Sîmbătă, 10 martie 2018, s-a desfăşurat la Bucureşti, la Sala Palatului, Congresul Extraordinar al PSD. În afara Sălii Palatului, prin Rareș Bogdan, Realitatea tv a regizat un scandal de maidan, transmis în direct, avînd drept scop vădit bruierea prin gălăgie de Stradă a Congresului.

N-a reușit decît să coboare presa și mai jos decît se afla pînă acum prin implicarea de chibiț în chelfăneala politică din România, o premieră nenorocită în istoria postdecembristă. Dacă Opoziția ar avea o minimă inteligență politică ar protesta la CNA împotriva unor astfel de derapaje inadmisibile.

Realitatea tv a deschis drumul diversiunilor regizate de presa adversară în fața sălilor în care se desfășoară acțiuni ținînd strict de viața internă a unui partid. Azi a fost PSD.

Mîine poate fi PNL sau PMP sau chiar USR. Dacă n-aș ști cine finanțează Realitatea tv aș crede că scandalul a fost plătit de Liviu Dragnea. Asta pentru că el a servit din plin președintelui PSD:

> L-a victimizat din nou în fața propriului electorat și chiar a electoratului neutru, pentru că orice om minim educat n-a putut decît să se întrebe: Ce au Ăștia cu Liviu Dragnea de au ajuns să pună la cale un tărăboi de țațe în fața sălii unde PSD își ținea Congresul?

> A abătut în mod diversionist atenția de la lucrurile grave, unele chiar aberante, petrecute la Congres în cinstea intereselor personale ale lui Liviu Dragnea. De pe rafturile care găzduiesc lucrări despre Istoria comunismului în România, din biblioteca de acasă, am luat la întîmplare unul dintre volumele tipărite după ţinerea unui Congres al PCR

. L-am nimerit pe cel intitulat Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român – 25-28 noiembrie 1974 – apărut la Editura Politică (Mămăica Editurii Humanitas de azi) în 1975.

Repet ce-am mai spus şi am mai scris. Din punctul de vedere al procedurilor, obligatoriu a fi respectate de un partid, PCR nu diferea cu nimic de un partid din România democrată.

Şi PCR şi partidele de azi – PSD, PNL, PMP, ALDE (peste USR trec, acesta nu e partid, e o născocire artificială, ca și Digi tv în presă a sergenților majori mesianici) au avut şi au: Congrese, organisme de conducere colectivă, lideri (la PCR, secretarul general, la PSD, PNL, preşedintele partidului), oficioase (Scînteia, siteuri), alegeri ale organelor de conducere, primiri, excluderi, promovări şi căderi. Oricît ar părea de ciudat, şi PCR avea, ca şi partidele de azi, un grup parlamentar.

La PCR, grupul deţinea majoritatea (nu unanimitatea, deoarece PCR se prezenta drept liderul unei Coaliţii – Frontul Unităţii Socialiste – alcătuit şi din diferite organizaţii de masă, un fel de ONG-uri din postdecembrism.

În aceste condiţii, nu greşesc raportînd Congresul PSD de sîmbătă, 10 martie 2018, la unul din Congresele PCR: Congresul al XI-lea al PCR din 25-28 noiembrie 1974. Mai ales că, din start, cele două partide îşi dezvăluie cîteva note comune esenţiale:

1) Sînt amîndouă partide în care alegerile pentru organismele de conducere sînt o comedie ieftină. În realitate, membrii organismelor de conducere la nivel central sînt desemnaţi de liderul Partidului.

2) Aşa-zisul vot din Congres, de la finele Congresului – nu face altceva decît să dea faţadă democratică unor decizii luate cu mult înainte.

3) Amîndouă partidele au Congrese la care vin mii de delegaţi din ţară, fără a se gîndi o clipă că vin la un forum de dezbateri ale problemelor partidului şi ale ţării şi la un moment de alegeri la care votul lor contează.

4) Ca şi la congresul PCR, la Congresul PSD, delegaţii, în majoritatea lor zdrobitoare persoane cu importante funcţii administrative, sînt în sală pe post de dulapuri. Stau, se fac că ascultă, sar în sus şi aplaudă cînd trebuie. Singura lor trăire e aşteptarea pauzei în care vor putea năvăli la bufet, iar singura întrebare nu e Încotro merge dracului partidul ăsta?, ci De ce dracu ţine aşa de mult Congresul ăsta? Nu de alta, dar vrem să ajungem și în Oraș, să cumpărăm ceva de pe lista cu care am venit la Bucureşti.

5) În ultimul rînd – deşi ar trebui să fie primul – şi PCR şi PSD se reduc la o maşinărie la butoanele căreia se află un om. Un singur om. Restul - Congres, organisme colective de conducere - sînt poveşti cu zîne. Singurul care contează e liderul Partidului: Tovarăşul, Bossul, Şeful. La PCR, Nicolae Ceauşescu. La PSD, Liviu Dragnea.

Parvenirea şi rămînerea în fruntea partidului se numărau printre priorităţile lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a ajunge prim-secretar, Nicolae Ceauşescu și-a lucrat din greu contracandidaţii. Ca să supravieţuiască în fruntea Partidului, Nicolae Ceauşescu a purces la o mie şi una de scamatorii:

A modificat statutul, astfel încît Secretarul general să fie ales de congres, a impus principiul rotirii cadrelor, a născocit Codul eticii şi echităţii socialiste, arma teribilă cu care au fost înlăturaţi mulţi concurenţi, ceva în genul Luptei anticorupție de azi, şi-a adus în jur doar activişti uşor de controlat sau mediocri, astfel încît să nu-i dea bătăi de cap.

Diferă Liviu Dragnea de secretarul general al PCR, în materie de bătălie pentru parvenirea şi supravieţuirea la putere? Nicolae Ceauşescu a ajuns Şeful Partidului intrîndu-i pe sub piele lui Gheorghiu Dej. Liviu Dragnea a ajuns preşedintele PSD dîndu-se bine pe lîngă Victor Ponta.

De cum a ajuns în locul lui Dej, Nicolae Ceauşescu a început să lucreze la dărîmarea statuii fostului. Ajuns preşedinte al PSD, Liviu Dragnea a început să-l demoleze pe Victor Ponta. Ca şi Ceauşescu, pentru a rămîne la putere, Liviu Dragnea s-a înconjurat numai de mediocrităţi sau de persoane ascultătoare, i-a lucrat viclean pe toţi cei care se conturau ca posibili concurenţi şi mai ales a modificat statutul în favoarea lui.

Chestia cu vicepreşedinţii cupluri, concubinate peste noapte, un vicepreşedinte bărbat şi un vicepreşedinte femeie pe regiune, a fost impusă de Liviu Dragnea pentru a-şi securiza postul. Nicolae Ceauşescu se temuse de Uniunea Sovietică, Liviu Dragnea de Justiție. Prin desemnarea de către Congres, Nicolae Ceauşescu îşi securizase postul de secretar general prin blocarea oricărei încercări a Moscovei de a-l da jos prin votul Biroului Politic.

Prin aducerea în BPN a unor persoane fără personalitate sau supuse lui, Liviu Dragnea şi-a securizat postul în eventualitatea unei condamnări în primă instanţă.

Dacă era un BPN alcătuit din aspiranţi la postul său, Liviu Dragnea putea fi lesne dat jos de cererea de demisie a conducerii restrînse. Cu un BNP ca acum, după Congres, Liviu Dragnea poate supravieţui unei condamnări în primă instanţă, motivînd refuzul de a demisiona prin faptul că sentinţa nu e definitivă. Înarmat cu puternicele argumente ale asemănării, am comparat cele două Congrese Al PCR din 25-28 noiembrie 1974 şi al PSD din 10 martie 2018.

Comuniştii au scos după Congres un volum în care au fost adunate documentele Congresului. Volumul însumează 864 de pagini.

La primul punct al Ordinii de zi, Nicolae Ceauşescu a ţinut o lungă Cuvîntare, intitulată Raportul Comitetului Central cu privire la activitatea Partidului Comunist Român în perioada dintre Congresul al X-lea şi Congresul al XI-lea şi sarcinile de viitor ale Partidului.

După Discursul lui Nicolae Ceauşescu a urmat Punctul numit Transmiterea mesajelor adresate Congresului al XI-lea al PCR. Au fost transmise partidului de guvernămînt din România 150 de mesaje de la alte partide din lume!

Pe marginea Raportului au luat cuvîntul 66 de delegaţi. Congresul s-a desfăşurat şi pe Secţiuni, consacrate diferitelor domenii de activitate: 12 secţiuni în cadrul cărora s-au rostit cuvîntări pe marginea Raportului. La Congresul PSD, ca şi la cel al PCR, primul punct al ordinii de zi a fost Discursul Şefului PSD, Liviu Dragnea.

Ultimul Congres al PSD a fost (tot extraordinar, de alegeri!) cel din 18 octombrie 2015. Congresul normal a fost în 2013. În cei trei ani care au trecut de la ultimul Congres, în viaţa PSD şi a ţării s-au petrecut o multitudine de evenimente. S-au ivit şi s-au amplificat numeroase probleme. Una dintre cele mai importante:

Relaţia dintre Partid şi Guvern, în condiţiile unei diferenţe între persoana premierului şi persoana preşedintelui PSD. Discursul lui Liviu Dragnea n-a făcut nici o referire la viaţa şi activitatea PSD de la ultimul Congres, la problemele guvernării. Deşi n-a avut nici un titlu şi deşi a fost ţinut în nume personal şi nu în numele CExN, un fel de CC al PSD, discursul a fost o înşiruire de planuri faraonice pentru România (nu şi pentru PSD!) pînă în 2040! La punctul 2, Mesajele partidelor frăţeşti, a fost un singur mesaj: Cel citit de Serghei Stanişev, preşedintele PES. După Discursul lui Liviu Dragnea a ţinut o cuvîntare şi Viorica Dăncilă, premierul României.

Cuvîntarea s-a axat tot pe înfăţişarea unor Planuri măreţe de viitor. Niciun cuvînt despre activitatea PSD. Niciun cuvînt despre activitatea Guvernului. Pe marginea Discursului lui Liviu Dragnea n-a luat nimeni cuvîntul dintre delegați. După o pauză, s-a trecut direct la vot. La Congresul PCR din 1974 a fost ales şi Nicolae Ceauşescu.

La Congresul PSD din 10 martie 2018 nu s-a pus problema unor alegeri sau măcar a unei confirmări prin vot a lui Liviu Dragnea. Au fost considerate drept reconfirmare prin vot aplauzele care au răspuns întrebării lui Liviu Dragnea adresate sălii: Vreţi să mai fiu în continuare Preşedintele Vostru? Sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, PCR a avut 6 Congrese.

​La nici unul, dar absolut la nici unul, Nicolae Ceauşescu n-a fost confirmat în funcţie prin aplauzele sălii.

La fiecare, Nicolae Ceauşescu s-a supus votului. Aşadar, Congresele PCR constau în ţinerea unui Discurs al lui Nicolae Ceauşescu urmat de luarea de cuvînt pe marginea discursului şi, evident, a problemelor PCR. Congresul PSD a constat doar în Discursul lui Liviu Dragnea.

Congresele PCR îl confirmau pe Nicolae Ceauşescu prin vot. Congresul PSD l-a confirmat pe Liviu Dragnea prin aplauzele sale!

Să mai spună cineva că între Liviu Dragnea şi Nicolae Ceauşescu nu sînt diferenţe fundamentale!