În data de 31 august, crema cărturarilor români se va strânge la Chișinău unde, împreună cu intelectualii de peste Prut, va aniversa Ziua Limbii Române. Va fi acolo și neobositul profesor Eugen Simion. „Voi merge, sigur. A fost o alegere bună să ne strângem în Moldova, mai ales că această zi a limbii române coincide și cu ziua lor națională (n.r. – 27 august). Ce să vă spun despre limba română? Limba este primul semn al identității naționale. Ai limbă, ai patrie și cultură! Nu putem, așadar, renunța la limba noastră, pentru că ar însemna să renunțăm la cultura noastră. Din păcate sunt la noi scriitori care consideră că a scrie în limba română înseamnă, astăzi, să nu fie atât de cunoscuți în lume pe cât ar merita. Le doresc succes, dar mă tem că, publicați într-o limbă de circulație, vor deveni și mai necunoscuți”, își începe Eugen Simion pledoaria pentru cultură.

Noica, Eliade, o scrisoare

În continuare, academicianul amintește un mic fragment dintr-o scrisoare trimisă de Constantin Noica lui Mircea Eliade, în iulie 1981. „Îți cerem să-ți salvezi destinul cărturăresc aici, unde, spre deosebire de neantul occidental, vei supraviețui”. „Eliade și-a salvat însă rădăcinile altfel. El și-a scris în limba engleză opera științifică, tratatul de religie etc. și în limba română jurnalele, literatura, romanele. Știți de ce? Pentru că a vrut să rămână scriitor român”, apreciază Eugen Simion, care subliniază mai departe: „Soluția găsită de Eliade s-ar potrivi și vremurilor noastre, de intensă globalizare. Putem scrie într-o limbă de mare circulație, dar, dacă nu vrem să ne pierdem identitatea, să scriem și în limba română! Vă spun cu mâna pe inimă că nu se poate scrie poezie mare decât în limba maternă. Cele mai bune exemple, domnule Florian Saiu, sunt Arghezi – care n-a putut fi tradus în franceză – și Eminescu”.

 

O propoziție profetică

Disecând raportul dintre cultura națională și globalism, Eugen Simion e echilibrat: „Este vorba despre o dialectică pe care trebuie s-o folosim inteligent. Să fim sincronici, să intrăm – cum se zice – în rândul lumii, să avem acces la tehnologie, să producem noi tehnologie, să folosim internetul, dar, dacă vrem să ne păstrăm destinul și cultura, să ne și apărăm valorile spiritualității noastre!”

Două complexe

Chintesența gândurilor de până acum e expusă limpede: „Românii au două complexe: al localismului și al internaționalismului, al cosmopolitismului. Primul răzbate din Caragiale – „Mai lăsați-mă, domnilor, cu Europa voastră!” – , al doilea tot din Caragiale: „Europa e cu ochii pe noi”. Eh, trebuie să ne lepădăm de aceste două complexe, să cultivăm valorile noastre, dar să fim deschiși spre universalitate. Exact cum a spus-o Titu Maiorescu în anii ’80 ai secolului al XIX- lea: „Să fim naționali cu fața spre universalitate!”. Această propoziție, profetică, pune punct celor două complexe care, iată, și astăzi, sunt de actualitate”

Cioran și limba română

„Cea mai mare creație a poporului român este limba” – Emil Cioran. Cum comentează Eugen Simion? „Este o reflecție extraordinară! Dacă Cioran, care acceptă puține lucruri – printre acestea: muzica, mistica religioasă și Eminescu („Ce-am fi noi fără Eminescu?”, se întreba gânditorul) – , a spus așa, așa e. Nu credeți?”.

Limba română este, între limbile romanice, a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italianei, fiind vorbită în toată lumea de 28 de milioane de oameni