Invitatii EVZ
Coincidențe stranii sau cineva vrea să ne convingă că nu există un război al islamiștilor împotriva creștinătății? Liderii progresiști ocolesc cuvântul "creștin", Vaticanul refuză să denunțe „terorismul islamist”
„În capodopera sa, Maestrul și Margareta, scriitorul rus Mihail Bulgakov face ca diavolul să apară în persoană în Rusia sub aparența unui anume Woland. Necuratul se pricepe la psihologie și știe că nu există pe lume oameni mai ușor de păcălit decât necredincioșii (scepticii) de profesie. Primul interlocutor al diavolului este Berlioz, vedeta literară a Moscovei sovietice și ateu militant. El va sfârși decapitat de un tramvai, exact așa cum îi prezisese necuratul. Poate ar fi avut altă soartă dacă măcar pentru un moment ar fi luat în serios existența marelui înșelător”.
Cu aceste cuvinte își începe scriitorul și ziaristul elvețian de origine sârbo-croată Slobodan Despot articolul legat de sistemul mondial care ne conduce, că vrem sau nu, destinele. Ca și diavolul, acest aparat enorm e preocupat să ne convingă că nu există. De aceea se străduiesc globaliștii să arunce în derizoriu orice încercare de a-i dezvălui identitatea prin expresii de genul teoria conspirației sau paranoia.
Ocazional însă, apar stranii coincidențe care arată că lucrurile s-ar putea să nu fie atât de simple... Un caz demn de luat în seamă sunt recentele atacuri teroriste din Duminica Paștelui catolic. Presa din întreaga lume a remarcat, după baia de sânge din Sri Lanka, ciudatele declarații făcute de liderii progresiști ai lumii. Nici fostul președinte american Barack Obama, nici fosta candidată Hillary Clinton nu au folosit cuvântul creștini, deși după alte atentate (cele din Noua Zeelandă) nu au uitat să spună că li se rupe inima pentru comunitatea musulmană din întreaga lume. Coincidență? Se prea poate, numai că declarațiile continuă în aceeași notă. Președintele Comisiei Europene Junker și vicepreședintele Timmermans par să aibă și ei dificultăți în a vorbi de creștini. Macron și Merkel nu spun nici ei cuvântul, dar se referă la Paști.
Noi culmi ale corectitudinii politice atinge însă Federica Mogherini, așa-zisul ministru de Externe al UE. Deși vorbește și despre creștini și despre Paști, Mogherini spune că „actele de violeță au fost îndreptate împotriva tuturor credințelor și confesiunilor”. Cam ciudat, nu-i așa? Dar de ce să ne mai mirăm că politicienii fac din negu alb și viceversa, când însăși Biserica Catolică, sub actualul pontificat progresist, vrea să ne convingă că nu există niciun război al islamiștilor împotriva creștinilor. Părintele Spadaro, directorul Civiltà Cattolica, este considerat de mulți eminența cenușie a pontificatului Papei Francisc. Prin urmare, mulți cred că interpretarea lui cu privire la atacurile sângeroase din Sri Lanka este poziția oficială a Sfântului Scaun. Cuvântul de ordine de la Vatican este: să vorbești generic despre terorism, fără să indici vreodată Islamul. Nu trebuie accentuat prea mult că victimele sunt creștini.
La rândul său, Enzo Bianchi, fondatorul Comunita monastica di Bose, care adună creștini de toate confesiunile, se referă la "fanatici anti-creștini" neidentificați. Și Vatican News, portalul oficial al Vaticanului, are grijă să nu pună accent pe originea islamistă a atacului și se concentrează asupra scopului atacurilor- distrugerea coexistenței pașnice dintre religii.
La urma urmei, totul este în conformitate cu infailibilele spuse ale Papei Francisc: Islamul este o religie a păcii, toate religiile au fundamentaliștii lor, trebuie să căutăm ceea ce ne unește cu toate religiile. De altfel, nici Papa însuși n-a găsit de cuviință să vorbească despre terorismul islamist. Asta deși, în Franța, nu în vreo țară exotică, atacurile asupra locașurilor de cult creștine se țin lanț. Le Figaro scrie că nu mai puțin de nouă biserici au fost vizate între 28 ianuarie și 10 februarie: patru au fost "profanate" și cinci ținta "vandalismului". Dar nu e nimic neobișnuit. Potrivit datelor din 2017 ale Ministerului de Interne, bisericile au fost vizate de 878 de atacuri, o medie de două atacuri pe zi. Comentariile par de prisos. E greu, însă, să nu te gândești la vorbele evanghelistului: „Bate-voi păstorul și turma se va risipi”. Ce ne facem însă când înșiși păstorii (laici sau spirituali) își duc turma în calea lupilor?
Recomandările noastre
