Modul de aplicare al achiziţiilor publice a devenit o frână în dezvoltarea firmelor cu capital românesc. Concret, Caietul de Sarcini elimină din start, prin cerinţele imposibil de atins, eventualele firme româneşti care se încumetă să se prezinte la licitaţii.
„Avem un sondaj al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, realizat cu instituţii independente. Din acel sondaj reiese că 29% dintre cei care participă la licitaţiile publice consideră, câte o dată, caietul de sarcini - sau indicatorii din caietul de sarcini - greu realizabil. 43% încă au percepţia că acel caiet de sarcini este făcut după chipul şi asemănarea câştigătorului.
Sunt date pe un eşantion mai mult decât reprezentativ din mediul de afaceri. Cele 4 legi ale achiziţiilor publice totalizează 676 de articole şi mai sunt încă 344 de norme metodologice. Vă daţi seama că agenţii economici trebuie să aibă un microbuz de avocaţi la poartă ca să fie în deplină cunoştinţă de cauză când accesează o achiziţie publică”, a spus Mihai Daraban, pre- şedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR). În opinia lui, caietul de Sarcini este, de multe ori, un autodenunţ. „Prin caietul de sarcini se pot crea avantaje, dezavantaje şi eliminări din start.
Dacă noi începem, în ceea ce priveşte capitalul românesc, cu minim 100 de milioa ne de euro cifră de afaceri, câte sute de kilometri de autostradă, câte corvete aţi făcut la viaţa voastră? Trebuie să fim perfect realişti că nu ne calificăm din punct de vedere al capitalului autohton. Dacă suntem mai permisivi, relaxaţi în aceste clauze pe care le introducem în caietul de sarcini, dăm o şansă capitalului românesc să ofere transparenţă și oportunitate, nimic altceva. Nu se cere o legisla- ţie specială pentru capitalul românesc”, a explicat preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Mihai Daraban a dat aceste declaraţii la o conferin- ţă dedicată achiziţiilor publice organizată de Camera de Comerţ şi Industrie a României împreună cu INACO.
Recomandările noastre
