Începând din vara anului trecut, magnatul Evgeny Prigozhin, susținut de Kremlin, a călătorit prin coloniile penitenciare din Rusia, recrutând deținuți în rândurile Grupului Wagner, în schimbul unor grațieri și plăți în numerar. Cu toate acestea, martorii susțin că grupul de mercenari are propriile mijloace de pedepsire a luptătorilor pentru dezertare și alte infracțiuni și că execuțiile extrajudiciare sunt o practică obișnuită. Mediazona a vorbit cu un fost prizonier care s-a înrolat pentru prima dată pentru a merge la război, iar mai târziu a evadat din formațiunea sa Wagner Group. Aceasta este povestea lui, pe scurt.

Evgeny Prigozhin a venit la închisoarea lui Nikolay Troshkin în toamnă. Troshkin (al cărui nume a fost schimbat pentru siguranța sa) spune că, înainte de vizita lui Prigozhin, tot personalul a trebuit să își închidă telefoanele și dispozitivele de înregistrare video. Prigozhin a explicat apoi „în culori mari” că deținuții pot merge la război timp de șase luni și apoi pot fi grațiați. „Este un tip serios și are o autoritate reală pentru a putea scoate o persoană din închisoare. Toată lumea l-a crezut. A explicat totul rapid și a plecat. L-am văzut doar o singură dată”, își amintește Troshkin. În timpul examenului medical, a fost întrebat doar dacă are HIV sau tuberculoză.

Înainte de a pleca, deținuții au semnat documente de grațiere și acorduri de confidențialitate privind locația lor. În total, peste 200 de deținuți din colonia sa penală au fost de acord să plece la război.

La început, noilor recruți li s-a spus că vor petrece o lună de antrenament în Rostov pe Don. În schimb, au fost trimiși direct în regiunea Luhansk, unde au fost repartizați într-o tabără militară nu departe de zona de luptă.

„Unitatea a ieșit imediat pe terenul de antrenament, unde ne-au dat arme. Mi-au dat un Kalașnikov negru din 1975, fără cartușe, o baionetă, cuțite și genți pentru talie (un fel de borsete). Erau instructori acolo, mi-au spus: veți sta aici două săptămâni, apoi veți merge în linia a doua, iar apoi în linia întâi. Au venit niște băieți din Chelyabinsk care au spus că au fost trimiși să lupte imediat, după o săptămână. Bineînțeles că am început să ne dăm seama.”

Cea mai „ieftină carne de tun”

Potrivit lui Troshkin, comandanții erau, de asemenea, foști deținuți fără experiență de luptă. Noilor recruți li s-a acordat puțin peste o săptămână pentru antrenamente de tragere: primeau câteva cartușe și trebuiau doar să le arate instructorilor încărcătoarele goale. Atunci a început să-și dea seama Troshkin că „pur și simplu fac grupuri de asalt din deținuți, iar noi suntem cea mai ieftină carne de tun”.

Nu mai era nicio cale de întoarcere, își amintește el. „Dacă refuzai să faci ceva”, spune el, „erai eliminat imediat”. Odată, după ce el și alți câțiva au ajuns în tabără, au auzit că „doi tipi tocmai fuseseră nimiciți” pentru că „furaseră ceva” de la un punct de control.

După o săptămână și jumătate de antrenament, tabăra a fost atacată de trupele ucrainene. Luptătorii wagnerieni fuseseră avertizați cu o zi înainte să „țină urechile ciulite”, dar atacul a luat tabăra prin surprindere oricum. Când au început împușcăturile, foștii prizonieri nu aveau nici măcar cartușe de pușcă, deoarece le primeau doar la antrenamente.

„A început agitația” și „toată lumea a fugit peste tot”. Troshkin și un alt deținut au fugit într-un sat din apropiere. De acolo, au plecat pe jos spre Luhansk. Troshkin a decis să nu se mai întoarcă la unitate. „Auzeam împușcături în tabără, iar acolo fuseseră doar băieți fără muniție, toți făcând construcții. Toți cei de acolo au fost pur și simplu secerați”, spune el.

„Mă vor elimina pur și simplu”

În Luhansk, Troshkin a fost prins de o patrulă militară, care a încercat să-l facă să semneze o hârtie în care spunea că vrea să se ofere voluntar. A mai avut loc un examen medical, dar a mințit că are HIV. L-au lăsat să plece. Apoi a mers pe jos până la Donețk, unde a luat un autobuz spre Moscova, iar apoi a făcut autostopul pentru restul drumului spre casă. (Mediazona nu a precizat de unde este, dar este probabil să fie din Siberia.) La început, s-a gândit să se întoarcă la închisoare și să își ispășească restul pedepsei, dar apoi a aflat de la niște cunoscuți că dosarul său penal fusese deja șters. Acum, se teme de represaliile Grupului Wagner și crede că „va trebui să se ascundă și să-și schimbe numărul de telefon”.

„Nu are niciun sens să am de-a face cu Wagner - mă vor elimina pur și simplu. Ei iau mii de oameni din închisori, vorbind despre cât de grozav va fi, despre cum te vei întoarce acasă, dar 90 la sută dintre ei sunt uciși. Am văzut pe YouTube câți oameni s-au întors acasă, și-au terminat contractul - o parte foarte mică din cei care au plecat pe front”, spune fostul deținut.

 

Bibliografie:

Mediazona. (2023, February 6). ‘They’ll just wipe me out’ A former prisoner fled his Wagner unit, but now fears revenge from mercenaries. Meduza.