Filmarea cu fetița târâtă pe jos, dar și cele cu ea râzând după doar câteva ore în compania familiei adoptive, nu pot lăsa indiferent pe nimeni. Dovadă stau zecile, sutele de luări de poziție pe rețelele de socializare și reacțiile imediate ale unor politicieni, fie de la putere, fie din Opoziție.

Sorina este un caz național, nu mai este o problemă locală a comunității din Baia de Aramă sau a Direcției județene de protecție a minorilor. Acolo sunt agitații și proteste de stradă încă din 11 iunie! Din păcate, autoritățile statului n-au fost prea atente la știrile semnalate de presă.

Nu este un caz simplu adopția unui copil, au apărut dezvăluiri importante și deja se conturează un dosar complex, care implică anchetarea unor magistrați, avocați, funcționari publici și simpli cetățeni.

În mod clar, va trebui să se găsească răspunsuri la două întrebări esențiale, care țin de lege:

• Ce a determinat instanța Curții de Apel Craiova să nu țină cont de decizia instanței de la Tribunalul Mehedinți, care a judecat fondul, decizie prin care ”a respins cererea de adopție internațională formulată de reclamanții Săcărin”, în 18 februarie 2019, și a hotărât ca Sorina să rămână în familia Șărămăt?

• De ce participa prim-procurorul Maria Pițurcă la ridicarea fetiței din casa asistentei maternale spre a fi încredințată familiei Săcărin, chiar dacă exista hotărârea judecătorească a Curții de Apel Craiova? Nu era treaba procurorului de a pune sau nu în aplicare o sentință civilă de adopție. Problema renunțării la adopție și a semnăturii pe o înștiințare Fără îndoială, cea mai mare ciudățenie a acestui caz este că de două ori, în 2013 și 2017, Mariana Șărămăt a semnat că renunță la adopția Sorinei, deși pe Andreea o adoptaseră deja. Femeia susține că a fost mințită de o vecină, care este și managerul de caz al Sorinei din partea Direcției, că respectivele renunțări le trebuie la dosar, fără a avea urmări legale.

O speculație apărută acum este că, dacă soții Șărămăt ar fi cerut și adopția celui de-al doilea copil, ar fi pierdut statutul de asistent maternal, inclusiv venitul aferent, lucru normal, pentru că deveneau copiii lor și nu mai era nevoie ca statul să dea bani pentru creșterea lor. Acest gest a făcut să ”curgă” formalitățile de adopție pentru Sorina și s-a ajuns la oferirea copilului către cetățenii americani.

Abia în perioada aprilie-august 20018, soții Șărămăt șiau dat seama că pierd copilul și au făcut demersurile pentru adopție, unele haotice, retrageri de solicitări, reveniri asupra deciziilor vechi. Trecuseră deja cele șase luni (din iunie 2017, data declanșării procedurii de adopție), în care aveau drept de preempțiune.

Chiar și așa, obligația legală a celor de la Direcție era de a aduce la cunoștința asistentului maternal că s-a avansat cu procesul de adopție. La dosar se pare că există o hârtie în acest sens, dar Mariana Șămărăt susține că semnătura sa de pe acest act ar fi fost falsificată! Soții Șărămăt care au crescut-o pe Sorina recunosc faptul că au participat la evenimentele care au urmat, adică la întâlnirile cu familia care urmărea adopția. Asta nu schimbă problema falsificării semnăturii, dar ridică semne de întrebare legate de cunoașterea demersului pornit de stat.

Frica de Ambasada SUA și de autoritățile de la București

Avocatul familiei Șărămăt a declarat emisiunii ”Sabotorii Gorjului”: ”Anul trecut, când a apărut familia Săcărin, soții Șărămăt au făcut o plângere la Ambasada Statelor Unite. Ambasada Statelor Unite a făcut o plângere către Autorittatea Națională de la București, adică autoritatea superioară Direcției de la (Drobeta Turnu) Severin și a început o anchetă internă la Mehedinți. În perioada aia, eu m-am dus acolo și am cerut o audiență la directorul instituției. Vreau să vă spun că toată lumea era traumatizată, cu frica în sân. De frica Ambasadei Statelor Unite, de frica autorității de la București și trebuia să scoată un țap ispățitor. Pe cine au scos țap ispășitor? Pe Șărămăt Mariana și au sancționat-o disciplinar. Am zis ok, nu este nicio problemă. Acum, după această hotărâre definitivă din 2019, după ce îi fac plângeri penale pe lipsire de libertate, tot pe post de șantaj, o dau afară de la lucru, deci o concediază, fără preaviz, fără a îndeplini nicio formă legală. Au invitat-o la sediul Direcției, nu s-a făcut nici o comisie de disciplină și i-au trimis înștiințare.”

 Judecătorii de la Craiova au rezolvat adopția cu o rapiditate uimitoare

Pe 18 februarie 2019, așa cum am spus deja, Tribunalul Mehedinți a respins solicitarea adopției internaționale, ținând cont și de cererea de intervenție făcută de soții Șărămăț, care au cerut și ei adopția, iar Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mehedinți s-au văzut obligate să meargă în procesul deschis de reclamanții Săcărin, familia din America.

În încheierea de ședință se scrie ce a hotărât instanța de fond care a făcut cercetarea judecătorească: ”Nu este în interesul superior al (minorei) să fie dislocată din acest mediu și să meargă într-o țară și o cultură care îi sunt străine”. De asemenea, ”instanța apreciază neîntemeiată cererea de adopție internațională. Urmând a fi respinsă ca atare, menținându-se, în același timp, cererea de intervenție principal formulate de Șărămăt Mariana care, în temeiul (…) din Legea 272/2004 a formulat cerere de adopție a minorei”.

Cu o rapiditate mai rar întâlnită, mai ales în asemenea situații, în mai puțin de două luni apelul era deja judecat la Curtea de Apel Craiova.

Ca să fie clar: din data de 18.02.2019 sentința se redactează, se comunică, se face apel, se judecă apelul se admite cererea de adopție internațională și se respinge adopția națională, se redactează hotărârea din apel și se comunică. Toate astea în 2 luni, între 18 februarie și 23 aprilie 2019! Mai mult, încuviințarea executării este și ea judecată și comunicată în decurs de 48 de ore, între 18 și 20 iunie, dar actul nu e utilizat, pentru că minora este ridicată de un procuror și nu de un executor judecătoresc.

 

Poliția dezvăluie că a acționat în baza unui mandat de percheziție, emis de procuroare

 

Poliția Română a făcut precizări importante cu privire la misiunea polițiștilor, derulată pe raza localității Baia de Aramă, județul Mehedinți, la solicitarea prim-procurorului Maria Pițurcă:

„Polițiștii I.P.J. Mehedinți au fost delegați, de procurorul de caz, să pună în executare un mandat de percheziție într-un dosar de lipsire de libertate, emis de Curtea de Apel Craiova. Percheziția a avut loc într-o locație unde se afla un minor care a fost dat spre adopție prin hotărâre judecătorească definitivă. Toate activitățile de la fața locului au fost coordonate de procurorul de caz, numărul polițiștilor prezenți în acea misiune stabilindu-se după o analiză realizată anterior, care a avut în vedere inclusiv riscurile la adresa ordinii publice care pot să apară pe fondul unui impact emoțional puternic. În fapt, analiza s-a dovedit a fi corectă întrucât, într-un interval relativ scurt de timp, la fața locului s-au adunat aproximativ 50 – 60 de persoane. Așadar, reiterăm faptul că principala misiune a polițiștilor a fost asigurarea și menținerea unui climat de liniște în zonă, iar în interiorul locuinței au intrat 3 polițiști care au însoțit procurorul de caz și reprezentanți ai DGASPC”.

La ridicarea Sorinei din casa în care a crescut au participat ”niște doamne de la Severin, de la Asistența Socială și Protecția Copilului, un psiholog și procurorarea Pițurcă de la Craiova”. Trebuie spus că procuroarea nu are copii, deci abilitățile unei mame nu le are.

 

Acuzații grave aduse magistraților

Bărbatul care a crecut fetița timp de 7 ani, Șărămăt Vasile, a declarat pentru EVZ că procurorul de caz Maria Pițurcă i-a târât fata când a luat-o împotriva voinței ei și că, în urmă cu două săptămâni, un avocat, însurat cu o judecătoare de la Curtea de Apel Craiova, a intrat in incinta școlii în care fetița învăța și a vrut să o ia cu forța. De aceea au început proteste și a fost anunțată presa în data de 11 iunie. ”Avocatul L. B., reprezentantul familiei Săcărin, cea care a câștigat procesul, are o soție judecător la Craiova. Este o întreagă caracatiță. Acum două săptămâni a mai venit un avocat din Craiova, C. G. îl cheamă, a cărui soție lucrează, la fel, la judecătoria din Craiova, la școala Sorinei ca să o ia cu forța. Este o mafie”, a spus Vasile Șărămăt.

 

Judecătoarea Dana Gîrbovan: „Un copil este o persoană, și încă una vulnerabilă”

Judecătoarea Dana Gîrbovan face o serie de precizări cu privire la cazul fetiței luată cu forța de către o procuroare, polițiști și asistenți sociali. „Din informațiile publice reiese că au fost declanșate mai multe anchete vizând acest caz și este important ca acestea să se desfășoare profesionist și cu celeritate. Din punctul de vedere al autorităților din justiție, însă, este important să fie clarificat care a fost rolul procedural al procurorului în acest caz și cum s-a ajuns ca prin punerea în executare a unui mandat de percheziție să se ajungă, în fapt, la executarea silită a unei hotărâri judecătorești civile privind un minor. Până când circumstanțele concrete ale speței vor fi lămurite de organele abilitate, este important ca cetățenii să înțeleagă regulile ce guvernează executarea silită a unei hotărâri judecătorești, pentru că am observat multă confuzie, lipsă de informare, dezinformare și manipulare în spațiul public pe acest subiect”, susține judecătoarea Dana Gîrbovan.

„Am urmărit atentă modul în care presa a relatat sau nu a relatat despre acest caz. S-a văzut din nou că o mare parte a presei este tributară viziunii subiective pe care o au asupra justiție: dacă fapta ce a stârnit controverse aparține “celor buni”, “rezistenților” sau “apărătorilor independenței justiției” primordială nu mai este informarea corectă a publicului, ci justificarea acțiunilor. Adică exact rețeta devenită comună în trecut și folosită de fiecare dată când se vorbea despre vreun abuz în justiție. Relevantă în acest sens este poziția asociației VeDem Just, vârf de lance al “apărării” justiției prin rețeta amintită mai sus, poziție postată pe Facebook de judecatorul Cristi Danileț, care, la scurt timp după ce a izbucnit scandalul mediatic, a ieșit să liniștească cetățenii, anunțându-i că “azi s-a pus în executare silită această hotărâre, cu organe de la Protecția Copilului, executor judecătoresc și Poliție”, mai notează Dana Gîrbovan.

„În realitate, însă, așa cum rezultă chiar din spusele procuroarei, judecătorul Danileț a dezinformat, deoarece nu executorul judecătoresc, ci chiar procuroarea a „ridicat” și „predat” copila, în urma punerii în executare a unui mandat de percheziție, nu a unei hotărâri judecătorești.(…) Ce trebuie să se știe despre executarea silită a unei hotărâri judecătorești privind minorul? În primul rând, procedura executării unei hotărâri definitive privind minorul este reglementată de Codul de procedură civilă, nicidecum de cel de procedură penală. Competența de a pune în executare o hotărâre judecătorească în materie civilă aparține executorului judecătoresc, nicidecum procurorului. (…) Un copil, însă, nu este un obiect, un lucru ce să poata fi „ridicat” și „predat” silit”, mai susține Dana Gîrbovan.

Judecătoarea spune că legea interzice în mod categoric exercitarea oricărei presiuni asupra copilului: “Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea” – art. 910 alin. 4 Cod procedură civilă. (…)

”Întelegeți că atunci când drepturile fundamentale ale unui om sunt încălcate, libertatea fiecăruia dintre noi este în pericol”, a scris Dana Gîrbovan pe Facebook.

 

Avocatul Toni Neacșu, fost procuror: Legea dă dreptul copilului de a-i fi ascultată opinia

 

Fostul magistrat, cândva membru CSM, prin opinia sa despre acest caz arată că procuroarea Pițurcă, o militantă a libertății justiției din vremea mișcărilor de stradă pro-Kovesi și #rezist, nu cunoaște legile.

”Problema reală este modalitatea în care procurorul învestit cu o plângere penală a înțeles să efectueze acte de urmărire penală, luând cu forța minora din domiciliul în care aceasta locuia, chiar dacă presupunem că reținerea ei de către asistenții maternali era nelegală la acel moment.

Lipsirea de libertate, ca infracțiune, presupune în toate cazurile lipsa voinței persoanei de a se afla într-un loc, ori este evident ca minora nu numai că dorea să stea în acea locuință dar și s-a opus categoric preluării ei.

Copila are 9 ani și, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecția copilului, orice măsură privind copii se face cu ascultarea opiniei acestuia. Dacă copilul mai mic de 10 ani cere să i se asculte opinia, toate organele statului au obligația să o facă”, a scris Adrian Toni Neacșu pe Facebook.