Actualitate
Interviu cu managerul coaforului de la Perla: "Soţul ucigaş a venit la salon cu sarailii şi cu flori"
Adriana M., managerul frizeriei de la Perla, unde a avut loc masacrul de luni, a dat un interviu în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, deși este extrem de afectată de tragedia produsă la începutul săptămânii.
Adriana Mândreanu, managerul frizeriei de la Perla, unde a avut loc masacrul de luni, a dat un interviu în exclusivitate pentru "Evenimentul zilei", deşi este extrem de afectată de tragedia produsă la începutul săptămânii. Managerul vorbeşte despre atmosfera din coafor de dinaintea tragediei, în urma căreia au murit două persoane şi alte şase au fost rănite.
Frizeria de la Perla funcţionează de zeci de ani. Are clienţi celebri, mai ales printre actori. În prezent este închisă şi toate geamurile sunt acoperite cu ziare. În interior sunt numeroase pete de sânge, pe care poliţiştii au scris cu cretă diferite numere. Atmosfera este deprimantă.
La coafor, în cuier, un bărbat a uitat un fular verzui. Adriana Mândreanu dă detalii despre relaţia dintre angajata sa şi soţul acesteia, aşa cum a perceput-o ea înainte de producerea tragediei.
Totodată, managerul coaforului oferă detalii inedite cu privire la orele de dinaintea masacrului, în care Florina (Felicia) Vlădan (46 de ani) a fost ucisă prin împuşcare de către soţul ei, Gheorghe Vlădan (53 de ani).
Florina a fost înmormântată joi. Soţul său se află în arest şi cere să fie judecat în stare de libertate. El a declarat anchetatorilor că nu a vrut s-o împuşte pe femeie, însă procurorii au stabilit că atacul a fost cu premeditare.
Evenimentul zilei: 
Care era atmosfera în coafor înaintea crimelor?
Adriana Mândreanu: În prezent văd lucrurile cu totul altfel , nu am mai dormit şi mi se pare că am trăit un vis din care aş vrea să mă trezesc. Şi eu şi colegele mele încercăm să ne revenim la normal. Prin medicaţie foarte puternică şi prin consiliere psihologică.
Atmosfera dinainte de această nenorocire nu prezenta nimic deosebit. Eram ca o mică familie. De altfel, rezultatele financiare ale unităţii întăresc afirmaţia mea. Clienţii veneau la noi pentru că se simţeau bine aici.
Soţia criminalului ce fel de om era?
Eu lucrez numai de doi ani în această unitate, dar mi-am făcut o părere şi apoi ştiu şi de la celelalte colege. O femeie liniştită, ascultătoare şi foarte bine pregătită profesional. Am auzit că avea probleme cu soţul şi că în luna decembrie depusese actele de divorţ.
Dar în ianuarie, nu mai ştiu exact dacă la începutul lunii, soţul a venit în frizerie cu flori şi prăjituri turceşti, mi se pare, sarailii, pentru personal şi pentru clienţi. Toată lumea a fost relaxată şi colegele îi spuneau "Felicia, ce bărbat bine, ce om amabil".
Cu toate acestea, ea era abătută. Nu mânca şi nu prea vorbea cu nimeni. Eu am sfătuit-o, în luna februarie, să îşi ia un concediu medical şi să meargă chiar la un psiholog. M-a ascultat. S-a întors mai refăcută şi mai volubilă. Am văzut-o şi mâncând, o banana, parcă.
PETRECEREA N-A MAI AVUT LOC
"Le-am înmormântat de 8 martie"
Ce mai ştiţi din ziua crimei?
În primul rând, aş vrea să precizez că nu ştiu să fi fost prietenă în mod deosebit cu casiera. Eram toate prietene. Chiar în ziua crimei noi, fetele din frizerie, plănuiam să facem o masă festivă, la un restaurant special. În aceste situaţii, pentru că toate avem copii şi diverse probleme, erau discuţii.
Mai mereu câte cineva spunea că nu ar putea veni... Interesant este că Felicia şi Maricica, aşadar cele două victime, soţia asasinului şi casiera, s-au înscris primele. Ele erau cele mai entuziaste. Ironia sorţii a făcut că în ziua de 8 martie le-am înmormântat.
"Eram ca o mică familie. De altfel, rezultatele financiare ale unităţii întăresc afirmaţia mea.“
ADRIANA MÂNDREANU, manager salon
COPILUL A SALVAT-O
"Am plecat cu câteva minute înainte să se întâmple nenorocirea"
Aţi fost la unitate în ziua crimei? La prânz eram. Asasinul a venit, Felicia a ieşit din coafor şi au vorbit un sfert de oră, afară. A venit destul de liniştită. Atunci am vorbit noi două ultima oară. Eu i-am spus că, între doi oameni, precis se poate face o înţelegere şi ea părea să mă aprobe. Cu câteva minute înainte să se întâmple nenorocirea eu am plecat să îmi iau copilul de la şcoală. Poate acesta este şi motivul că mai sunt în viaţă.
Ce se va întâmpla cu această unitate? Am hotărât, împreună cu conducerea cooperativei Igiena, să o refacem total. Să renovăm şi să schimbăm totul. Chiar şi numele, dar încă nu ştim ce nume va purta. Aş dori să mai precizez că tot colectivul, cei care am rămas în viaţă, am trecut şi trecem prin clipe grele.
În primul rând, am fost la căpătâiul a două colege, alte două sunt în spital, celelalte, inclusiv eu, suntem foarte şocate. Atât cât am putut, am ţinut legătura şi am vizitat la spital clienţii răniţi. Desigur, le-am cerut scuze şi ei au înţeles că noi nu avem nicio vină.
Nu pot să îmi explic cum şi de ce s-a întâmplat aşa ceva. Dacă vă uitaţi aici, în interior, asasinul s-a mişcat prin mai multe încăperi, la recepţie, în coafor, în frizerie şi a făcut masacru. Aştept cu nerăbdare să înceapă lucrările de renovare. Să dispară petele astea de sânge.
Când deschideţi? Managementul unităţii a acordat ajutoarele financiare care se impuneau tuturor celor care au fost afectaţi de această tragedie. Ne vom ocupa şi de consilierea psihologică, ce este absolut necesară. Dacă toate lucrurile merg bine, vom deschide înainte de Paşte.
Recomandările noastre
