Între timp, Italia se scufunda, fără ca vreo măsură serioasă să fie luată în țările vecine, nici pentru a o ajuta, nici pentru a se pregăti ele însele pentru invazia inevitabilă a virusului.
Nu s-a încercat nimic pentru a împiedica răspândirea sa în cele patru colțuri ale continentului și de cealaltă parte a canalului Mânecii, nici măcar închiderea stațiunilor de sporturi de iarnă, loc de amestec al populațiilor urbane europene.
Dimpotrivă, fiecare stat membru a început să-și dezvolte propria strategie, la sfaturile propriului comitet științific, ca și când ar există 28 de variante ale Covid-19.
Unii au optat pentru o izolare imediată și strictă, alții au ezitat înainte de a se hotărî; alții, până recent, nu luau nicio măsură de anvergură, pariind pe teoria “imunității colective”. Și în mijlociul acestei cacofonii, instituțiile europene își înmulțesc recomandările fără urmă de abordare comună.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru a salva economia, o abordare minimalistă care uită esențialul
Dar să recunoaștem. La urmă urmelor, politica de sănătate nu este o competență a UE. În schimb, politica economică este; una de prima importantă. Și mai mult încă pentru cei care au în comun euro.
Recomandările noastre
