. Am revenit la CC, Rădulescu m-a trimis în siguranță când au venit Dinescu și Caramitru. Am ajuns la MApN, a apărut ideea că Armata ar putea să facă un joc dublu. Mi s-a spus: o să prezinți un raport în fața generalului Militaru. Am scos pixul, o schemă mică, am spus că în CC se trage aiurea. Militaru mă ascultă: tipul ăsta trebuie găsit și arestat.
La CC toți răspundeam la telefoane. Când a sunat telefonul de pe biroul pe care adormisem o voce a tunat: Salut bă, care ești acolo? Eu sunt Babonea. Mă știți? Pe numele unor tovarăși trebuie să obținem legitimații cum am eu". Într-un final generalul Militaru l-a arestat pe Babonea, însă imediat avea să intre în scenă Ion Iliescu.
„În ce era mai ușor să te maschezi decât în revoluționar?"
Cazimir Ionescu avea să-și dea seama destul de repede că lupta pentru putere e mult mai complicată decât credeau revoluționarii momentului. „Din nefericire în planul 2 se întâmpla un lucru pe care l-am înțeles destul de repede. Era o învolburare de cine cu cine". La TVR a observat din prima o breșă curioasă, „o fractură a avut loc din primele 10 minute. Toți oamenii aveau banderole pe mână. În ce era mai ușor să te maschezi decât în revoluționar. Unii dintre ei veneau de la etaj". Ulterior invitatul a citit cartea unui personaj, securistul TVR de la acea vreme. „Habar n-aveți câți dintre oamenii ăia îi cunoșteam și au venit cu totul alte gânduri", mărturisea acesta în carte.
Iliescu s-a albit citind o hârtie semnată de generalul Militaru. „A fost un semnal foarte important"
„Am luat doi tineri cu mine, noi eram rătăciți în televiziune. Nu am înțeles până în ziua de azi de ce era comandament la televiziune. La biroul acela văd un document, ordin de convocare urgentă a Comitetul politic executiv al Armatei. Când am văzut hârtia am strigat către generalul Miliaru: Știți de porcăria asta? Jos era semnătura lui Gușă. Prietenia mea cu Militaru s-a terminat brusc.
M-am trezit luat de doi gealați, am început să strig: Iliescu, Roman, Brucan. Am întins hârtia. Militaru a dispărut. Iliescu a albit. Pentru mine a fost un semnal foarte important. M-am trezit închis într-un birou, se auzeau vocile lor cum tunau într-un alt birou. A fost și momentul în care au hotărât că eram unde nu trebuia să fiu. Unul dintre ei a venit la mine, au o sarcină foarte importantă pentru mine".
Cine era grupul de contrarevoluțiuonari care rivaliza cu FSN
Aveau să-l însărcineze cu aplanarea unui grup care erau acuzați că sunt contrarevoluționari, membri ai proaspăt înființatului Partid Democratic pentru Revoluție. O competiție directă pentru FSN-ul lui Iliescu și Roman. M-am trezit cu Mihai Lupoi înarmat, încă 6-8 inși cu cagule, un blindat deschis. Toată lumea mergea la război. Urcam spre Union. Îl aud pe Lupoi: când o să spun eu Foc trageți prima rafală în aer (...).
A fost unul dintre motivele pentru care nu m-am înscris niciodată în FSN. Erau mii, era mare devălmășie acolo. Le-am făcut semn cu mâinile, au venit sus. Au vrut să se ducă la televiziune și să anunțe un partid născut din Revoluție. Cei de jos vociferau, era scandal mare. Am plecat cu ei la televiziune, am scos niște monitoare. Programul lor semăna mult cu CPUN", rememorează Cazimir Ionescu.
„Iliescu nu era ce așteptam noi. Brucan era foarte informat"
Ca atmosferă generală toată lumea era surescitată. Iliescu, Roman erau foarte convingători, mărturisește invitatul. „Trăiau plenar. Din punctul meu de vedere Iliescu nu era ce așteptam noi. Ăsta a fost motivul conflictului nostru din CC. La televiziune l-am auzit spunând cele două fraze celebre: comunismul cu fața umană și dezavantajele aduse comunismului de Ceaușescu.
Mi s-a părut o perspectivă care nu avea nicio legătură cu ce gândeam eu. Bunicul meu a pierdut tot când au venit rușii. M-a șocat discursul lui Iliescu, nu era pe măsura așteptărilor mele. Îi scoteam pe membrii CPEx, lumea îi huduida. A apărut Iliescu cu Brucan, mi-am dat seama că era foarte informat".
Lupta pentru clanța de la TVR. „Era un grup clar care preluase puterea"
Cazimir Ionescu a luat o decizie care a scandalizat grupul Iliescu - Brucan – Roman. „Eram în fața unui birou pe care îl amenajasem ca să scrie mesajul pentru țară. Ei vroiau să intre acolo. Îi spun (n.r. - lui Brucan: Tovarășu, îmi pare rău, am hotărât că fără cei ca dvs. Îi arăt ce se întâmpla pe balcon. Au sărit imediat Roman, Voican: Habar n-ai ce vorbești. Atunci a apărut categoria dizidenților nomenclaturiști (...).
Iliescu a rămas puțin consternat. Am văzut că am rămas singur. Apare scena în care spun: Să intre băiatul cu camera. Așa s-a născut stenograma acelei filmări. Eram un cercetător oarecare. Țineam de clanță mai mulți să nu intre ăia de pe balcon de la CPEx. Dan Iosif nu-i lăsa. Toată lumea vroia la proclamație. Era un grup clar care preluase puterea", precizează Cazimir Ionescu.
Ediția integrală a primei părți a emisiunii cu Cazimir Ionescu poate fi vizionată aici: