Cercetătoarea maghiară Andrea Varga şi-a consacrat viaţa reabilitării ofiţerului Teodor Mărgineanu şi a tuturor victimelor comunismului.
Povestea locotenentului Teodor Mărgineanu, executat de Securitatea comunistă în Pădurea Gherla acum 50 de ani, a început să fie cunoscută de-abia anul trecut. Atunci, tânăra cercetătoare maghiară Andrea Varga a reuşit să găsească, după eforturi îndelungate, dosarele secrete referitoare la această încercare necunoscută de provocare a unei insurecţii armate vizând răsturnarea totală a regimului comunist, după modelul evenimentelor care se desfăşurau în acel an în Ungaria. Împotriva Goliatului sovietic Planul locotenentului Teodor Mărgineanu, originar din judeţul Mureş, încartiruit în toamna lui 1956 la o unitate militară din Prundul Bârgăului, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi al fidelilor săi, organizaţi într-un „comitet revoluţionar“, a fost supranumit ulterior, de puţinii care au aflat sau şi-au amintit de el în anii comunismului, „Republica de la Bârgău“. Extrem de îndrăzneţ şi utopic, dând dovadă de idealismul disperării care îl stăpânea pe tânărul locotenent, planul (având ca lozincă „Afară cu armata sovietică din ţară!“) viza, iniţial, sustragerea armamentului existent în depozitul de muniţii al unităţii, arestarea ofiţerilor ostili şi plecarea în marş spre Bistriţa, unde ar fi avut loc solidarizarea cu militarii de la unitatea de tancuri din oraş. Marşul trebuia să continue spre Gherla, pentru a-i elibera pe deţinuţii din penitenciarul de acolo, după care urmau un asalt asupra Clujului şi un raid la Braşov, pe-atunci Oraşul Stalin. Ulterior, trebuia să aibă loc joncţiunea cu alţi militari, pentru ca în final să se pornească spre Bucureşti. Gruparea a fost trădată însă de un camarad, soldatul-şofer Tripovici, iar Teodor Mărgineanu a fost arestat, în decembrie 1956, după două zile în care a fost hăituit prin satele din Munţii Bârgăului. Au urmat ancheta, tortura, procesul şi sentinţa de condamnare la moarte, după ce i-au fost respinse apelul şi cererea de graţiere. Cu toată anvergura operaţiunii planificate, ţinând cont că nu se trăsese niciun foc de armă, duritatea sentinţei a fost maximă, chiar şi pentru regimul comunist, care se confrunta în acei ani cu o rezistenţă armată în multe locuri din ţară. De aceea, Andrea Varga presupune că ofiţerul a refuzat ofertele de colaborare ale anchetatorilor şi a continuat să aibă un comportament demn şi radical, sfidându-şi călăii. Teodor Mărgineanu a fost executat prin împuşcare pe 26 iunie 1957, în pădurea Gherla. Alţi trei ofiţeri din grupul său au murit în închisoare. Zece ani de muncă Venită acum mai mult de zece ani în România pentru a realiza un film documentar despre detenţia grupului Imre Nagy la Snagov, Andrea Varga a dat întâmplător peste un raport al Armatei privind arestarea ofiţerului Mărgineanu şi a spus, încă de-atunci, că „asta mi se pare mult mai interesant“. Nouă ani a durat căutarea dosarului de penitenciar în arhive, învingând ostilitatea generală pe care o întâmpina în calitate de cercetător „iredentist“ maghiar, şi, după găsirea lui la Tribunalul Cluj, au urmat nenumărate solicitări pentru ca dosarul să fie transferat în Arhiva CNSAS, unde să poată fi studiat. Andrea Varga a făcut din tânărul erou, căruia i-a fost curmată viaţa brutal la numai 25 de ani, un exponent al mişcărilor (contra)revoluţionare desfăşurate în 1956-1957 pe o mare parte din teritoriul României şi, totodată, un simbol al demersului căruia îi consacră cele mai tenace eforturi, de când se află în România: casarea colectivă a sentinţelor politice dintre 1945 şi 1964 şi reabilitarea oficială a tuturor victimelor represiunii comuniste, lucru întâmplat în toate celelalte ţări ex-socialiste, chiar şi în Rusia, mai puţin în „eterna şi indolenta“ Românie. „Vreau ca şi cei care nu au nume, chipuri, voci, nu au identitate să înceapă să aibă nume, să aibă chipuri, altfel ei au murit degeaba“, spune Andrea Varga şi, începând de anul trecut, răspunzând eforturilor tânărului istoric, presa scrie destul de intens (pentru un subiect necomercial) despre locotenentul Teodor Mărgineanu şi despre necesitatea reparaţiei morale, prin casarea sentinţelor politice, cu care este dator statul român, succesor al celui totalitar. Dacă percepţia la nivelul populaţiei de bună-credinţă este pozitivă, membrii clasei politice rămân insensibili la aceste semnale, deşi deţin pârghiile prin care pot acţiona pentru iniţierea legii de casare. Cu atât mai bine-venită a fost atunci organizarea, la sfârşitul săptămânii trecute, cu implicarea şi a senatorului PNL local, Mihai Mereuţă, a unei prime evocări comemorative a locotenentului Teodor Mărgineanu, în localitatea Prundul Bârgăului, locul în care s-a desfăşurat parcursul eroic al celui omagiat. Stofă de cruciat Despre Andrea Varga şi Teodor Mărgineanu cu siguranţă vom mai auzi. Cineva, „bine intenţionat“, îi spunea tânărului istoric maghiar: „Aici, la noi, în România, dacă eşti un om de cuvânt, ai onoare şi crezi în principii, eşti pierdut“. Singurul lucru pe care îl omite acea persoană este că Andrea Varga nu este din România şi inflexibilitatea ei justiţiară nu se poate frânge în „mămăliga“ autohtonă. „Nu mă voi lăsa până când Teodor Mărgineanu şi toţi ceilalţi luptători anticomunişti, acum anonimi, nu vor fi în manualele de istorie româneşti“, afirmă cu o hotărâre de fier Andrea Varga. EXPOZIŢIA „PRINTRE RANDURI“ Argument pentru casarea sentinţelor politice Locotenentul Teodor Mărgineanu, grupul său şi cei care l-au ajutat, alături de alţi eroi anticomunişti, sunt figuri centrale în expoziţia documentară „Printre rânduri“. Expoziţia evocă ecourile anului revoluţionar 1956 în România şi a fost prezentată anul trecut în Ungaria şi la Bucureşti, prilej cu care mulţi dintre noi am auzit pentru prima oară despre Andrea Varga şi Teodor Mărgineanu. Realizată de Andrea Varga, expoziţia este o veritabilă instalaţie artistică, un „performance“ istoric (din acest motiv, cu mare impact mai ales la tânăra generaţie), servind ca argument pentru scopul final, foarte clar definit - casarea sentinţelor politice, parte a represiunii practicate de regimul condamnat drept „ilegitim şi criminal“ (din punctul de vedere al statului român, Teodor Mărgineanu şi alte câteva sute de mii de victime ale Gulagului autohton sunt în continuare nişte simpli „trădători şi criminali“). Eveniment itinerant Începând cu 9 octombrie, expoziţia a fost organizată în nouă oraşe, de la Timişoara la Iaşi, însoţită, ca şi anul trecut, de un excelent catalog, veritabilă culegere de documente prezentate sub forma unui fals „ziar“ din vremea respectivă. Miercuri, 19 decembrie - la exact 51 de ani de la arestarea „grupului Mărgineanu“ -, expoziţ ia „Printre rânduri“ va fi vernisată, începând cu ora 18.00, în foaierul Sălii Amfiteatru a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde va rămâne deschisă timp de o lună. Anul trecut, manifestarea a fost sabotată de CNSAS, care, sub conducerea lui Claudiu Secaşiu, a refuzat să deblocheze fondurile alocate de la Guvern. Anul acesta, cel care a acordat un sprijin real a fost tocmai CNSAS, care, sub preşedinţia lui Ladislau Csendes, este singura instituţie favorabilă, fără rezerve, proiectului iniţiat de Andrea Varga.
Recomandările noastre
