Adrian Severin și-a pierdut postul de ministru de Externe, în 1997, de pe urma unui scandal pe care l-a pornit când a declarat public că deține o listă cu șefi de ziare, ziariști și politicieni și șefi de partide care ar fi spioni, pe care, însă, nu a arătat-o niciodată. S-a vehiculat, în presă, că pe lista respectivă ar fi figurat numele lui Dumitru Tinu, Petre Mihai Băcanu, Ion Iliescu, Teodor Meleșcanu, Viorel Sălăgean, Octavian Paler etc. Răposatul Cornel Vadim Tudor a afirmat că și el a ajuns în posesia listei cu aceste nume.

Cine i-a dat lui Severin lista? Logic, nu o putea obține decât din două locuri, de la SIE sau de la președintele țării de pe atunci, Emil Constantinescu, ultimul având un interes major să bage zâzanie între cei care erau atunci la guvenare, Partidul Democrat și restul coaliției din Convenția Democrată din România, în special țărăniștii care l-au susținut și liberalii. Deci, de unde a intrat în posesia ei, că Emil Constantinescu a repetat, în mai multe rânduri, că o are și azi în seiful său, confirmând chiar și un nume, pe cel al lui Dumitru Tinu, după moartea acestuia?

Fostul ministru de Externe al României o ia de la „Adam și Eva”: „Am două remarci prealabile. Prima vizează împrejurarea că, înainte declarației mele, cu vreo două săptămâni înainte, a făcut și minstrul polonez al Apărării una similară, dar fără să trezească acest tip de reacții. Declarația sa arată că problema nu era una specifică Romîniei, ci preocupa și alte țări din vecinătatea noastră, care făceau parte din fostul «bloc sovietic». A doua precizare vizează ceea ce s-a întâmplat în ultimii zece-cincisprezece ani la noi când, în mod evident, liderii statului romîn sunt avizați sau chiar desemnați din străinătate. Ei nu mai sunt aleși prin vot din 2009! Ceea ce ne-a preocupat atunci – și folosesc pluralul ca să se înțeleagă că n-am fost singur – a fost ca acest lucru să nu se întâmple”.

Nu spune nume să nu încalce „regulile artei”

Severin spune că numele de pe acea „listă” au fost discutate de către el împreună cu fostul președinte Emil Constantinescu: „Nu a dat nicio listă, a fost doar o discuție. Președintele avea informații de la serviciile specializate din România. Numele de pe ce a ajuns să devină o «listă» le-am aflat din discuțiile cu dânsul, în mai multe etape, iar domnia sa nu le putea avea decât de la serviciile secrete românești! Mă întreb de ce toată lumea mă întreabă de nume. Nu pot fi spuse! E interzis de «regulile artei» și de legile țării”.

Dar, era sau nu era Tinu pe listă, așa cum a spus Emil Constantinescu? Adrian Severin zâmbește, mefistofelic: „Dacă a afirmat asta dânsul, eu n-am să-l contrazic…”. În plus, ține neapărat să precizeze Severin, nu era nicio zâzanie în coaliția de la putere: „Niciun nume din coaliția de atunci nu a fost pe «listă». Nici chiar Ion Iliescu, care era în opoziție și nici Petre Roman nu erau”.

A vorbit sau n-a vorbit cu Ion Mihai Pacepa?

S-a vehiculat că însuși Ioan Mihai Pacepa, fostul șef al Securității lui Ceaușescu, fugit în America, n-ar fi străin de subiect. Cel mai probabil e o prostie, că nimeni n-a putut produce o dovadă că s-ar fi întâlnit, după dezertare, cu Pacepa. Severin mai că sare de pe scaun: „Absolut nicio legătură! Toți cei care se simțeau afectați au încercat să creeze o perdea de fum și să trimită discuția pe piste false. Una dintre ele este asta. O alta îi viza pe liderii coaliției de guvernare și a treia că am fi avut în vedere persoane care ar fi cooperat cu fosta Securitate. Nici asta nu e adevărată. Și, a patra, că ar fi fost vizați oameni care ar fi fost agenți ai URSS. Asta nu era exclusiv… State din toate punctele cardinale aveau interesul să aducă în fruntea României persoane care să le servească interesele”.

Adrian Severin a mai spus că, aflat în America, pe la ora trei dimineața, a primit un telefon în camera sa de hotel de la cineva care s-a recomandat ca fiind „fugarul” Pacepa și care a insistat să-i spună că e nevoie de o „dekaghebizare” a serviciilor secrete. Ciudat.

Faultat decisiv de președintele Constantinescu

Până la urmă, cui a folosit acea afirmație – dintr-un interviu dat lui Octavian Știreanu pentru ziarul Azi, care s-a rostogolit ulterior ca o avalanșă în mass media – că e limpede că lui Adrian Severin nu i-a folosit, pierzându-și fotoliul de ministru de Externe? Fostul ministru, ex-europarlamentar și condamnat cu pedeapsa ispășită se înfoaie: „României! Pentru mine postul de ministru era o misiune, nu o afacere personală. Această declarație a folosit țării pentru că, cel puțin două cicluri electorale, românii și-au mai putut alege liderii. Faptul că n-am dat nume a determinat puterile străine, care operau în această manieră, să-și retragă agenții de influență. Chiar și pe unii pe care noi nu-i identificaserăm”.

Severin are și un regret: „Succesul ar fi fost întreg dacă n-aș fi fost abandonat la mijlocul drumului și această acțiune ar fi continuat. Noi le-am arătat un cartonaș galben, i-am obligat să-și retragă titularii, să joace cu rezervele și urma să le explicăm că suntem gata și pentru cartonașe roșii. Până la urmă, faultat am fost doar eu iar titularii au revenit în joc”. Aluzia este evident la președinele Emil Constantinescu care, lasă Severin să se înțeleagă, l-ar fi folosit.

„Dețineam probe de tip informativ, nu judiciar”

Dacă tot a spus că e în posesia acelei liste, de ce Adrian Severin nu a spus și componența ei? Ce anume l-a împiedicat? Sau l-a luat gura pe dinainte? Să explce mai clar… O dă pe repetiții: „Există niște reguli scrise, sau nescrise, ale acestui joc. Statele care sunt într-o relație de puternică dușmănie, atunci când își descoperă «agenții de influență», nu le dau numele marelui public, ci doar sugerează că știu despre ce e vorba, făcându-i inutili. Plus că noi dețineam probe de tip informativ și nu judiciar”.

„Lista lui Severin”  a provocat controverse aprige, dar nu a fost contestată de cei despre care s-ar fi spus că figurează pe ea. Care e logica?  Adrian Severin rămâne echivoc: „Logica e chiar în întrebare. Cei vizați, simțindu-se cu musca pe căciulă, n-aveau niciun interes să iasă în față”. Ok, dar acum, după 22 de ani de la eveniment, ne spune, totuși, Adrian Severin cine era pe listă? Și, dacă nu, de ce? Dă din umeri, a neputință: „Nu le spun din motivele pentru care nu le-am spus și atunci. Dar lista există! În realitate, ea chiar a fost confirmată, chiar dacă nu s-a recunoscut public. Ea a fost confirmată și de evenimentele ulterioare. Da’ sunt convins că va deveni publică într-o zi. Poate o zic eu, poate președintele Constantinescu, poate alții… Doar 22 de ani pentru asemenea informații înseamnă o perioadă prea scurtă în istorie…”.

L-au trădat serviciile secrete

Atunci, să mai explice încă o dată, de ce a anunțat că e în posesia ei? Că nu l-a ajutat, ba dimpotrivă… Severin se simte încolțit și răspunde avocățește: „Eu am anunțat fenomenul, nu că aș fi în posesia unei «liste». De ce am zis-o? Pentru că mi s-a părut că «serviciile» noastre sunt prea pasive și timide și am vrut să le dau doar un impuls să fie mai ofensive în apărarea intersului național.

Numele au apărut în discuțiile cu președintele Constantinescu, nu le-am inventat eu și nu mi le-a dat nimeni în mod direct. După aceea am făcut, personal, investigații și am căpătat confirmări. Și din străinătate”.

Severin subliniază că serviciile de informații românești au fost „surse primare” atît pentru președinte cât și pentru el însuși: „Ne-au spus că au probe care să susțină implicarea persoanelor nominalizate tot de ele, de «servicii». Și, în ultimul moment, ne-au zis că nu ne pot arăta aceste probe. Puteți traduce cum vreți fraza asta”.

Spălarea pe mâini a președintelui Constantinescu

Adrian Severin povestește cum, cu o săptămână înainte de ședința CSAT în care trebuiau trase concluziile întregului proces, care ar fi însemnat o confirmare a spuselor sale și a existenței acelei „liste”, dar fără prezentarea publică a numelor, a trebuit să plece în străinătate: „I-am întrebat, atunci, pe șefii serviciilor de informații și mi-au spus că totul este în regulă și că președintele mă susține. M-am întors cu trei zile înainte de CSAT și nu mi-a mai răspuns nimeni la telefon”.

La acea vreme directorul SRI era Costin Georgescu – ex-director de dezvoltare la Societatea „R”, firmă care edita cotidianul România liberă și șef la SIE era Cătălin Harnagea –fost șef al secției „Externe” la același ziar.

Interesant este că, fix înainte de ședința CSAT, Președintele Constantinescu a făcut două vizite. Una lui Petre Mihai Băcanu, la România liberă și alta lui Dumitru Tinu, în redacția ziarului Adevărul. După care, în ședința CSAT, „i-a luat capul” lui Adrian Severin cerându-i demisia. Nici Petre Roman, șeful pe linie de partid al lui Severin nu l-a susținut în niciun fel.

„Jocul s-a încheiat printr-o remiză pe care am decontat-o eu”.

Dorin Marian, consilierul prezidențial al lui Emil Constantinescu pe probleme de apărare și siguranță națională considera că, din moment ce Consiliul Suprem de Apărare a Țării a stabilit, după o anchetă efectuată de organisme specializate, că nu exista dovezi care să confirme „Lista lui Severin”, a afirmat că „este inutil și periculos să ne jucăm în continuare pe aceasta temă”. Mai mult, printr-un comunicat, Președinția României a reiterat faptul că cercetările efectuate de serviciile românești de informații nu au confirmat apartenența directorilor de publicații sau a șefilor de partide de pe „Lista lui Severin” la servicii de informații străine. Nimeni n-a înțeles nimic și nici azi nu s-a lămurit povestea. O lasă Adrian Severin „cum a căzut” sau ne dumirește? La urma-urmei „s-a prescris”… „Dorin Marian a făcut o declarație firească pentru standardele funcției pe care a avut-o. Dânsul a apreciat că nu poate spune mai mult, chiar dacă știa mai mult, cu siguranță. Și eu știu că știa mai multe. În schimb, în comunicatul CSAT de atunci sunt două părți care se contrazic într ele. Mai întâi, se confirmă cele spuse de mine ca fenomen. Apoi, se spune că exemplele date de mine, prin numele respective, nu se confirmă”. Și, la final, conchide: „Ion Cristoiu a scris că, în cazul ăsta, trebuia să mise dea o decorație și nu să fiu împins la demisie. Jocul s-a încheiat printr-o remiză pe care am decontat-o eu”.

La finalul interviului, „off the record”, Adrian Severin a confirmat reporterului, neoficial, trei-patru nume din celebra sa „listă” și a indicat și direcția în care „funcționau”. A mai spus că adevărul nu mai are mult și va fi spus. Lista respectivă există și rezistă.

Te-ar putea interesa și: