Asociația Magistraților din România atrage atenția asupra faptului că, în tot acest timp de când se dezbate problema protocoalelor, a obligațiilor asumate de parchete și a consecințelor concrete pentru actul de justiție, conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție n-a găsit de cuviință să sufle o vorbă despre existența acestora, înaintea SRI.
Aceeași este situația și în cazul procotolului secret semnat în decembrie 2016. Mai mult, nu ni s-a adus la cunoștință niciun act (de bună-credință) din partea Parchetului privind denunțarea acestui protocol sau explicarea concretă, punct cu punct și articol cu articol, în cazul protocoalelor deja declasificate, a modalității efective de implicare a parchetelor în „cooperarea” cu SRI, în dosarele penale, se mai arată într-un comunicat de presă al AMR.
“Asociația Magistraților din România (AMR) a luat cunoștință, din mass-media, despre un „nou” protocol secret, încheiat în anul 2016 între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații. Noi, cetățenii de rând, incluzând aici și judecătorii, și procurorii care n-au semnat și n-au aplicat asemenea protocoale, constatăm, așadar, că telenovela protocoalelor continuă, răsărind, din timp în timp, câte un act. De parcă Constituția și legile n-ar putea fi respectate și puse în practică, în litera și spiritul lor, decât dacă sunt semnate protocoale peste protocoale. Care să facă ce anume? Să ne explice rolul constituțional al parchetului? Să ne învețe cum să aplicăm legea? Să o simplifice ca s-o înțelegem, noi, cei din Justiție?
Pe lângă protocol secret a fost semnat și unul nesecret. Am înțeles, din protocolul nesecret publicat în mass-media, că acesta privea „cooperarea” între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea condițiilor „concrete” de acces la sistemele tehnice. Dar protocolul secret ce obiect avea? Ce fel de „cooperare” presupunea și ce obligații și-a asumat PÎCCJ, liber consimțite? Că doar n-o fi fost tot despre sisteme tehnice, adică despre: „utilizarea aplicatiilor informatice de interceptare specifice”, „managementul țintelor și al mandatelor de supraveghere tehnică”, „managementul utilizatorilor din cadrul structurii conectați la sistem”, „direcționarea semnalului interceptat și/sau recepționarea acestuia către/de catre structuri stabilite de Ministerul Public”, „exportul produselor interceptate prin intermediul aplicațiilor informatice specifice”.
Experiența ultimilor ani și a protocoalelor desecretizate, încheiate de parchete, ne spune că protocolul secret în discuție era despre cu totul altceva. Sau este. Avem certitudinea, adică proba, că a fost denunțat? În drept suntem obișnuiți cu principiul simetriei. Deocamdată am văzut doar semnături pentru „intrarea în vigoare” a protocoalelor. Suntem îndrituiți să așteptăm desecretizarea protocolului încheiat în decembrie 2016 și, totodată, actul, semnat de reprezentanții acelorași instituții, prin care să fi fost denunțat, cu atât mai mult cu cât, declarațiilor publice privind încetarea efectelor protocolului secret din 2016 li s-au alăturat bâlbe despre data denunțării”, se mai spune ]n comunicat.
Recomandările noastre
