HAR. Părintele Onu a reuşit să traducă Liturghierul în limbajul mimico-gestual pentru comunitatea de surdomuţi. Lucrarea este unică în lumea creştină
Persoanele cu deficienţe de auz l-au găsit pe Dumnezeu la Piteşti, în parohia părintelui Constantin Onu, care i-a făcut să înţeleagă, prin semne, mesajul Domnului. Tot pentru aceştia, curtea Bisericii Mavrodolu din oraş a primit, pe lângă vechiul lăcaş de rugăciuni, un altul. Surdomuţii care au ales să înveţe porunca divină au, acum, propria Biserică, pe care încep s-o cunoască prin limbajul gesturilor, cu teatru şi cântece.
Pentru părintele Onu, Liturghierul pe care l-a tradus în limbajul semnelor pentru surzi n-a venit ca o idee, ci ca un îndemn divin. „Dumnezeu a spus apostolilor să vorbească pentru ca să înţeleagă fiecare în limba lui. Pentru neamul surzilor nu s-au făcut slujbe pe înţelesul lor, nu s-a găsit un mod de a-i asista religios pe aceştia. Această liturghie trebuia să existe“, explică părintele Onu prezenţa lui Dumnezeu în realizarea Cărţii de predică, însoţită de fotografii care explică, gestual, etapele rugăciunilor.
Armonia gesturilor cere muzică
Comunitatea de surzi pe care a legat-o strâns în curtea Bisericii Mavrodolu din Piteşti a prins drag de religie şi de Dumnezeu şi s-a hotărât să cânte şi să refacă viaţa Bibliei în piese de teatru.
Corul Effatta, format din 18 membri, a cântat prin semne prima dată de Crăciun, în 1999: „A trebuit să exprimăm tăcut lucruri sonore, care încântă urechea pentru toţi ceilalţi. Pentru a putea fi percepuţi şi pentru a se asimila comunicarea pentru surzi ca un limbaj adevărat, am avut întotdeauna un fond muzical. Partea gestică o fac printr-o dirijare, aşa încât se armonizează perfect cu ce se aude în sală“. Astfel, imaginile transmise de versurile cântecelor bisericeşti şi ale colindelor sunt reprezentate de către surzi, în aer, cu ajutorul mâinilor.
„Apostolii tăcerii“
Pentru a da cât mai multă religiozitate semnelor Liturghiei, părintele a folosit gestica surprinsă de icoane. „Ceea ce mi-a spus mie icoana reprezint eu prin mişcare. Pentru Dumnezeu Tatăl a trebuit să găsesc un gest ca pentru o persoană nevăzută. În limbajul lor laic, tatăl este reprezentat cu răsucirea imaginară a mustăţii. Nu puteam să-i spun, ca teolog, mustaţă sau mustăciosul lui Dumnezeu. Atunci m-am gândit la reprezentarea lui legată de exprimarea lui canonică“, explică părintele, arătându-l pe Dumnezeu în limbajul gesturilor. Despre cei pe care îi învaţă mesajul Domnului prin semne spune, cu toată admiraţia, că „sunt apostolii tăcerii“.
Părintele lucrează la traducerea Liturghierului încă din 1996. „A fost vorba de inspiraţie. În carte, fiecare gest este argumentat, reprezentat, cu mod de execuţie şi grafica de rigoare.“
„Sunt talentaţi!“
Pentru că deficienţele de auz nu-i împiedică să facă studii, părintele a fost mândru când i-a convins pe mulţi dintre ei să dea la facultate. Cei 18 studenţi care se adună în fiecare joi „la club“ trec în faţa profesorului lor drept oameni „talentaţi“, care simt foarte mult.
N-a fost greu să-şi însuşească noul limbaj, deşi pentru unele lucruri au acum câte două interpretări. Studenţii pe care îi are la Facultatea de Teologie i-au devenit prieteni, mai apoi fini de cununie. Le cunoaşte familiile şi poveştile fiecăruia în parte, iar comunitatea îl vede ca pe „un om implicat“.
A reuşit să le convingă părinţii că ruşinea nu-şi mai are locul la Biserică, locul în care surzii învaţă să devină profesori pentru alţii ca ei. „A trebuit să priceapă că, pentru surzi, acest limbaj înseamnă socializare, deşi pentru mulţi oameni sănătoşi ea este încă o maimuţă reală.“
RECUNOAŞTERE
„Demn de Premiul Academiei“
- Lucrarea părintelui Constantin Onu din Piteşti a primit binecuvântarea Preafericitului Patriarh Daniel care, în prefaţa lucrării, a scris: „Liturghierul acesta special este important pentru obştea celor care n-au auz şi putere de rostire. Tradus în limbajul mimico-gestual, este pe înţelesul celor care n-au avut prilejul până acum să se bucure de misterul Sfintelor Taine, a Tainei Sfintei Spovedanii, precum şi a celorlalte rugăciuni“.
- Despre aceeaşi carte, Episcopul Argeşului şi Muscelului, Calinic, a spus: „Apariţia Liturghierului în limbajul mimico-gestual, unic în întreaga lume creştină, este demn de cel puţin un Premiul al Academiei Române“.
MUNCĂ. Părintele Onu lucrează din 1996 la Liturghia pentru surzi
