De aproximativ patru decenii, China experimentează o urbanizare accelerată determinată de migraţia masivă a oamenilor din mediul rural către marile oraşe. Dacă la sfârşitul anilor 1970, rata urbanizării era de 17,9%, la finele lui 2015 ajunsese la 56,1. Practic aproape 800 de milioane de chinezi trăiau la oraş. Valul uriaş de agricultori care s-a revărsat în zonele urbane a dus la apariţia aşa-numitelor “chengzhongcun”, un fel de sate în oraş, insalubre zone ale sărmanilor şi ale celor aflaţi la periferia societăţii.

“Satele orăşeneşti” erau cu ani în urmă situate la marginea metropolelor, dar dezvoltarea continuă a acestora a dus treptat la înglobarea lor iar oamenii, cu venituri la limita subzistenţei, s-au trezit înconjuraţi de zgârie-nori. Sunt sute de astfel de sate-oraş în Guangzhou, Beijing sau Shenzhen. Cel mai mare se află în districtul Tianhe din Guangzhou. Are peste 50.000 de locuitori şi se întinde pe o suprafaţă de un kilometru pătrat.