Congresul Extraordinar al PSD de sîmbătă, 29 iunie 2019, a fost iscodit și comentat de presă doar ca bătălie între diferite grupări și diferite personalități din partid pentru șefiile scoase la licitația delegaților. Eu însă cred în continuare, așa cum am zis și înainte de sindrofie, în comentariul De ce merg la Congresul PSD, că această reuniune e semnificativă, pentru analistul politic, dar și pentru adversarii PSD, ca foaie de temperatură adevărată a partidului.

Spun, foaie de temperatură adevărată, deoarece, pînă nu sînt lămurite numeroasele enigme de la europarlamentare, putem pune la îndoială scorul PSD drept semn al temperaturii adevărate a partidului.

Prezența la Congres, ca reporter de teren, mi-a dat posibilitatea să observ anumite realități, străine celor care au urmărit reuniunea doar la televizor sau doar din însemnările de pe rețelele sociale. Realități importante pentru a trage o concluzie în ce privește stadiul în care se află PSD după doi ani de guvernare cu probleme, după luarea cu duba a președintelui, după rezultatul din 26 mai 2019, dar mai ales după rebeliunea Liviu Dragnea anti Sistem și antiBirocrația de la Bruxelles.

Continui consemnarea gîndurilor încercate în direct sîmbătă, 29 iunie 2019, de la fața locului.

1 Sînt surprins de numărul mare de tineri din sală. Asta contrazice imaginea PSD de partid al ghiorțanilor. Dacă mă gîndesc bine sînt tineri de Stînga, nu puiuți de FSNiști, ca odrasla lui Caramitru, care vrea Revoluții culturale din vilă de trei milioane de euro. De ce nu-i folosește PSD? E o întrebare pe care mi-am pus-o și cînd l-am ascultat pe liderul TSD Gabriel Petrea prezentîndu-și de la tribună proiectul de secretar general. A fost cel mai bun vorbitor dintre toți concurenții, prin fixarea pe ceea ce trebuie să fie secretarul general. Liderul TSD le-a reamintit celor din sală că tinerii PSDiști ca el sînt cei care au făcut campaniile și că a venit vremea ca ștabii partidului să-și amintească acest lucru. Le-a reamintit degeaba. Liderul tinerilor PSD-iști n-a fost ales secretar general. După opinia mea ar fi fost mult mai bun chiar în postul de președinte executiv al PSD, în locul lui Orlando Teodorovici, care a scos din sărite pînă și scaunele din sală prin insuportabila laudă de sine.

2 Călin Popescu Tăriceanu a ținut, ca invitat, un discurs de excepție. A fost printre puținele intervenții la Congres pregătite cu minuție. Oricît ar părea de ciudat, Călin Popescu Tăriceanu a avut un discurs mai PSD-ist decît al multor lideri PSD care s-au perindat pe la tribună. A fost însă singurul vorbitor care l-a atacat pe Klaus Iohannis. E un bun prilej să constat că de la acest Congres a lipsit ceea ce trebuia demult identificat de lideri PSD. Dușmanul! Unii vorbitori s-au referit la haștagiști, alții la pluseriști ca la niște dușmani. Dușmanul PSD sau mai precis cel care trebuie luat la țintă ca dușman e Klaus Iohannis. Klaus Iohannis e practic Stăpînul țării. Atît ca domn fanariot trimis de la Înalta Poartă de la Bruxelles, cît și prin boicotarea activității guvernamentale după cum are toane.

Călin Popescu Tăriceanu consacră un spațiu însemnat prezidențialelor. Propune un Acord între PSD și ALDE în vederea prezidențialelor. Confirmă astfel zvonul că s-a decis candidatura sa în numele Coaliției. E printre puținii vorbitori care se referă la următorul și marele examen al PSD. Prezidențialele. Acest examen n-a fost în atenția vorbitorilor, nici măcar a Vioricăi Dăncilă. Să fie sindromul de partid deja învins sau un blat făcut de noua echipă cu Sistemul al cărui candidat e Klaus Iohannis?

3 Viorica Dăncilă ia cuvîntul. Egală cu ea însăși, ca de obicei. N-are avînt, nu reușește să însuflețească sala. Se concentrează, de exemplu, pe bilanț. Deocamdată nu mușcă, nu strigă Șo pe ei! Călin Popescu Tăriceanu a fost mult mai PSD-ist decît Viorica Dăncilă. Nimic despre problemele partidului. Nici o referire la partid, la inimă. S-a adresat mai departe burții și nu inimii. Am avut impresia că e o ședință de Guvern și nu un Congres la care se dezbate condiția PSD. Mă conving că Viorica Dăncilă e mult mai bună ca premier, decît ca lider PSD.

4 Momentul de excepție, surpriza pe care o bănuiam, e discursul lui Liviu Pleșoianu.

Comentariile la acest discurs au insistat pe conținut. Unitățile Militare ale Securității din presă au făcuto pentru a-l denigra. Presa independentă, pentru a-l lăuda. Am ținut să merg la Congres și pentru că am vrut să văd la fața locului reacția sălii la diferite provocări. Discursul lui Liviu Pleșoianu a dovedit cîteva lucruri importante pentru acest partid: a. Că PSD nu are încă un președinte de forță, unul în stare să fascineze masele de PSD-ști, să le ducă în iureș la Apărarea Patriei, cum a făcuto Danton în timpul Revoluției franceze. Liviu Pleșoianu e un astfel de lider. Din nenorocire, el nu e nici măcar din punct de vedere oficial lider de filială locală.

b. Că Schimbarea la față asumată de Viorica Dăncilă prin îngenuncherea în fața Sistemului și a Puterilor Garante nu e acceptată de PSD-iști. Succesul unui alt vorbitor pe această temă – Codrin Ștefănescu – arată că, deși au votat pentru Viorica Dăncilă, PSD-știi gîndesc altfel decît noul președinte al Partidului. N-am nici o îndoială că Sistemul instituțiilor de forță, biruitor prin Operațiunea Lichidarea lui Liviu Dragnea, se știe pe cai mari.

Principala caracteristică a Sistemului e comiterea unor abuzuri stridente. Mai mult ca sigur în perioada următoare, cu toate declarațiile de dragoste făcute de Viorica Dăncilă, Sistemul va relua hăituirea de PSD-iști, mai ales că trebuie ales cu orice preț Klaus Iohannis. Politica de pisiceală a Vioricăi Dăncilă va intra în conflict cu hăituirea PSD-iștilor de către Sistem. Viorica Dăncilă și echipa ei se iluzionează crezînd că, prin declarațiile ei de amor, Sistemul va evita s-o arunce în conflict cu masele de PSDiști.

c. Că în epoca Internetului, talentul de orator n-a dispărut dintre atuurile omului politic. Discursul lui Liviu Pleșoianu a fost o capodoperă a genului. Liviu Pleșoianu a captat sala chiar din primele fraze și nu i-a mai dat drumul din mînă decît cînd a terminat. N-am putut să nu remarc pauzele bine alese, accentele puse acolo unde trebuie, folosirea exemplelor cu putere de impresionare, dar mai ales gîndirea discursului ca un tot unitar.

Ce ne-a dezvăluit momentul Liviu Pleșoianu?

Că partidul nu e mort, dar că e condus de lideri morți.

În pauză, mulți delegați m-au întrebat dacă Liviu Pleșoianu n-ar fi bun de președinte al PSD.

Nu, n-ar fi bun, le-am răspuns, spre nedumerirea lor.

Prin Liviu Dragnea PSD s-a revoltat împotriva Înaltei Porți întruchipate de Birocrații de la Bruxelles și de uneltele lor din România: Instituțiile de forță și Klaus Iohannis. S-a revoltat și n-a mai vrut să plătească tribut. Prost concepută și prost condusă, revolta a eșuat. Poporul român s-a grăbit să anunțe nu numai că plătește tribut, dar și că dă capul Rebelului Liviu Dragnea înaintea ca oastea turcească să ajungă la Dunăre. Prin urmare PSD nu-și mai poate permite o nouă rebeliune. De aceea e de preferat Viorica Dăncilă, care a închinat țara Înaltei Porți, lui Liviu Pleșoianu care vrea un nou război de independență.