La trei luni de la venirea la putere a Giorgiei Meloni, relația bilaterală dintre Roma și Paris, deja fragilizată, se confruntă cu noi tensiuni, legate de dosarul ucrainean. Joi, 9 februarie, președintele Consiliului de Miniștri al Italiei, Giorgia Meloni, care s-a remarcat prin sprijinul neîntrerupt pentru Kiev de la venirea sa la putere, a calificat drept „intempestivă” întâlnirea de la Paris de miercuri dintre Emmanuel Macron, cancelarul german Olaf Scholz și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Potrivit acesteia, întâlnirea tripartită la care Italia nu a fost invitată constitui o punere în discuție a „unității europene”. Premierul Meloni și-a exprimat nemulțumirea, spre marea uimire a diplomaților francezi, când a ajuns la Consiliul European convocat la Bruxelles, în prezența președintelui ucrainean.

„O întâlnire Franța - Germania cu câteva ore înainte de un Consiliu European cu Zelenski slăbește sprijinul european pentru Ucraina”, se subliniază în anturajul președinției Consiliului. Nu Italia este izolată, ci Franța și Germania, care, prin această alegere, se izolează de celelalte 25 de state membre. Din punctul de vedere al Romei, formatul întâlnirii de miercurea trecută contrastează cu cel dorit în iunie 2022 de Emmanuel Macron, care îl invitase pe predecesorul doamnei Meloni, Mario Draghi, într-o călătorie comună la Kiev cu Olaf Scholz. 

Dorința de a implica Italia și Franța la cel mai înalt nivel în conflictul în curs nu a supraviețuit alternanței politice din Italia și venirii la putere, în luna octombrie, a coaliției guvernamentale conduse de partidul lui Meloni, Fratelli d'Italia (extrema dreaptă).

„Cred că depinde și de președintele Zelenski în alegerea formatelor”, a fost replica președintelui francez. 

Episodul a creat imaginea unui premier marginalizat – o mană cerească pentru oponenții politici din Italia ai doamnei Meloni. 

Marcat de prezența în capitala europeană a lui Volodomir Zelenski, după vizitele sale surpriză la Londra și Paris cu o zi înainte, summitul UE a dat totuși naștere unor discuții aprinse pe probleme economice și de migrație, pentru care Italia caută sprijin de luni de zile.

„O dorință de recunoaștere”

După răcirea relațiilor Paris-Roma, legată de poziția agresivă a coaliției italiene de la putere pe probleme de migrație, dosarul ucrainean a oferit până acum Italiei și Franței o temă de convergență. Pe 27 ianuarie, ministrul francez al apărării, Sébastien Lecornu, s-a întâlnit la Roma cu omologul său, Guido Crosetto, pentru a finaliza anunțul livrării comune la Kiev a unui sistem antiaerian și antirachetă SAMP-T, construit de consorțiul franco-italian Eurosam. O decizie comună pe care Emmanuel Macron a salutat-o ​​joi seară.

După alegerile pe care le-a câștigat pe 25 septembrie, Meloni a continuat linia trasată de Mario Draghi, în ciuda aliaților săi din coaliție, Silvio Berlusconi (Forza Italia, dreapta) și Matteo Salvini (Liga, extremă dreapta), acuzați de compromis cu regimul rus. 

Toate acestea în ciuda opiniei publice dominate de discursul pacifist și de dorința de a pune capăt ostilităților. 

Răspunzând declarațiilor doamnei Meloni, diplomații francezi prezenți la Bruxelles au evidențiat experiența tanndemului franco-german în dosarul ucrainean pentru a-și justifica alegerea de a nu invita președintele Consiliului italian la întâlnirea cu președintele Zelensky. Parisul își justifică poziția evocând tentativa zadarnică de mediere între Moscova și Kiev realizată de Paris și Berlin, în cadrul acordurilor de la Minsk. O abordare motivată, după anexarea unilaterală a Crimeei de către Rusia în 2014, de conflictul dintre separatiștii pro-ruși din Donbass și autoritățile de la Kiev. „Fără îndoială, la doamna Meloni, există o dorință de recunoaștere sau o căutare a statutului, nu este suficient să fii prezent o dată la un summit pentru a obține statutul”, a spus un diplomat.

O relație fragilă

Amintirea „formatului Normandia” - care a implicat Franța, Germania, Ucraina și Rusia înainte de deveni inutil din cauza agresiunii Moscovei - nu a împiedicat însă până acum asocierea Italiei la inițiativele lansate de Emmanuel Macron. Însă excelentele relații construite între președintele francez și ex premierul Mario Draghi, fost guvernator al Băncii Centrale Europene de incontestabilă talie internațională, au fost înlocuite de o relație de mare fragilitate, influențată în ambele cazuri de constrângerile politice interne.

La Roma, noua coaliție guvernamentală include Liga, partidul naționalist al vicepremierului Matteo Salvini, care deține portofoliul Internelor. Rezultatul - o escaladare a problemelor migrației, la originea primei crize diplomatice dintre Paris și guvernul doamnei Meloni, cea care a început în noiembrie 2022 în jurul navei de salvare Ocean-Viking.

Refuzând intrarea în porturile italiene aceastei nave de salvare deținută de ONG-ul SOS Méditerranée, premierul a salutat, într-o declarație, acceptarea navei în porturile Franței, notează lemonde.fr

Acest anunț nu a fost însă oordonat cu Parisul, în ciuda activității diplomatice intense privind soarta navei. Iritarea a fost cu atât mai mare cu cât Emmanuel Macron căutase, chiar înainte ca doamna Meloni să preia mandatul, să stabilească un contact cu ea, cu ocazia unei vizite la Vatican, în octombrie 2022.

Strategia de instituționalizare

După ce a acceptat în cele din urmă să lase Ocean-Viking să-și debarce pasagerii la Toulon, executivul francez a fost nevoit să sufere acuzații din partea dreptei franceze într-un dosar în care intenționează să joace cartea fermității. Tensiunea dintre cele două capitale din cauza primirii unui grup de 113 persoane salvate în Marea Mediterană a fost atunci suficientă pentru a deteriora o relație garantată de Tratatul de la Quirinale, semnat cu mare fast de cele două țări în 2021. Acest text, întocmit după modelul Tratatului de la Elysée, piatra de temelie a cuplului franco-german din 1963, nu a fost suficient pentru a stabiliza o relație franco-italiană, care depindea de fapt de personalitatea premierului de la Roma, Draghi.

Doamna Meloni, care a venit cu partidul său de extremă dreapta Fratelli d'Italia de la periferia lumii politice italiene, a păstrat linia lui Draghi, luând angajamente de seriozitate față de vecinii Italiei și ai Uniunii Europene. Viața ei politică anterioară fiind construită în mare parte pe convingerile ei eurosceptice, chiar eurofobe, a încercat să o facă uitată prin prima ei vizită în afara Italiei la instituțiile europene, în noiembrie 2022, apoi printr-o vizită oficială la Berlin, 3 februarie. 

Cu toate acestea, relația cu Franța continuă să fie marcată, cel puțin la suprafață, de linii de falie din ce în ce mai vizibile la nivel european, la un an de la invadarea Ucrainei.

(Traducerea Rador)