Ce trebuie să faci ca să te mântuiești? Rețeta este dată chiar de Iisus: „Împărăția cerurilor se ia prin străduință, iar cei ce se silesc pun mâna pe ea”.

În excepționala sa lucrare de diortosire a Bibliei, Bartolomeu Anania preferă o variantă mult „dinamică” și anume: „Împărăția cerurilor se ia prin asalt”. În traducerea sa, neacceptată de Biserica Ortodoxă, Dumitru Cornilescu folosește o expresie încă și mai tare: „Împărăția cerurilor se ia prin năvală”.

Străduință, asalt sau năvală, toate au aceeași caracteristică: nevoia de participare activă a celui care își dorește mântuirea. Împărăția cerurilor nu este o pară mălăiață, să pice singură din pom.

Biserica a rânduit ca în această duminică să se citească pericopa Vindecării orbului din Ierihon, o ilustrare perfectă a „asaltului” pe care omul trebuie să-l dea ca să se mântuiască. Iisus, însoțit de tot alaiul zgomotos care îl înconjura (ucenici, curioși, gură-cască, oameni sărmani, spioni ai ocârmuirii), se apropie de cetatea Ierihonului.

Un orb care cerșea pe marginea drumului aude zarva care se apropie și întreabă ce se întâmplă. „Trece Iisus Nazarineanul”, îi răspunde cineva. Atunci orbul se pornește să strige din toți rărunchii: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”

Remarcabil este că, în timp ce mulțimea îl numește pe Iisus „Nazarineanul”, orbul îl numește „Fiul lui David”, conform profeției lui Isaia, care spune că Mântuitorul se va naște din stirpea lui Iesei, care era tatăl lui David.

Oamenii îl ceartă pe orb, cerându-i să tacă din gură, însă el mai tare strigă: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!” În glasul său este toată disperarea suferinței de o viață.

Auzind tărăboiul. Iisus cere să-i fie adus cel care striga. Dialogul dintre cei doi este dezarmant prin simplitate „Ce voiești să-ți fac?” îl întreabă Iisus. „Doamne, să văd!” „Vezi! Credința ta te-a mântuit.”

Așadar, „Străduința”, „asaltul”, „năvala” către Dumnezeu îi aduc orbului nu doar vederea, ci și mântuirea, cerere pe care sărmanul nici nu îndrăznise să o formuleze. A primit-o „ca bonus” pentru avântul lui fierbinte, pentru că nu s-a lăsat descurajat de cei din jur care îi cereau să tacă.

Vorba lui Nicolae Steinhardt, Dumnezeu este boier: când dă, apoi dă din belșug. Este suficient să faci tu un pas către EL, pentru că atunci EL face o mie de pași către tine. Totul este să nu stai pe loc, să-L cauți. Și asemenea orbului de la Ierihon, să-L strigi din toată inima ta.

Altminteri, poți să aștepți mult și bine. Nimeni nu-ți înmoaie posmagii mântuirii. Pentru că Dumnezeu, vorba aceluiași Steinhardt, este și gentleman: te prețuiește și te respectă prea mult și nu dă buzna neinvitat.