Lumina Sfântă, considerată de unii o minune, iar de alții o șarlatanie, este unul dintre elementele principale ale Paștelui. Aceasta apare în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare. Ca în fiecare an, aceasta va ajunge și în România.

Una dintre cele mai mari minuni de care se bucură anual creștinismul este Lumina Sfântă, care ajunge în milioane de case ale creștinilor din lumea întreagă. Aceasta este adusă de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare.

Ortodocșii cred că totul se întâmplă prin intervenția divinității. Totuși, sunt foarte mulți oameni  care cred că există o explicație științifică pe care Biserica nu dorește să o dezvăluie.

Mărturisirile oamenilor care văd cum se ia Lumina Sfântă sunt greu de contrazis. Indiferent cum ar fi, acele momente aduc mare bucurie în sufletele creștinilor de pretutindeni.

În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveșmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt, informează Antena 1. 

După ce procesiunea s-a încheiat, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea Pogorârii Sfintei Lumini, își dă jos robele și intră singur în mormânt. 

Lumina Sfântă: „Prelații armeni și copți rămân în anticameră, unde spun că ședea îngerul când s-a arătat femeii credincioase (Maria Magdalena) după învierea lui Iisus. Atunci, adunarea cântă „Doamne miluiește” (Kyrie eleison în greacă) până când (după cum se crede) Lumina Sfântă coboară și aprinde candela „neadormită” de unde patriarhul aprinde peste 33 de lumânări legate împreună. În tot acest timp, patriarhul este urmărit de prelații armeni și copți. Patriarhul iese apoi la iveală din încăperea mormântului și rostind rugăciuni, aprinzând fie 33, fie 12 lumânări le împarte celor adunați acolo. Ceremonia nu a arātat mereu așa. De la Joseph Assemani aflăm că în secolul XI lumina se pogora în mormântul închis și pecetluit cu pecetea regală, astfel încât să se evite orice înșelăciune din partea creștinilor.”

Potrivit mărturiilor pelerinilor,  Focul Sfânt nu le provoacă arsuri în primele câteva minute după ce a fost aprins. Mărturii independente începând cu anii 1855 chiar, sugerează că pretenția nu e credibilă. Charles Wilson, inginerul britanic care a făcut primul studiu topografic al orașului Ierusalim în anul 1860 considera și el că ceremoniile Luminii Sfinte din Ierusalim cu ocazia Paștelui ortodox reprezintă nu numai cel mai bun argument moral împotriva credinței că locul reprezintă ceea ce se pretinde a fi (anume Golgota și mormântul lui Hristos), ci și cea mai mare impostură din lume. 

De aceeași părere era și arheologul britanic Charles Warren. Printre cele descoperite de Warren se numără și o rețea de galerii ce se află sub Cupola Stâncii. 

Pentru a fi siguri că nu este o șarlatanie, înainte de a intra în Mormântul Domnului, patriarhul este examinat de autoritățile israeliene pentru a se dovedi că nu poartă cu sine mijloace prin care ar putea fi aprins focul. În trecut, patriarhul care săvârșea slujba era percheziționat de un soldat turc pentru a nu avea cu sine în Sf. Mormânt o sursă de foc. 

Percheziționarea era cu atât mai dură cu cât turcii nu credeau în minune, ci doreau ca lumânările să nu se aprindă pentru ca lumea să își piardă credința. După ce asupra patriarhului nu s-a găsit o sursă de foc, iar el a ieșit din Sf. Mormânt cu lumânările aprinse, soldatul turc a căzut în genunchi și s-a convertit la creștinism.