S-au realizat multe emisiuni pe această temă şi s-au căutat răspunsuri pentru întrebări banale.

Ce afaceri pot să facă nişte indivizi care se iscălesc cu degetul înmuiat în cerneală, pentru că nu ştiu să scrie? Cum e posibil ca timp de 25 de ani autorităţile statului să nu investigheze serios aceste clanuri?

Cum e posibil ca Fiscul, care călăreşte contribuabilii de le sar capacele, să nu fie curios când e vorba de analfabeţii cu Ferrari, palate cu pagode şi caleşti poleite cu aur?

Unii au sărit în apărarea baştanilor care au blocat străzi cu defilările lor obscen de inculte. Ne-au explicat că aşa e tradiţia rromilor, că aşa îşi exprimă ei cultura şi că nu ar trebui să fie nimeni în vizorul autorităţilor numai pentru că face o nuntă, un botez sau o îmormântare cu lăutari, bolizi foarte scumpi şi caleşti aurite. Dacă vrea Cârpaci să fie Împăratul Franz Joseph şi pentru asta blochează şapte bulevarde, e o treabă culturală nu fiscală!

Este o pistă falsă a discuţiei, pentru că nimeni nu are nimic cu tradiţiile sau etnia cuiva. Problema este strict una de nedreptate revoltătoare şi în acelaşi timp jenantă.

Este revoltător ca aceiaşi cetăţeni să fie trataţi total diferit de stat numai pentru simplul motiv că unii au fost „fraieri” şi au respectat legea, în timp ce alţii au fost şmecheri şi fac afaceri în afara oricărui control al statului. Nu este normal ca în aceeaşi ţară, autorităţile să înhaţe bunicuţe de 80 de ani pentru că vând pătrunjel fără autorizaţie, în timp ce exact aceleaşi autorităţi refuză să investigheze sursa cărămizilor de bani cu care Cârpacii se bat în piept, la drumul mare.

Par pur şi simplu oarbe autorităţile fiscale româneşti când e vorba de aceste clanuri. O situaţie care trădează complicităţi între diverşi reprezentanţi ai statului şi aceşti milionari analfabeţi. Pe la mijlocul anilor ,90, în Timişoara, clanurile Cârpaci, Stancu şi Covaci erau în plină expansiune, provocând scandal după scandal. Foloseau o metodă rudimentară şi extrem de brutală pentru a înhăţa vilele din zona centrală la preţ de nimic.

Cu ajutorul unor complici din administraţia Ciuhandu obţineau informaţii despre cei care trăiau în locuinţele din aceste imobile. Prin interpuşi cumpărau cea mai mică şi ieftină locuinţă de acolo, de regulă o garsonieră situată la demisol sau la mansardă. Apoi mutau acolo familii sărace de rromi care începeau să-şi terorizeze vecinii.

Scandal zilnic cu pirande care răcnesc la vecini pentru orice motiv, mai ales pentru motive închipuite. Puradei în fundul gol care urinează pe casa scării sau mânjesc cu rahat uşile vecinlor. Conducte comune tăiate pe coloanele la care aveau acces din garsoniera cumparată, dacă era la demisol. Inundaţii săptămânale, dacă garsoniera era la mansardă. Facturi neplătite cu lunile astfel încât vecinii erau nevoiţi să plătească pentru ele, în momentul în care furnizorii de utilităţi ameninţau cu întreruperea serviciilor.

O teroare psihică al cărei scop era să determine vecinii să-şi vândă apartamentele pe nimic. Mulţi au depus reclamaţii la Poliţie şi Parchet şi apoi au constatat dezamăgiţi că autorităţile judiciare sunt oarbe la aceste activităţi. Exact cum ne întrebăm acum de ce nu vede Fiscul averile baştanilor, se întrebau atunci cu ochii în lacrimi sute de timişoreni de ce nu văd Poliţia şi Parchetul infracţiunile comise.

Anii au trecut, baştanii au înhăţat astfel zeci de imobile impunătoare din centrul istoric. Acum sunt frumos renovate şi unele închiriate. Ce se întâmplă în multe dintre ele nu se ştie. Cert e că, din când în când, de aici pleacă defilările luxului vulgar pe care le-am văzut zilele acestea.

S-au aflat însă alte informaţii care explică imunitatea pe care baştanii o au, de acum 20 de ani, în faţa sistemului judiciar. Una dintre aceste informaţii este că notarul public Safta Criste, soţia unui fost procuror general al României este notarul la care îşi perfecta alte escrocherii imobiliare chiar naşul clanului Cârpaci, celebrul Ionelaş. Exact în perioada în care era procuror general domnul Mircea Criste, actual adjunct al Avocatului Poporului, a înflorit clanul Cârpaci. Să fie o coincidenţă? Poate tot o coincidenţă este şi faptul că doi grei ai Poliţiei Române sunt astăzi avocaţi ai clanurilor mafiei? Fix când Criste era procuror general al României, şef al Poliţiei Române era Pavel Abraham, acum avocat al clanurilor. În 1997 când baştanii se lăudau în stradă, pe faţă, că au la mână şefi din Poliţie, de la Bucureşti, timişorenii credeau că e doar o lăudăroşenie. Astăzi se văd altfel lucrurile. Un alt ditamai generalul, fost şef al Poliţiei Române şi el, Florin Sandu, a devenit peste noapte avocat al clanurilor mafiei. Altă coincidenţă? Cam multe coincidenţe.

Să fie şi lipsa de reacţie a Fiscului în faţa clanurilor generată de aceleaşi legături subterane care, în trecut, au dat milionarilor analfabeţi imunitate în faţa Poliţiei şi Parchetului?

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.


 
 


Blog: ”Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta”

Facebook: pagina publică

Humanitas: pagina de autor

Video: pagina de Youtube

Google+: pagina personală

 
 

Citiţi mai multe:


 


Participă, alături de cititorii din comunitatea evz.ro, la dezbatere.

Primul SITE DE ȘTIRI din România în care TU esti PARTENER egal cu JURNALIȘTII

Jurnaliştii şi cititorii, parteneri egali



Vezi mai jos opiniile cititorilor despre acest editorial și comentariile pe tema propusă dezbaterii și SPUNE ȘI TU ce părere ai!