Se știe că la precedenta Criză din PSD, cea poreclită Debarcarea lui Sorin Grindeanu, am fost de partea fostului premier. Am scris numeroase comentarii și am intervenit pe televiziunile de știri pentru a arăta că nesăbuințele lui Liviu Dragnea povocau nu numai o Criză politică, dar și administrau PSD-ului o lovitură zdravănă contribuind la imaginea de partid care nu poate să administreze țara. Că după aceea Sorin Grindeanu m-a dezamăgit, mergînd să-i cerșească lui Liviu Dragnea iertare, în stilul fanariot al politichiei românești, e o altă poveste.

Nu-mi pare rău că am fost de partea lui. Nu-mi pare rău, deoarece eu n-am sprijinit un om, ci un principiu. Și anume că, în democrație, un lider precum Liviu Dragnea are datoria de a mă convinge pe mine, simplu cetățean, de justețea deciziei sale de a da jos propriul guvern, deoarece politicianul răspunde înainte de toate în fața opiniei publice. În alte țări, de democrație pline, liderii politici, înainte de a lua o decizie, își fac un veritabil plan de convingere a opiniei publice, sub semnul legii moderne că un Război trebuie cîștigat și mediatic nu numai pe teren.

Liviu Dragnea și camarila sa nu mă convinseseră că Sorin Grindeanu trebuia dat jos cu atîtea costuri politice. Criza politică precendentă mi s-a părut o nebunie, o iresponsabilitate, o joacă de-a Guvernarea în cazul unui partid care-și asumase guvernarea.

Din cîte se vede, în recenta Criză politică sînt hotărît de partea lui Liviu Dragnea. Și asta din cîteva motive: 1. Războiul a fost declanșat de data asta de Mihai Tudose. Premierul, care a șantajat cu demisia plecarea a trei PSD-iste din Guvern, a tăcut pînă luni seara în chestiunea penalilor din Guvern. PSD a avut recent un for de conducere. De ce n-a ridicat Mihai Tudose în acest for chestiunea penalilor din Guvern? Nu i se apăsase pe buton pentru a lua poziție de Drepți? Iar acum, cînd lasă impresia c-a ajuns la decizia de a-i demite pe penali, el n-a catadicsit să mă convingă pe mine, simplu, cetățean, de ce-și asumă riscurile unei Crize politice pentru a rezolva dificultatea abia acum. Ce s-a întîmplat între timp pentru ca premierul, lider PSD vechi, baron local, beneficiar al unor alegeri în care s-a optat pentru un program menit a curma abuzurile procurorilor, a devenit peste noapte un ținător de făclii al Binomului SRI-DNA? 2. Mihai Tudose lasă impresia unui acțiuni asumate de el în cadrul unei Operațiuni sub semnul folosirii luptei împotriva corupției pentru răfuieli politico-mafiote. Altfel spus, campania declanșată de el pentru scoaterea din Guvern a penalilor nu pare a fi străină de intervenția DNA pentru a-i face pe acești miniștri penali. Las la o parte, că DNA i-a sărit în ajutor pe față, fără nici cea mai mică preocupare de salvare a aparențelor, potrivit politicii de sfidare a opiniei publice, gen, ne doare-n cot de ce zice opinia publică, dacă ne enervează o arestăm preventiv cît ai zice pește! A se vedea chemarea lui Sevil Shhaideh la DNA pentru un motiv copilăresc, numai ca să se vadă că DNA îl sprijină pe Mihai Tudose, perchezițiile ostenative de la consiliul județean Teleorman. Ca și în cazul afacerii cu Referendumul, mi-e limpede că acțiunile în acest caz Liviu Dragnea nu țin de lupta împotriva corupției, ci de folosirea DNA pe post de bulan politic al lui Klaus Iohannis. În aceste condiții, credincios principiului, am sărit în ajutorul lui Liviu Dragnea. E o datorie a mea ca ziarist să apăr victima unui abuz indiferent dacă mi-e prieten sau dușman. E o datorie a mea ca ziarist să lupt împotriva abuzurilor incredibile ale DNA, ale SRI, ale instituțiilor de forță în favoarea unuia sau altuia dintre actorii politici ai momentului. 3. Sprijinul dat de Klaus Iohannis acțiunii declanșate de Mihai Tudose bate la ochi. Cînd Mihai Tudose s-a dus la Realitatea tv, postul de casă al lui Klaus Iohannis, am crezut că e vorba doar de o relație aparte între premier și postul tv, în chip ilegal scutit de Guvern să plătească taxele și impozitele la stat. Binecuvîntarea lui Klaus Iohannis îmi spune însă că sprijinul dat de Realitatea tv n-are nici o legătură cu presa. Are legătură cu folosirea presei așa-zis independente pentru răfuielile mafiote dintre politicieni.

Ca să nu mai spun că Mihai Tudose se dă peste cap pentru a ne convinge că tot ceea ce face se bucură nu numai de acceptul, dar și de imboldul președintelui. Iată un exemplu semnificativ.

Joi, 12 octombrie 2017. După-amiază Comitetul Executiv Național al PSD, unul dintre forurile de conducere colectivă urmează să discute Criza provocată de șantajul asumat de Mihai Tudose. Dacă din Guvern nu pleacă penalii, prin penali înțelegîndu-se doar miniștrii convocați la DNA și nu miniștrii condamnați printr-o sentință definitivă, el demisionează. Demisia lui Mihai Tudose ar însemna o nouă Criză politică, pe care PSD nu și-o poate îngădui. Mai ales că președintele îl poate desemna ca premier tot pe Mihai Tudose, un harnic lustruitor de bocanci ai sergenților majori mesianici din Pădurea Băneasa.

Mihai Tudose e un lider PSD. Întreaga sa carieră - nemeritată - se datorează PSD. Neșcolit, necioplit, cu apucături de maidanez, cu organul masculin invocat la două propoziții simple odată, cu amiciții indestructibile cu paharul, baron local vîrît în multe afaceri de corupție.

E genul de lider PSD care a făcut ca PSD să treacă și azi un partid de ghiorțani, un partid rămas în materie de personalități la comunismul stalinist, cînd primul secretar de raion, sărac pentru că băuse tot ce cîștigase din munca cu ziua, avea la discreția sa profesoarele din oraș, pe care le bătea pe fund a semn de prietenie tovărășească.

PSD-ist din tată-n fiu, te-ai fi așteptat ca Mihai Tudose să se ocupe joi, ca și în ultimele zile, de cucerirea electoratului PSDist, cel care pînă la urmă l-a propulsat, prin alegerile din decembrie 2016, în înalta funcție de premier, deținută de Ionel Brătianu, de I. G. Duca, de Iuliu Maniu și chiar de Petru Groza, în nici un caz de Romulus Zăroni, vizitiul boierului Groza.

Nu de alta, dar dacă ar fi să credem presei TeFeListe, care-l făcea pînă mai ieri plagiator, pentru ca acum să nu-l mai scoată din postura de Cicero, între el și Liviu Dragnea e o bătălie arbitrată pînă la urmă de electoratul PSD.

Klaus Iohannis e un adversar politic al PSD. Și-a făcut unic scop al vieții sale de bugetar de lux din lichidarea PSD. E mînuitorul Bulanului politic numit DNA cu care-i hăituiește pe liderii PSD. E gata să facă orice pentru a înfrînge voința electoratului din decembrie 2016. Evident, un premier PSD e obligat de viață să colaboreze cu președintele adversar înverșunat al PSD.

Nimeni nu spune că premierul PSD trebuie să fie pentru Klaus Iohannis un fel de Emil Boc față de Traian Băsescu. Numai că în ultima vreme, după ce i s-a fixat locul și rolul în Operațiunea anti-PSD pusă la cale de Sistem, premierul Mihai Tudose, premierul PSD Mihai Tudose, se afișează fără jenă drept lustruitorul de pantofi din antreul lui Klaus Iohannis.

A doua zi după trecerea publică cu arme și bajagaje de partea Binomului, Mihai Tudose s-a dus la Cotroceni pentru a primi lumină de la Klaus Iohannis. N-avea nici un motiv constituțional să meargă.

A mers însă în chip ostentativ, pentru a arăta PSD-iștilor că el e omul Președintelui, că Președintele îl mîngîie pe cap în schimbul protecției din partea Binomului.

Joi, cînd premierul PSD-ist urma să apară în fața partidului, spre stupoarea tuturor, Mihai Tudose s-a dat peste cap să fie alături de Klaus Iohannis într-o vizită de ochii lumii la Craiova. Aici, a primit binecuvîntarea publică pentru Criza provocată în PSD prin șantajul cu demisia de la Klaus Iohannis, adversarul PSD. De ce poartă ostentativ Mihai Tudose ca un om al președintelui și nu ca un lider al PSD? Răspunsul ni-l dau vorbele și declarațiile anapoda ale altor lideri PSD.

Cel care pînă mai ieri se plîngea că e victima abuzurilor DNA, Victor Ponta, a devenit delatorul DNA. Eugen Teodorivici, lider PSD, cu privilegii date de funcția în care l-a proțăpit partidul, face declarații de iubire fierbinte față de DNA. Comite DNA abuzuri? Nici vorbă.

Gelu Diaconu, pe vremuri șef al ANAF, a fost dat jos din funcție în urma unui abuz al DNA. Potrivit unui truc devenit clasic deja, i s-a deschis un dosar, prin asta a devenit penal și, ca urmare, a fost obligat să demisioneze. Am făcut un dialog televizat pe tema asta. Am scris în apărarea sa. Iată-l acum pe post de delator la DNA!

Cum se explică aceste schimbări spectaculoase, aceste sucituri incredibile la un politician care trebuie să fie minim independent? Prin iluzia că punîndu-te bine cu Sistemul, cu Klaus Iohannis, vei fi ocolit de Sistem, vei beneficia de protecția sergenților majori mesianici. Cum se poate pune bine cineva cu Sistemul? Dîndu-i o mînă de ajutor într-o Operațiune de poliție politică. Despre Liviu Dragnea am scris devastator.

N-are rost să reamintesc criticile aduse de mine celui care înmormîntează PSD după ce l-a înviat prin alegerile din decembrie 2016.

Părerea mea proastă despre Liviu Dragnea nu mă orbește atît de tare însă încît să nu văd că în numele luptei împotriva corupției s-a declanșat împotriva lui o Operațiune de răfuială politico-mafiotă. Ar fi normal ca toți dușmanii lui Liviu Dragnea să se ridice împotriva acestei Operațiuni. Mai ales cînd vine vorba de lideri PSD care se plîng că și ei au fost victimele unor astfel de operațiuni de Poliție politică.

Mihai Tudose, Victor Ponta, Gelu Diaconu, Ludovic Orban, lider PNL, nu numai că nu iau atitudinea cerută de logica luptei cu Sistemul, dar mai mult dau o mînă de ajutor celor care au pus la cale Operațiunea. Ei sînt convinși că abuzurile DNA sînt de două feluri – rele împotriva lor, bune împotriva dușmanilor politici. Abuzurile DNA sînt însă abuzuri pur și simplu. Împotriva cărora trebuie luptat.