După ce ai luat la pas Mamaia, în minte nu ţi se conturează o imagine unitară. Care este, de fapt, adevărata faţa a staţiunii: cea a plajelor private - unde doamne elegante sorb, la umbra baldachinelor, cocktail-uri din pahare cu umbreluţe - sau cea a ţărmului din sud, cu alge, scoici şi gunoi dosit pe sub copaci?

Staţiunea este, în mod clar, împărţită după o linie invizibilă, un fel de gard virtual care îi separă pe oamenii cu bani de ceilalţi. De pildă, la sud de Cazinou, plaja este destul de murdară, iar „cel mai mare lux” este aici închirierea, cu 10 lei pe zi, a unui şezlong din plastic. În schimb, de la nord de Cazinou încep plajele private aferente hotelurilor de patru şi de cinci stele, cu paturi învelite în cearşafuri albe, printre care se plimbă ospătari dichisiţi, gata să răspundă oricărei dorinţe a clienţilor. Pe aceste porţiuni de plajă cu duşuri cu apă caldă, ghivece cu flori şi mici palmieri, turiştii plătesc pentru un şezlong 20 de lei, 35 de lei pentru un pat şi 60 de lei pentru un baldachin. În prezent, aproape nicăieri pe plaja din Mamaia nu se mai poate juca volei sau fotbal: ea a fost ocupată de şezlonguri, întinse până în mare, astfel încât rândul cel mai înaintat de şezlonguri este spălat de valurile mai puternice. Prosoapele, pe cale de dispariţie pe plaja din Mamaia   Practic, în Mamaia nu mai ai cum să faci plajă pe prosop, indiferent că stai la sud sau la nord de Cazinou. În primul rând, nu prea mai este loc pentru ele, în al doilea rând, cei care încearcă totuşi să îşi pună cearşaful lângă şezlonguri, chiar dacă nu sunt pe o porţiune de plajă aferentă vreunui hotel, vor fi „evacuaţi” de acolo. „Erau două doamne de dimineaţă şi au venit de vreo trei-patru ori la ele să le ridice: că nu au voie, că aici e plajă de şezlonguri şi să plece. Eu, în locul doamnelor, aş fi zis să-mi arate actul de proprietate asupra plajei. Aici costă 15 lei un şezlong. E prea mult”, povesteşte Roxana din Bucureşti, în vârstă de 23 de ani.

Sub un baldachin, pe o plajă privată

Una dintre plajele amenajate din Mamaia În aceste condiţii, cei care nu îşi permit să dea 10-15 lei pe zi pentru un şezlong se văd obligaţi să se întindă fie pe sub copacii de la marginea aleii ce străbate Mamaia, fie în sudul extrem al staţiunii, unde apa este adesea mizerabilă din cauza algelor.

Plaja din sudul staţiunii este unul dintre puţinele locuri neinvadate de şezlonguri

Din păcate, în această zonă curăţenia lasă de dorit „Îmi place, aveţi atitudine de Gigi Becali” Pe plajă e o cantitate impresionantă de lanţuri grele, cercei cât capacele borcanelor şi piercinguri strălucitoare în buric. Lor li se adaugă telefoanele de ultima generaţie, camerele de filmat şi tot soiul de gadget-uri expuse cât mai la vedere. Iar fetele din Mamaia au inventat o nouă modă: purtatul poşetei în costum de baie. Pe deasupra, snobismul e încurajat şi de organizatorii diferitelor concursuri de pe plajă: „Alo, domnul cu pachete de muşchi. Îmi place, aveţi atitudine de Gigi Becali. Veniţi aici să-i susţineţi de pe margine”, îi spunea gazda unui concurs de fotbal unui individ masiv.

La plimbare. Rozul este, mai nou, o culoare preferată şi de către bărbaţi

Pe plaja din Mamaia Aglomerată, Mamaia e plină de oferte de tot felul pentru turişti: plimbări cu trăsura, cu trenuleţul, cu banana. Pe aleea principală s-au construit numeroase terase, multe dintre ele foarte elegante, aranjate cu bun gust. Din păcate, partea dinspre mare a aceleiaşi străzi este ticsită de o mulţime de magazine construite chiar pe plajă, dintre care multe pot fi incluse cu uşurinţă în categoria dughenelor. Astfel, dacă iei masa la o terasă, în faţa ochilor nu o să ţi se desfăşoare valurile mării, ci negoţul cu gogoşi, pepeni, saltele, colaci şi blugi. În plus, în contradicţie cu conceptul arhitectural iniţial din Mamaia, acela de a construi hotelurile perpendicular pe plajă, pe nisip au fost înălţate hoteluri paralele cu ea. „M-a izbit aşa, un aer de lâncezeală” Condiţiile de cazare se împart şi ele după aceeaşi linie invizibilă. Maria şi Cornel din Târgovişte stau la un fost cămin studenţesc transformat în unitate de cazare. „Ieftine, ieftine, dar nu prea s-a investit în ele. Nu au făcut investiţii să repare un duş, un televizor, un frigider, să înlocuiască o mochetă. M-a izbit aşa, un aer de lâncezeală”, spune domnul de 57 de ani. „Cred că e vorba de aer închis, mucegai, umezeală multă. Serviciile cam lasă de dorit”, îl completează soţia. Totuşi, Maria spune că pentru banii pe care i-au dat, 70 de lei pe camera dublă pe noapte, nici nu se aştepta la altfel de condiţii: „Cu toate că e un cămin studenţesc, eu îi înţeleg. Preţul e bun. D-asta şi camerele sunt aşa. Poţi să te duci şi la hoteluri de 3-4 stele, dar plăteşti două milioane pe noapte”. Însă Cornel nu este la fel de înţelegător şi crede că, pentru banii plătiţi, ar putea fi mult mai bine. „Pubele sunt, dar ce să facă, să te invite să duci gunoiul acolo?” Totuşi, după ce au fost şi în alte staţiuni de la Marea Neagră, soţii spun că preferă Mamaia. „E mai frumoasă. Apa are o adâncime mai mică, pe o suprafaţă mare. Pentru mine e foarte bine, sunt ca un copil”, spune Maria, care nu ştie să înoate. „Mie ca staţiune îmi place Mamaia, dar nu îmi plac condiţiile. Probabil că sunt şi condiţii mai bune, dar or fi şi preţurile pe măsură”. Plaja nu le place prea mult deoarece nu este curată: „Aş vrea curăţenie pe plajă, să se ridice nivelul educaţiei oamenilor. Pubele sunt, dar ce să facă, să te invite să le duci acolo?”, mai spune doamna de 57 de ani. Coşuri de gunoi pe plajă sunt destule, însă paharul de bere mai nimereşte şi pe lângă. În schimb, pentru a găsi o toaletă, turiştii au ceva de căutat.

„E foarte mult branding în staţiunea asta, eşti asaltat” Un alt minus al plajei este negoţul agresiv care se face printre turişti. Comercianţii încearcă să vândă orice, de la cochilii de melci la periuţe de dinţi. „Zmeurica, zmeurica” sau „porumb cald, cine mai doreşte” se aud de dimineaţă până seara. „Am observat foarte mulţi speculanţi. E foarte mult branding în staţiunea asta, eşti asaltat”, spune Iosif, de 23 de ani din Bucureşti, şi aminteşte de tipii care au venit să îi vândă două periuţe la 10 lei, spunându-i că i se dau două la preţ de una. „Şi sunt foarte mulţi cerşetori în Satul de Vacanţă. Într-o seară am văzut o fetiţă ce apăsa clapele la o orgă, căsca întruna, leşinată de somn, la doi metri una dormea pe-acolo, mai încolo unu a vrut să-mi fure bricheta”, povesteşte prietena lui, Roxana. „Bădăranii” cu ATV-urile, spaima de pe alee În afară de reclamele permanente, Iosif mai e deranjat de tipii cu ATV-uri: „Singurii mai bădărani sunt ăia cu ATV-urile, care se plimbă foarte tare pe alee, pe unde sunt oameni”. Un aspect pozitiv este că în Mamaia există un centru de unde turiştii pot închiria gratuit biciclete pentru a se plimba prin staţiune. Însă este vorba de o iniţiativă privată.

ATV-urile, iubite de unii, urâte de alţii Deşi iniţial nu voiau să vină în Mamaia pentru că auziseră că sunt preţuri foarte mari, tinerii din Bucureşti spun că au găsit localuri unde mâncarea e ieftină: „Ideea e să ai răbdare să cauţi. Dacă ai venituri medii reuşeşti să supravieţuieşti. Cei doi stau la un hotel de două stele unde au plătit 160 de lei pe noapte pentru o cameră dublă, preţ în care este inclus şi micul dejun. „Hotelul nu e modernizat, are mobilă veche”, spune Iosif, însă l-au mai vopsit puţin: „Sunt mai vesele camerele: au pereţii vopsiţi, parchetul era nou. Au vopsit patul, rama de la oglindă în culori vesele. Sunt bărci pictate pe pereţi, au împrospătat-o”. „Aveai impresia că îţi fac o favoare dacă îţi dădeau să mănânci” Iosif crede că pe la terase şi restaurante serviciile sunt mai bune şi preţurile mai mici decât în alţi ani ca urmare a crizei. „S-a mai îmbunătăţit atitudinea personalului. Aveai impresia că îţi fac o favoare dacă îţi dădeau să mănânci. Acum ies în stradă, te invită, dacă cer un pahar cu gheaţă o să-mi aducă imediat”, spune şi Roxana. Deşi sunt tineri, au venit la mare în primul rând pentru odihnă: „Cluburile astea fiţoase oricum le ai şi în Bucureşti. Pur şi simplu vrem să mai vedem şi altceva, în afară de tocuri şi haine care valorează cât un apartament. Eu înţeleg să vii pentru plajă şi pentru mare. Dar să vii pentru cluburi?”, se întreabă Roxana. Totuşi, mulţi vin aici mai ales pentru petrecerile din Mamaia. A.S., de exemplu, stă în Constanţa şi spune că vine aproape zi de zi până în Mamaia: „Mergem şi în cluburi, la house. Sunt petreceri cu spumă, animatoare. Mai vin DJ, cântăreţi. Aveau chiar şi animatori”, spune tânăra de 20 de ani. Însă turiştii de cluburi vin în special în week-end-uri, atunci când au loc petrecerile cu spumă, DJ, animatoare şi VIP-uri. În restul săptămânii, staţiunea este mult mai liniştită noaptea decât Costineştiul, de pildă. „Dacă ai salariu 6 milioane, nu îţi permiţi să vii” Amalia din Cluj, de 30 de ani, a venit pe litoral în interes de serviciu de la 1 iunie. După-amiaza vine şi se relaxează la o plajă privată, pe care o alege datorită muzicii, a calităţii serviciilor şi a atmosferei: „Vin pe plaja asta pentru că aici se servesc băuturi”. Colega sa, Lavinia, de 23 de ani, spune că Mamaia i se pare „mai scumpă şi puţin mai high-class. Dar e inferioară celor din Grecia, Turcia”. „Nu oricine îşi permite să vină în Mamaia. Dacă ai salariu 6 milioane, nu îţi permiţi să vii”, spune şi Amalia.

Maşinile din faţa unui hotel din Mamaia Staţiunea în ansamblu nu i-a făcut însă o impresie prea bună: „În Complexul Perla sunt zone fără iluminat public. În loc să susţină zona, parcă o lasă intenţionat să decadă. Dacă te duci acolo ţi-e frică. Şi e păcat: ne punem singuri beţe în roate. Sunt clădirile astea vechi în paragină, plus hotelurile, că şi de afară se vede că înăuntru e ca pe vremea lui Ceauşescu”. Şi ea a observat că aici mai toată lumea încearcă să stoarcă de la turişti cât mai mulţi bani: „Oriunde am mers în Constanţa, Mamaia, trebuie să fie cineva care să încerce să te jecmănească, chiar şi cu un leu. În taxi nu pun ceasul, dar eu ştiu cât face. Şi îţi mai pun în plus un leu, doi. Aşa a fost mereu aici. Dacă le ceri bon, ştampilă, factură, nu prea dau”.

Plin de noroi şi de buruieni, ochiul de apă din faţa restaurantului Doina a fost lăsat de izbelişte Cum a ajuns mica limbă de nisip cea mai mare staţiune de la noi Prima dată, plaja din Constanţa a fost amenajată în zona actuală a Portului Tomis. Băile de aici au funcţionat până prin 1895, iar apoi plaja s-a mutat la Băile de la Vii (zonă inclusă acum în oraşul Constanţa). Prin 1905 a început ridicarea pe locul Băilor de la Vii a bazinelor cu petrol, iar atunci plaja a fost mutată pentru a doua oară, în actuala Mamaia. La acea dată, construcţiile de pe limba de nisip dintre Lacul Siutghiol şi mare, amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont, erau alcătuite din cabine de lemn reunite sub două Pavilioane cu câte un foişor şi o punte care înainta în mare.

Plaja din Mamaia la începuturi

Regele Carol I pe plaja din Mamaia, în 1913 „S-a luat hotărârea ca plaja să se facă la Mamaia. Au realizat potenţialul acelei limbi de nisip, iar prin anii ‘20-‘30 s-a făcut împărţirea suprafeţei în loturi”, povesteşte arhitectul constănţean Dorin Bucur. Până prin anii ‘40 s-au construit în jur de 20-30 de vile, Cazinoul (1925), palatul regal. Primul hotel, Rex, a fost construit în 1936. Apoi, la începutul anilor ’60, s-a luat decizia transformării staţiunii într-una modernă. Mai mulţi arhitecţi de la Bucureşti, coordonaţi de Cezar Lăzărescu, au proiectat noua Mamaia după modelul sistemului de urbanism deschis, inventat de arhitectul francez Le Corbusier. Acest sistem era alcătuit din oaze de verdeaţă, în care din loc în loc apăreau hotelurile perpendiculare pe linia ţărmului astfel încât marea se vedea printre ele, iar brizele de dimineaţă şi de seară băteau fără să fie oprite.

Staţiunea Mamaia în anul 1967 „Mamaia e un soi de Disneyland pentru adulţi” Acum, acest concept iniţial nu prea mai este vizibil. „Până în 1990 se construia prin extinderea staţiunii. Între 1990 şi 1999 a fost perioada în care nu s-a construit mare lucru, doar s-au vopsit hotelurile. Prin 2000 s-a făcut noul PUZ ce desfiinţa toate spaţiile verzi şi permitea îndesirea clădirilor. De la Perla la Parc au băgat clădiri pe spaţiile verzi. La Perla, pe spaţiile verzi, au construit tot felul de magazinuţe ce arată foarte penibil”, spune Bucur.

Spaţiile verzi din Mamaia sunt tot mai rare Acum, zeci de construcţii au răsărit şi pe malul lacului Siutghiol. „Până în ’90, ideea era ca lacul să rămână vizibil. Erau câteva hoteluri, dar erau puţine. Dacă în loc să pui blocul perpendicular pe lac l-ai pus paralel, normal că nu mai vezi nimic”, explică arhitectul. „Mai este verdeaţă, dar e mult mai puţină faţă de cum era gândită staţiunea iniţial, din cauza îndesirilor făcute, mai ales în zona de sud. Era de bun simţ de a lăsa un echilibru între aria de construcţii şi aria de spaţiu verde. Nu mai există aşa ceva”, continuă Bucur.

"Acum sunt două zone diferite: de la intrarea dinspre Constanţa până la Cazinou e o zonă mai "proletară", cu oameni cu venituri modeste. Dincolo de Cazinou se schimbă şi începe „Mamaia de fiţe”. Din punctul meu de vedere, Mamaia e un soi de Disneyland pentru adulţi", conchide el.

CITIŢI ŞI: Costineşti, unde „berea, ţigara şi fetele” sunt mai căutate decât marea şi plaja

Techirghiol: lacul cu nămolul-minune, tratat ca o baltă

La mare în Eforie Nord: "una caldă, una rece"

Staţiunea Venus, zeiţă doar cu numele

Cap Aurora, staţiunea bolnavă de reumatism

Staţiunea Jupiter, prea scumpă pentru „oamenii de rând”

Neptun: mărirea şi decăderea staţiunii lui Ceauşescu

La mare în 2 Mai: “Se duce savoarea satului care îi dădea culoare”

Vama Veche, un brand creat de mama-natură