De la Bruxelles nu s-a auzit nici măcar o șoaptă. Înalții birocrați ai Uniunii s-au ferecat prin vilele lor de lux și au amuțit, ca nu cumva să dea Coronavirus peste ei auzindu-le vocea. Unde e solidaritatea membrilor UE? Unde e conștiința spațiului comun de solidaritatea umană de care vorbeau filosofii organismului suprastatal numit UE?
Domină filosofia lui fiecare cu aia a mă-sii, știută de pe vremea cînd omul cavernelor crăpa capul celui care voia să-i ia ciosvîrta.
În multe state ale UE se simte nevoia acută de kituri de testare. Ștabii Uniunii Europene ne-au bătut la cap cu destinul comun al membrilor Uniunii, cu nevoia unor acțiuni comune, coordonate de la Bruxelles. Ar fi fost normal ca la nivelul Comisiei Europene, care trebuia să fie în ședință permanentă, tipică stării de veghe, să se facă un bilanț al kiturilor existente în toate statele membre, al măștilor, chiar și al alimentelor. După care aceste kiturile și măștile și alimentele să fie redistribuite statelor membre în funcție de cît de mare e impactul Crizei. Statele membre ale Uniunii au, puși la un loc, milioane de medici.
A încercat Uniunea să sară în ajutor Italiei oferindu-i medici din alte state membre sub semnul destinului comun? S-a oferit Germania, sora Italiei, să pună la dispoziția italienilor o parte din spitalele lor? Nu de alta, dar de decenii ni se vîră în cap că de la înființarea UE nu mai sînt italieni, germani, francezi, ci doar membri ai comunității europene. Cu chiu cu vai s-a decis închiderea granițelor Uniunii. O măsură inutilă cîtă vreme statele membre au decis fiecare să închidă granițele.
Ne puteți urmări și pe Google News
Hai să spunem că liderii UE n-au instrumentele cerute de inițierea unor măsuri de minimă solidaritate între statele membre.
Gură au însă.
Recomandările noastre
