Evenimentul Zilei > Actualitate > Lucian Dobrovicescu: „Dobran e bunicul pe care şi l-ar dori oricine”
Lucian Dobrovicescu: „Dobran e bunicul pe care şi l-ar dori oricine”

Lucian Dobrovicescu: „Dobran e bunicul pe care şi l-ar dori oricine”

EXCLUSIV. Cineastul Lucian Dobrovicescu explică pentru EVZ cum dobora avioane Ion Dobran, dar şi ce aventuri cu Jean Moscopol a avut celebrul pilot.

Regizorul Lucian Dobrovicescu se pregăteşte de debut în documentar. Are drept subiect un pilot legendar din Al Doilea Război Mondial, va realiza în curând un trailer şi îşi gândeşte filmul şi ca pe un business plan.

Lucrează cu patru istorici (Tudor Vasile, Aurel Pentelescu, Dan Melinte, Alex Armand), şi cu o echipă consistentă: Mihaela Blanpied îi va fi director de imagine, de modelare 3D se va ocupa Horea Pop, iar de muzică şi coloană sonoră, Eduard Cârcota.

Evenimentul zilei: Cum de faci un film despre generalul Ion Dobran?
Lucian Dobrovicescu:
Fac un lungmetraj documentar nu neapărat memorialistic. Mă interesează Dobran ca un veteran excepţional. Pe lângă faptul excepţional că este încă în viaţă – ceea ce e rar, dintre aviatorii din al Doilea Război Mondial mai trăiesc în România vreo patru – cinci -, el a avut şi o carieră extraordinară. Deşi a început războiul târziu (august 1943), a prins cele două fronturi în plenitudinea lor. La primul aeroport la care a fost, Kramatorsk, la graniţa estică a Ucrainei, a prins retragerea de după Stalingrad. L-am întrebat "La Stalingrad au murit 125.000 de români, e cea mai mare bătălie pe care am dat-o vreodată. Chiar nu vă puneaţi problema cum vom supravieţui noi ca stat?". Mi-a răspuns "Aş, nici nu ne păsa, noi voiam doar să mergem la război". Abia în 1944 şi-a dat seama că nu se mai poate face nimic. Mai precis, pe 18 august 1944, când şi-a pierdut prietenul şi comandantul, pe Alexandru Şerbănescu, al doilea mare pilot al României după Bâzu (Constantin) Cantacuzino.

Cum se simţeau aviatorii români?
Existau 13 avioane care să apere Bucureştiul împotriva a 200 de avioane americane. Asta într-un singur raid! Americanii au avut în aer chiar şi 1000 deasupra României la un moment dat. De altfel, Dobran spune la un moment dat că aviatorii români se simţeau ca nişte câini care latră în jurul unei căruţe, neştiind cum s-o atace. Iar, când şi-au dat seama că se termină războiul într-un mod dramatic, au continuat să îşi facă treaba. Vorba lui Şerbănescu, "Cât am încă un avion şi gloanţe în el, mă sui în el şi apăr ţara".

De ce e Dobran deosebit?
Dobran este un militar special, cum de altfel, sunt toţi aviatorii. Superiori, dar fără să aibă complexe de superioritate, o rasă educată. Dobran sare de la strategie de teren la Kant, Caragiale, Jules Verne, la muzică de cameră. Era un intelectual rasat.

M-am îndrăgostit de el ca om, e bunicul pe care şi l-ar dori oricine, şi aş vrea să fie prezent la premiera filmului lui. E un aristocrat. Nu e în stare să spună ceva rău despre nimeni. Sunt convins că pe front au fost şi nenorociri. N-am putut să scot nimic rău de la el. E silenzio stampa. Nici un român nu a greşit pe front. Cel puţin, nici unul dintre aviatori. De exemplu, unul dintre prietenii nemţi de-ai lui Dobran, Helmut Lipfert, i-a omorât un prieten, pe Traian Dârjan, după ce au întors armele. Tot nu s-a supărat pe el. A zis "Aşa e la război".

Care erau raporturile dintre Dobran şi Lipfert?
Există o singură menţiune despre cum s-au întâlnit Dobran şi Lipfert. A fost instructorul lui de Messerschmitt. Nu ştiu ce făcuse greşit, dar fusese mutat în spatele frontului timp de câteva luni ca să instruiască piloţi, printre care şi Dobran. Până la acel moment, Lipfert doborâse 17 avioane. Până la finalul războiului a ajuns la incredibilul număr de 203. Dobran are 10 avioane doborâte în tot războiul.

Lipfert s-a oferit să facă o celulă cu Dobran, mergeau mereu câte doi la luptă. Dar n-au apucat. Lipfert l-a doborât şi pe Bâzu, dar el a scăpat cu viaţă. Aviatorii români şi nemţi se cunoşteau, era o cafteală dorită, se rugau la Dumnezeu să se întâlnească în aer. Bâzu făcea îndrăcit misiuni (împreună cu Traian Dârjan – n.r. ) numai ca să îl întâlnească pe Erich Alfred Hartmann. Ăsta era asul aşilor. A avut 352 de avioane doborâte la finalul războiului. Tot căutându-l, a găsit el nişte avioane germane, el şi Dârjan le-au atacat şi au reuşit să doboare unul. Voiau să îşi omologheze victoria, să îi scrie numărul pe coada avionului. Şi tot uitându-se pe unde a căzut, nu s-au uitat în spate. Însă Lipfert văzuse lupta şi se ascunsese în nori. Ca o vulpe bătrână ce era, că avea deja 170 de avioane doborâte, a văzut două Messerschmitt-uri cu însemne româneşti. Şi-a zis "Ce interesant! Oare sunt elevii mei? Ard de nerăbdare să văd ce au învăţat". S-a strecurat în spatele lor, mai precis al lui Bâzu – care doborâse până atunci 37 de avioane, l-a doborât exact cum a făcut Dobran cu Barrie Davis. Pe Dârjan l-a nimerit cu un glonţ în gât şi l-a doborât. Această bătălie nu e omologată nicăieri. Lipfert n-a avut martori, iar victoria iniţială a lui Bâzu a avut aceeaşi soartă, căci Dârjan nu mai trăia.

BĂTĂLIA ŞI ROMANŢA

„Asta e tema ta de aviator. Distrugi cât echipament poți”

Care este povestea luptei dintre Dobran şi Barrie Davis?
Pe 6 iunie 1944 a venit momentul în care grupul 9 vânătoare, escadrila 48, din care făcea parte Dobran, a putut să tragă în americani. România era împărţită în două printr-o linie verticală care trecea prin Buzău, pe stânga era grupul 7 şi pe dreapta, grupul 9. Americanii făcuseră aşa-numitul "shuttle". Zburau de la Foggia, bombardau ce aveau de bombardat în România şi aterizau în Rusia. Când au trecut prin zona grupului 9, membrii lui de abia aşteptau să se bată. Dobran era singur, se pierduse de co-echipieri, şi a văzut o formaţie de americani. S-a dus în spatele lui Davis, i-a tras o rafală, l-a făcut zdrenţe, i-a zburat capota. Americanul a avut mare noroc: el a leşinat, dar avionul a zburat orizontal multă vreme, apoi Davis şi-a revenit şi a aterizat. Dar comandantul lui, Wayne Lowry, a zis "Îl omor pe neamţul ăla!", că ei nu făceau diferenţe între piloţii de Messerschmitt, şi s-a dus după Dobran. Dobran povesteşte că îi venea să dea cu pumnii şi cu picioarele că nu putea să scape de Lowry. Americanul a tras câteva rafale până i-a nimerit răcirea de glicol. Asta înseamnă moarte sigură. Dobran a reuşit să aterizeze şi Lowry nu l-a mai mitraliat la sol. Asta e tema ta de aviator. Distrugi cât echipament poţi. Americanii, cum vedeau o locomotivă, trăgeau. Davis are 15 la activ. După întâlnirea asta din 6 iunie, Davis avea avionul făcut praf, Lowry avea timpanele sparte, îi curgea sânge din urechi, iar Dobran avea avionul semi-distrus.

Documentarul se va ocupa exclusiv de lupte?
În film vor exista şi lucruri calde. De pildă, Dobran şi un prieten voiau neapărat să se vadă cu nişte fete. Erau la Odessa, în 1944. Îi cer voie lui Şerbănescu să plece acasă. El le dă permisie, dar spune că nu le poate da avion. Fac ei rost de avion, de la curieri, parcă şi pornesc către Bucureşti. Dar ei erau aviatori de zi şi se însera. Dobran propune să aterizeze la Galaţi. Prietenul îi zice "Eşti nebun, ce să facem la Galaţi, fetele sunt la Bucureşti!". Ce fac nebunii? Merg înspre sud până când întâlnesc calea ferată spre Cernavodă, îi observă strălucirea în lună şi urmează şinele. Nimeresc la Bucureşti, aterizează noaptea şi cei de acolo vor să îi aresteze, că era camuflaj. Spun însă "Hai că ne facem că nu vă vedem", ca la v-aţi ascunselea. Dobran şi prietenul lui iau taxiul, le iau pe fete, se duc la o cârciumă unde cânta Jean Moscopol. Când vede el uniforma de aviator, vine şi le cântă la masă. După care vine la ei un aviator şi le spune "Dacă îl mai lăsaţi să vă cânte o romanţă – două, vă ia gagicile". Dobran termină frumos această poveste: "Nu vă pot spune cum s-a terminat seara".

Se poate trăi din film?
Mi-am dat seama la un moment dat că se poate trăi din film, că istoria României este un bun care valorează miliarde în sensul că poate fi valorificată pe bani foarte frumoşi. Industria entertainment-ului are nevoie de poveşti, cu atât mai mult cu cât sunt adevărate. Dacă ai un om ca Dobran şi povestea ta are legătură cu marile puteri ale lumii – Rusia, America, Anglia, Germania – n-ai decât să te documentezi, să faci un documentar şi să îl vinzi. În zilele noastre e chiar simplu să fii producător independent de film. Mă pot duce la mall cu un hard disk special, pe care se pune filmul în format 2K, care costă 1500 de dolari, şi pot să câştig bani din biletele pierdute. Oricine poate face asta.

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Accesează: