Un manual de Psihologie de clasa a X-a, coordonat de profesorul Mielu Zlate, apărut la Editura Aramis și aprobat de Ministerul Educației, aflat pe piață încă din 2005, face o afirmație care l-ar bucura pe Hitler:

„Noțiunea de persoană este aplicabilă doar omului, dar nu în general, ci doar celui normal dezvoltat din punct de vedere psihic (copiilor la naștere și bolnavilor psihici (sic!) nu li se poate acorda atributul de persoană).”

Acest caz halucinant a fost semnalat de sociologul Gelu Duminică, director al Fundației Agenția de Dezvoltare Comunitară ÎMPREUNĂ, pe pagina sa de socializare și preluat de platoforma Edupedu.

Dincolo de agramatismul flagrant „bolnavi psihici” în loc de bolnavi psihic”, trebuie remarcat că afirmația cu pricina din manual vine în siajul unui curent tot mai agresiv promovat de așa-zișii „progresiști”, anume că nou-născutul nu este persoană și, prin urmare, poate fi ucis fără probleme și remușcări. Acest asasinat este numit în termeni progresiști „avort post-natal”.

Iată câteva citate din Peter Singer (Doctor Honoris Causa al Universității din București!!!) un guru al infanticidului, selectate de colegii de la Știri pentru Viață.

Pledoarie pentru experimentele științifice pe fetuși și nou-născuți:

„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuții umani, atunci disponibilitatea de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea celi se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare și, din câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibili la durere ca nou-născuții umani.”

 — Peter Singer, “Tools for Research” („Instrumente de cercetare”), în Writings on an Ethical Life („Scrieri despre o viață etică”), Harper Collins, London, 2000, p. 52

Este mai bine să se facă experimente științifice pe bebeluși și pe „retardați” decât pe animale:

„Aceleași experimente făcute pe animale non-umane ar produce mai puțină suferință, deoarece animalele nu ar avea teama anticipativă de a fi răpite și folosite pentru experimente. Desigur, aceasta nu înseamnă că ar fi corect să facem experimente pe animale, ci doar că există un motiv, care nu ține de superioritatea speciei, pentru a prefera folosirea animalelor în locul adulților umani normali (…). Trebuie menționat, totuși, că tocmai acest argument ne dă motive pentru a prefera folosirea nou-născuților umani – eventual orfani – sau a ființelor umane retardate pentru experimente, în locul adulților, din moment ce ființele umane nou-născute și retardate de asemenea nu au nicio idee în legătură cu ceea ce urmează să li se întâmple.”

—Peter Singer, „The Animal Liberation Movement. Its philosophy, its achievements and its future” , Old Hammond Press, 19 Hungerhill Road, St Anns, Nottingham, England

Viața umană NU este sacrosanctă:

„Odată ce dăm la o parte hocus-pocusul religios care înconjoară termenul de «uman», putem continua să-i vedem pe membrii speciei noastre ca fiind înzestrați cu raționalitate, conștiință de sine, capacitate de comunicare și așa mai departe într-o mai mare măsură decât cei ai oricărei alte specii, dar nu vom mai privi ca sacrosanctă viața fiecărui membru al speciei noastre indiferent de capacitatea sa de viață inteligentă sau chiar conștientă.”

—Peter Singer, “Sanctity of Life or Quality of Life?” („Sanctitatea sau calitatea vieții?”), în revista Paediatrics, 1983, 72:1, 128-9

Așadar, viața poate fi curmată:

„…ar trebui să admitem faptul că, dacă o ființă este umană și vie, nu înseamnă de la sine că este greșit să-i luăm viața.”

—Peter Singer,  Rethinking Life and Death: The Collapse of Our Traditional Ethics

Din nou: bebelușii pot fi uciși:

„În Capitolul 4 am văzut că faptul că o ființă este umană, în sensul că aparține speciei Homo sapiens, nu reprezintă un argument împotriva uciderii ei; mai degrabă caracteristici precum raționalitatea, autonomia și  conștiința de sine fac diferența. Nou-născuții nu au aceste caracteristici. Așadar, uciderea lor nu poate fi echivalată cu uciderea ființelor umane normale sau cu a altor ființe care posedă conștiință de sine. Această concluzie nu se limitează la nou-născuții care, din cauza dizabilităților intelectuale ireversibile, nu vor fi niciodată ființe raționale și conștiente de ele însele. În discuția despre avort am văzut că potențialul unui fetus de a deveni o ființă rațională, conștientă de sine, nu poate fi un argument împotriva uciderii sale într-un stadiu de dezvoltare în care aceste caracteristici îi lipsesc (…). Niciun nou-născut – fie el cu sau fără dizabilități – nu poate pretinde dreptul la viață cu aceeași îndreptățire ca o ființele capabile de a se vedea ca entități distincte, existente în timp.”

Peter Singer: Practical Ethics, 2nd Edition, Cambridge, 1993, pp. 175-217

De ce este permisă uciderea bebelușilor:

„În Capitolul 4 am văzut că faptul că o ființă este umană, în sensul că aparține speciei Homo sapiens, nu reprezintă un argument împotriva uciderii ei; mai degrabă caracteristici precum raționalitatea, autonomia și  conștiința de sine fac diferența. Nou-născuții nu au aceste caracteristici. Așadar, uciderea lor nu poate fi echivalată cu uciderea ființelor umane normale sau cu a altor ființe care posedă conștiință de sine. Această concluzie nu se limitează la nou-născuții care, din cauza dizabilităților intelectuale ireversibile, nu vor fi niciodată ființe raționale și conștiente de ele însele. În discuția despre avort am văzut că potențialul unui fetus de a deveni o ființă rațională, conștientă de sine, nu poate fi un argument împotriva uciderii sale într-un stadiu de dezvoltare în care aceste caracteristici îi lipsesc (…). Niciun nou-născut – fie el cu sau fără dizabilități – nu poate pretinde dreptul la viață cu aceeași îndreptățire ca o ființele capabile de a se vedea ca entități distincte, existente în timp.”

Peter Singer, Practical Ethics, 2nd Edition, Cambridge, 1993, pp. 175-217

Uciderea unui copil bolnav poate aduce mai multă fericire:

„Acestea fiind spuse, să presupunem că un nou-născut e diagnosticat cu hemofilie. (…) Dacă moartea unui nou-născut cu dizabilități va conduce la nașterea unui alt copil, care va avea perspective mai bune de a trăi o viață fericită, suma totală de fericire va fi mai mare în cazul în care copilul cu dizabilități va fi ucis. Pierderea de viață fericită va fi mult compensată de câștigul unei vieți și mai fericite pentru al doilea copil. Așadar, atâta timp cât uciderea unui copil cu hemofilie nu are efecte adverse asupra altora, privind din perspectiva totală, ar fi corect să fie ucis.”

Practical Ethics, 2nd Edition, Cambridge, 1993, pp. 175-217

 

 

Te-ar putea interesa și: