Mafia japoneză şi principiul domino-ului

Mafia japoneză şi principiul domino-ului

Intrigile sunt a doua natură a membrilor yakuza, iar Takeshi Kitano scoate o intrigă de zile mari din trădările succesive din interiorul clanurilor. “Outrage” debordează de testosteron şi de adrenalină.

Autorul lui “Zatoichi” avea o problemă. Stătuse departe de subiectul său predilect, yakuza, timp de 10 ani, de la “Brother” încoace. Recunoaşte singur că tânjea să revină la mafia japoneză. Numai că nu voia să se repete. Îi trebuia ceva nou.

Aşa că în “Outrage”, cei familiarizați cu filmografia lui Kitano vor fi surprinşi de cel puțin trei elemente: modul nou în care orchestrează crimele, cât de mult vorbesc membrii yakuza şi, nu în ultimul rând,  cât de isterici sunt. Se urlă, se dau pumni cu nemiluita (şi în clan, şi în afara clanului) şi se insultă cel puțin o dată la două replici. Politețea şi sângele rece stau pe tuşă, în timp ce personajele îşi taie vorba unul altuia şi se plesnesc fără încetare.

“Outrage” nu are protagonist, căci, susține cineastul, asta i-ar fi atenuat dinamismul. Sekuichi (Soichiro Kitamura), domnul preşedinte, şeful clanului Sanno-kai, se amuză umilindu-l pe adjunctul său Kato (Tomokazu Miura) şi apoi promițându-i marea cu sarea.

Mafiotul nr. 1 are probleme cu “subalternul” Ikemoto, şeful clanului omonim afiliat Sanno-kai, care, în închisoare, a făcut un pact cu Murase (Renji Ishibashi), alt şef de clan. Ikemoto primeşte sarcina să se disocieze cât mai repede de acesta şi să îi preia teritoriul. Ceea ce reuşeşte, însă cu prețul unui război între clanuri.

Urmează o odisee a violenței, împănată cu comploturi şi aventuri “financiare” – de pildă, deschiderea unui cazino în sediul unei ambasade -, cu trădări şi cu înscenări din ce în ce mai inventive. Regizorul n-a pierdut nimic din coregrafia violenței, ba chiar a perfecționat-o.

Lungmetrajul e “în sânge”, nu glumă; dar Kitano dă pe dinafară de inspirație când vine vorba să cupleze cruzimea cu umorul. Într-o secvență antologică, unul din personaje este obligat să-şi taie un deget (vechi ritual yakuza pentru cerutul scuzelor); i se pune la dispoziție un cutter, apoi este insultat că nu se descurcă – cum îşi permite să ceară un cuțit?! Altuia i se inserează degetul tăiat într-un buzunar al sacoului şi i se reproşează că practică obiceiuri demodate.

În “Outrage”, inocența lipseşte, machismul e atotstăpânitor – femeile sunt anexe ale căror vieți sunt luate în contul faptelor partenerilor lor -, iar poliția nu face mare brânză, corupția afectând-o până la os.

Provocarea constă în individualizarea unei întregi panoplii de personaje pe fondul unei acțiuni delirant de rapide. Meritele lui Kitano sunt cu atât mai mari pentru acest lungmetraj cu cât a lucrat cu actori noi-nouți şi a adoptat stilul lor de joc.

Mai multe informaţii despre Festivalul de Film de la Cannes aflaţi pe cinemas.ro şi din secţiunea Cannes 2010.

Ne puteți urmări și pe Google News