Sunt un om care a pariat, ani la rând, atât prin cazinourile românești, cât și prin cele din Europa și chiar Las Vegas. Am cunoscut gambleri celebri, „gușteri” numai buni de curăţat, cămătari și trișori notorii. Am câștigat și am pierdut bani la BlackJack, ruletă, poker și, de ce nu, barbut. Aici, mai mult ca un chibiţ. Uneori în cazinouri legale, alteori pe „ciuci”, adică „pe vine”, la colţul străzii, sau în tripouri clandestine, amenajate în apartamente de lux, închiriate pe bani grei. O experienţă proprie și jurnalistică fantastică. În investigaţia de mai jos se regăsesc informaţii din observațiile personale dar, mai ales, dintr-o investigaţie ofi cială care a destructurat, cel puţin pentru moment, o reţea de barbugii și trișori profesioniști.

Piaţa Chiliei, orașul Constanţa. Cartierul nu are, însă, nicio piaţă - așa cum îi sună numele-, ci este doar un cartier de case pe care comuniștii nu au mai apucat să-l demoleze, ca să ridice blocuri. În „Piaţă” locuiesc foarte multe familii de ţigani turci. În anii ’80 erau sultanii cartierului. Zona era notorie ca rău famată și periculoasă, pentru că în Piața Chiliei își avea „cartierul general” clanul lui Ismail Iașar, zis Săceanu.

Acum 40 de ani, dacă treceai prin Piaţa Chiliei, riscai să rămâi fără portofel sau fără ceasul de la mână. Aveai noroc dacă scăpai nebătut. Violenţa îi caracteriza atunci pe oamenii lui Săceanu. Miliţia cunoștea zona și pe principalii interlopi, dar chiar și așa nu reușea să stăpânească fenomenul. Săceanu nu era tâlhar, la propriu, ci doar capul unei bande de șmenari, contrabandiști, barbugii și bătăuși. El nu a avut niciodată un loc de muncă, deși la vremea aia era obligatoriu prin lege. Șeful clanului care-i purta numele s-a lansat ca valutist. Deţinerea de bancnote străine era infracţiune și se pedepsea cu închisoare, pe atunci.

 

Prosperitatea „Clanului Săceanu”

Cu toate astea, Săceanu „lucra” nestingherit și făcea mulţi bani. Un dolar era cotat oficial, pe o piaţă artificială, care fizic nu exista, la patru lei, numai că oamenii nu puteau cumpăra de nicăieri valută. Dolarii americani sau mărcile germane le găseai doar „la negru”. În Piaţa Chiliei un dolar putea fi cumpărat cu 35 de lei sau chiar mai mult dacă sumele de vânzare erau mici. Așa că marinarii care se mai ocupau și cu micul trafic cu ţigări, cafea, blugi și alte mărfuri care nu se găseau în magazine cumpărau valută mai scump de la Săceanu. Din același motiv, cei care se pregăteau să fugă din ţară erau tot clienții lui. Este mai mult decât curios cum, într-un sistem totalitar, Săceanu și clanul său prosperau din activităţi ilicite fără să aibă mari probleme.

Preistoria măsluirii zarurilor

Săceanu mai avea însă și un alt job! Organiza jocuri ilicite de noroc, mai exact partide de barbut. Împătimiţii barbutului din toată ţara se cunoșteau cu Săceanu. Barbugiii de calibru intrau doar cu recomandare în această lume exclusivistă unde se cheltuia o grămadă de bani. Partidele erau organizate la Constanţa și la București. Se spunea că însuși Nicu Ceaușescu ar fi participat la astfel de întruniri, de unde și protecţia. Ca tacâmul să fie complet, trebuie să adăugăm că unele din zarurile cu care se juca erau măsluite. Înainte de 1989 nu erau zaruri false care să nu fie ușor detectabile. Un jucător versat se prindea că zarurile sunt „lucrate” și de aceea organizatorii trebuiau să schimbe zarurile în timpul jocului, folosindu-se de tot felul de tertipuri. Primele zaruri măsluite aveau niște plumbi înăuntru și cădeau pe niște variante cunoscute. Așa că organizatorii, de obicei, își „curăţau” partenerii de joc.

 

Alternanţa la guvernarea barbutului

După 1989 lucrurile s-au schimbat, treptat. În anii ’90 s-a liberalizat piaţa valutară, iar specula cu dolari și mărci a luat sfârșit. Oamenii lui Săceanu care schimbau valută pe stradă au dispărut ușor-ușor. Dar jocurile clandestine de barbut au continuat și sunt și astăzi la modă, în ciuda apariţiei cazinourilor legale. Săceanu nu s-a putut lăsa de acest „sport”. A apărut, însă, concurenţa. Așa că gașca lui Săceanu s-a mutat în noile cazinouri. La fiecare cazinou din Constanţa, dar și din București, își plasa câte unul dintre băieţii săi. Ăștia jucau sume mici, pentru că scopul lor era doar să socializeze cu gambleri împătimiţi și, în momente critice, să le plaseze bani cu camătă. O parte din membrii clanului au primit interdicţii de a mai intra în cazinouri, dar chiar și așa, treaba mergea. Săceanu și-a făcut o vilă mare și a rămas șeful interlopilor din Piaţa Chiliei. După 2000, lucrurile s-au mai schimbat și Săceanu a pierdut supremaţia. Întâi a pierdut zona sa de influenţă din Mangalia și, apoi, sudul litoralului în favoarea altlui interlop celebru, Nuredin Beinur. A rămas doar cu o oarecare influenţă asupra Pieţei Chiliei și nu s-a lăsat de barbut. A murit în februarie 2014 de cancer, la 62 de ani. Dispariţia lui fizică nu a însemnat, câtuși de puţin, moartea jocului de barbut și a cămătăriei în Piaţa Chiliei. Apropiații săi, rude și prietenii acestora au dus tradiţia mai departe.

 

Trișorii babaroaselor

Organizatorii partidelor de babaroase se bazează pe faptul că virusul jocului nu are antidot. Anul trecut, multe din personajele din acest material au făcut obiectul unui dosar DIICOT/DNA.

La sesizarea lui Sarafu Stila, un interlop machidon din Constanţa, care s-a dat singur în gât anchetatorilor, barbugii din toată ţara au căzut în plasa anchetatorilor. Procurorii au pornit de la Iașar Bechir, nepotul lui Săceanu, și au ajuns să destructureze o întreagă filieră. Reţeaua cuprindea nume sonore din lumea barbutului din Constanţa și București. Organele de anchetă au stabilit că nepotul lui Săceanu, Iașar Bechir, a reluat legătura cu o parte din complicii bunicului său.

Echipele de jucători care se reuneau în tripouri clandestine din Constanţa sau Bucuresti, sub „bagheta” lui Iașar Bechir, erau formate din trișori, cămătari, combinatori și fraieri plătitori. Trișorii erau foarte importanţi, pentru că ei asigurau câștigul garantat organizatorilor de barbut. Printre experţii în zaruri falsificate sunt și astăzi Marian Ceacărescu și Doru Aita, ambii vechi tovarăși de arme cu defunctul Săceanu.

Zaruri manevrate cu impulsuri electromagnetice

Iașar Bechir a reluat colaborarea cu cei doi, cu scopul de a face bani din barbut măsluit. Marian Ceacărescu este un interlop cunoscut la nivel naţional care și-a făcut veacul pe la Călărași. S-a făcut remarcat încă din anii ’80 ca un împătimit al jocurilor de noroc organizate ilegal. A fost sub supravegherea miliţiei și, după 1989, a rămas în atenţia poliţiei.

În ultimii zece ani, Ceacărescu s-a specializat în confecţionarea de dispozitive folosite la vicierea rezultatului jocurilor de noroc, de toate tipurile. Este expert în zarurile clasice cu plumbi, dar și-a upgradat metodele și a achiziționat zaruri măsluite care sunt influenţate cu un sistem electromagnetic montat în camera unde se joacă și activat cu telecomanda sau disimulat într-o centură purtată de unul dintre participanţii la joc. El a iniţiat-o și pe fiica sa în meșteșugul falsificării zarurilor.

Ceacărescu punea la dispoziţia organizatorilor dis pozitive complexe de trișare și percepea, în schimb, comisioane de până la 50% din suma câștigată. Doru Aita, constănţean de fel, este tot din garda veche, cunoscut al lui Săceanu. Pe timpul anchetei s-a efectuat o expertiză criminalistică asupra a trei zaruri măsluite puse la dispoziţie de către unul dintre martori. Experţii criminaliști din cadrul IGPR-Serviciul Expertize Fizico-Chimice au concluzionat că: „Anumite zone albe și argintii ale probelor conţin elementul plumb în diverse proporţii”.

 

„Combinatorii”

Aceștia sunt complici ai organizatorului jocului de barbut care au misiunea să creeze aparenţa unor oameni cu bani dispuși să joace cu „victima”. Din investigaţiile procurorilor a reieșit că la o partidă de babaroase organizată pe 26 octombrie 2017, dar și la altele, Iașar Bechir a chemat la jocurile de noroc, la care a fost atras Sarafu Stila, doi complici. Aceștia s-au prezentat ca „Adiţă”, numit Marcu Adrian și „Ninel”, pe numele său Iancu Ion.

Adiţă și Ninel s-au recomandat ca oameni de afaceri prosperi din Ardeal. De fapt, cei doi domiciliază lângă București, în Chitila. „Adiţă” a venit cu un Range Rover ca să-și arate potenţa financiară. De fapt, mașina aparţinea lui Marcu Adrian, și el cercetat în același dosar. Complicii erau și ei remuneraţi pentru prestaţie, cum a fost cazul lui Ninel și Adiţă.

Alţii erau chemaţi de către Bechir Iașar pentru că aveau împrumuturi cu camătă și aveau să-i returneze sume importante de bani. Aceștia nu primeau bani de la Iașar Bechir pentru prestaţie, ci li se scădeau sume neînsemnate de bani din datoriile lor. Grameni Năstase și Staicu Dorin Aurel sunt alţi doi falși jucători cu datorii la Iașar în urma împrumuturilor cu camătă cu dobânzi de până la 30%. Chiar Bechir Iașar a purtat, la câteva din partidele organizate de el, centura care vicia rezultatul jocului. El nu juca, ci doar era prezent la masă.

 

Bătătușii recuperator

Bebu Cristian și M.I. sunt prieteni apropiaţi ai lui Iașar Bechir. Ei colectau banii de la cei care aveau împrumuturi cu camată de la Iașar. Dobânda percepută de Iașar Bechir varia între 10 și 50 %, în funcţie de persoana împrumutată, dar și de necesitatea sau urgenţa împrumutului. Așadar, Bebu și Mutiș îi caută personal pe datornicii lui Iașar, dar unii dintre clienţii mai „disciplinaţi” obișnuiesc să trimită pe numele celor doi colectori sumele corespondente dobânzilor sau împrumuturilor prin intermediul sistemele de transfer bancar Money Gram sau Western Union.

 

Florin Chinezu’ a pierdut la barbut 4,5 milioane de euro

Investigatorii au mai stabilit că Adiţă-Marcu Adrian și Ninel-Iancu Ion au mai participat și la alte jocuri de noroc organizate în Constanța, în urmă cu doi-trei ani. Ei au folosit zaruri contafăcute pe timpul mai multor partide de table jucate cu constănţeanul Tocia Stelian, de la care au „câștigat” nici mai mult nici mai puţin decât 750.000 euro.

Un alt jucător împătimit este Chinezu’, pe numele său adevărat Florea Pârvu, acţionar la site-ul autovit.ro și președintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România. Pe timpul anchetei s-a stabilit că prin aceleași metode frauduloase, Adiţă și Ninel ar fi câștigat de la patronul celebrului Târg de Mașini din Vitan 4,5 milioane euro, într-o partidă organizată în București. Nu s-a plâns nimănui, ca să nu pice de fraier. Și nici nu va recunoaște vreodată. În schimb, au vorbit alții despre el.

Și barbugiii plâng. Și se dau în gât la Poliţie și Parchet

Genul de jucători cu bani mulţi, precum Chinezul, nu fac mare tamtam atunci când pierd sau câștigă. Conform cutumei barbutului, când ai părăsit locaţia în care ai pariat nu mai poţi contesta nimic. De asemenea, nu fac plângeri cei care nu pot justifica banii. Sarafu Stila este singurul, dintre cei care apar în această poveste, care a făcut o plângere. Chinezul și alţi jucători apar doar în conversaţiile celor din lumea barbutului, o lume închisă, cu reguli stricte și uneori păgubiţi care și-au distrus viaţa. Între timp, Iașar Bechir și-a recunoscut faptele și a făcut o înţelegere cu procurorii. A primit o primit o pedeapsă cu suspendare. Show must go on!

 

Reguli de bază la barbut

Cuvântul „barbut” este utilizat de marea masă a celor care nu iau parte la el, iar jocul este perceput ca un simplu joc de noroc cu zaruri. În schimb, „băieţii” îi spun „babaroase”, iar expresiile folosite pentru a invita pe cineva la joc sunt: „Dăm o gheară!?” sau „Dăm o mână scurtă?”.

Dintre cuvintele și expresiile folosite în timpul unui joc amintim: nu întinde mâna la zar, șușanu, la mai mare, două-n coadă, la pace, la mai mică, dublă, poșta 2 cu 2, brăila, jumi-juma, ce vine, cu ele în faţă, paran-coadă, paran-ciclist, cu linie, de 2 ori, ia-ţi un cal, ce-o pica, ce vrea zaru`, zar prost castigă, dă-le-așa, dă-le bune, șan, parandărătelea etc. Ca detaliu picant: 3 : 3 = limbă de șarpe. „Brăila” este un termen folosit în jocul de barbut pentru a desemna o sumă de bani pariată suplimentar de un chibiț, dar total deosebit de „Șan”, care este tot o suma pariată suplimentar, dar mizată de către un jucator aflat „la masă”.

Deși jocul pare foarte simplu la prima vedere, cuvintele și expresiile de mai sus fac ca totul să fie infinit mai complex. Așa se explică gălăgia prezentă la joc, pentru că o singură expresie spusă și neauzită poate schimba cu totul partida și un bucuros câștigător poate deveni un trist pierzant în câteva clipe. Regula de bază este că cel ce dă primul cu zarurile stabilește regula jocului. Mai bine nu jucați!