CEDO a reiterat existenţa unei probleme structurale în ceea ce priveşte suprapopularea din centrele de reţinere şi arest preventiv şi din unităţile penitenciare din România, și a confirmat, totodată, progresele înregistrate şi a apreciat pozitiv măsurile deja adoptate sau prognozate de către statul român pentru a contracara acest fenomen al suprapopulării, susține MAE.

Ministerul de Externe precizează că CEDO a recomandat măsuri suplimentare din partea autorităţilor naţionale, fie de natură logistică, fie de politică penală, precum și consolidarea, respectiv, introducerea unor remedii de natură preventivă şi compensatorie, pentru situaţiile în care o persoană se confruntă cu sau a fost expusă la suprapopularea în locurile în care este sau a fost deţinută.

Ținând cont de faptul că statul are nevoie de timp pentru definirea acestor măsuri suplimentare, Curtea a acordat autorităţilor un termen de şase luni de la momentul rămânerii definitive a hotărârii pentru prezentarea, în cooperare cu Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei, a unui plan de acţiune care să identifice măsurile suplimentare și calendarul adoptării acestora.

Pentru a sprijini autorităţile în acest demers, Curtea a decis suspendarea examinării cererilor aflate pe rolul său şi necomunicate încă Guvernului pentru observaţii, favorizând astfel concentrarea eforturilor pentru identificarea și ulterior adoptarea măsurilor suplimentare.

Procedura hotărârii pilot se aplică în situaţia în care pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea sau CEDO) se află un număr semnificativ de cereri similare, în care se invocă încălcări ce au o cauză comună, precizează MAE într-un comunicat remis presei.

În hotărârea pronunţată într-o astfel de procedură, Curtea menţionează disfuncţionalităţile incidente în plan naţional şi fixează un cadru temporal în care Guvernul să identifice şi să implementeze măsurile necesare remedierii acestora.

Procedura hotărârii pilot reprezintă o formă de cooperare între Curte şi statul pârât.

Rolul ei este să ofere piste, sugestii de măsuri cu caracter general care ar fi apte să rezolve respectiva problemă sistemică şi ar fi acceptabile din perspectiva CEDO, raportat la jurisprudenţa acesteia şi la numărul semnificativ de cereri similare aflate pe rolul ei.

Curtea confirmă însă în jurisprudenţa sa libertatea statului de a alege măsurile prin care să îşi îndeplinească obligaţia de conformare cu hotărârile Curţii.

Prima hotărâre CEDO pronunţată într-o cauză împotriva României în materia condiţiilor materiale de detenţie datează din decembrie 2007 (Bragadireanu împotriva României).

De asemenea, în iulie 2012, Curtea a pronunţat o hotărâre în cauza Iacov Stanciu împotriva României în care a reţinut că, în pofida eforturilor autorităţilor române de a îmbunătăţi situaţia, există o problemă structurală în domeniul condiţiilor materiale de detenţie; ulterior acestei hotărâri, autorităţile române au adoptat o serie de măsuri, legislative şi administrative, ale căror rezultate au fost apreciate pozitiv de către Curte.

Faţă de România a mai fost pronunţată o hotărâre pilot, Maria Atanasiu ş.a. împotriva României, în domeniul restituirii proprietăților naționalizate; măsurile de reformă adoptate în această materie şi cooperarea autorităților cu Serviciul de executare a hotărârilor CEDO au fost apreciate public de oficialii Consiliului Europei şi primite pozitiv de către Curte, care a considerat că noua legislaţie oferă posibilitatea de soluţionare adecvată a cererilor de reparaţie, pentru majoritatea situaţiilor incidente în cauzele aflate pe rolul său.

În regulă generală, o hotărâre pronunţată de o cameră a Curţii devine definitivă în termen de trei luni de la momentul pronunţării.