În primul dosar, cel al Laviniei Coțofană, fost ofițer SRI, devenit apoi judecător la Arad, Cristina Tarcea a decis că Legea nr. 571/2014 nu se aplică și instanţelor judecătorești. În urma deciziei, Lavinia Coțofană a fost dată afară din magistratură, „din cauză” că a semnalat Ministerului Public, Ministerului Justiției și CSM-ului încălcări grave ale legii: judecătorii de la Arad, cu sprijinul unor avocați, deturnau fondurile Ministerului Justiției.

În dosarul procurorului Marius Daniel Șerbănescu, Gabriela Bogasiu a ţinut cont că Legea nr. 571/2004 se aplică și magistraţilor. Procurorul a fost sancţionat, două luni, cu măsura tăierii indemnizaţiei cu un procent de 20%, din cauză că a făcut o serie de comentarii insultătoare, în timpul muncii, la adresa unor colegi, avocaţi, justiţiabili ori diferiţi reprezentanţi ai unor instituţii.

Cum s-au petrecut faptele

Pe scurt, vicepreședintele ICCJ, Gabriela Bogasiu, a judecat cazul procurorului Marius Daniel Șerbănescu. După cum reiese din decizia definitivă nr. 139, dosar 3943/1/20016, Marius Daniel Șerbănescu a solicitat admiterea recursului împotriva hotărârii pronunțate de Consiliul Suprem al Magistraturii, susținând că instanța de disciplină nu a respectat prevederile Legii nr. 571/2004. La rândul său, reprezentantul Inspecției Judiciare a solicitat respingerea recursului, pentru ca apoi Înalta Curte să treacă la analiza argumentelor lui Șerbănescu.

Printre altele, procurorul invoca că a formulat o sesizare la DNA privind unul dintre inspectorii judiciari care îl cercetau, dar și principiul nesancționării abuzive, conform căruia nu pot fi sancționate persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancțiuni inechitabile și mai severe pentru alte abateri disciplinare. Dat fiind că judecătoarea Gabriela Bogasiu a analizat și a asaltat fiecare argument al procurorului privind Legea nr. 571/2004, devine clar că aceasta știa din prealabil că legea se aplică și magistraților, dar și că a ținut cont de acest lucru. Aceasta va reieși și mai abitir din cele ce urmează.

Un judecător ţine cont de lege, celălalat nu

Ulterior, Cristina Tarcea judecă speţa fostului magistrat Lavinia Coţofană, iar în decizie apreciază că Legea 571/2004 nu se aplică și instanțelor judecătorești (Decizia definitivă nr. 266, dosar 7/1/2017).

Așadar, doi magistraţi sunt cercetaţi disciplinar, un judecător ţine cont de lege, celălalat nu. În urma unei petiţii semnate de Lavinia Coţofană, Avocatul Poporului sesisează ICCJ privind aplicarea neunitară a legii, conform articolului 514 din Legea nr. 134/2010 privind Noul cod de procedură civilă. Surpriză însă! În ciuda faptului că Noul cod de procedură civilă spune că în astfel de cazuri trebuie întrunit un complet specializat de recurs in interesul legii, la Curtea Supremă s-a întrunit Colegiul de conducere, din care au făcut parte atât Cristina Tarcea, cât și Gabriela Bogasiu. Cu alte cuvinte, judecătoarele urmau săși „examineze” propriile decizii. Ca să nu fie obligată să își contrazică propria decizie, dată în dosarul lui Șerbănescu, Gabriela Bogasiu s-a abţinut de la dezbateri și de la vot. Iar astfel Cristina Tarcea și-a arogat „responsabilitatea” de a își analiza atât propria decizie, cât și cea dată de Gabriela Bogasiu.

 

Enormități în serie

Pentru a pune în lumină faptul că președintele Curţii Supreme, Cristina Tarcea, nu a aplicat unitar legea este necesar să expunem fragmentele relevante din hotărârea prin care Colegiul de conducere îi răspunde Avocatului Poporului.

În hotărârea nr. 43, semnată în 27 martie 2017 de Colegiul de conducere al ICCJ, format din magistrații Cristina Tarcea, Ilie Iulian Dragomir, Valentin Horia Șelaru, Andreia Liana Constanda, Carmen Georgeta Negrilă și Marian Budă, se analizează și se decide asupra sesizării Avocatului Poporului privind petiția Laviniei Coțofană, prin care aceasta a invocat interpretarea și aplicarea neunitară a prevederilor Legii 571/2004.

Trebuia un complet de recurs în interesul legii

Primul aspect care trebuie menţionat constă în faptul că nu s-a constituit, așa cum Noul cod de procedură civilă cere, un complet de recurs în interesul legii, competent să judece astfel de sesizări.

Cel de-al doilea sofism rezidă în următoarea frază: “În esenţă, s-a arătat că în Decizia civilă nr. 139 din 8 mai 2017 «se recunoaște, tangenţial, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 571-2014 și magistraţilor», în timp ce în Decizia civilă nr. 266 din 9 octombrie 2017 se reţine că «dispoziţiile legii respective nu se aplică instanţelor judecătorești»”. Astfel, reiese că, pentru Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţiei, „magistrat” nicidecum nu înseamnă, în egală măsură, atât procuror, cât și judecător.

Cea de-a treia enormitate își are originea în fraza „Din conținutul deciziei civile nr. 139 din 8 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul de 5 judecători reiese că, în cauză, în contexul argumentelor și contraargumentelor invocate de părți, nu s-a analizat și nu s-a tranșat în mod expres problema de drept a aplicabilității sau inaplicabilității Legii nr. 571 în privința judecătorilor și procurorilor, apărările formulate vizând nerespectarea cerinței bunei-credințe și a celorlalte principii ce guvernează protecția avertizării în interes public”. Ce o însemna că „nu s-a analizat și nu s-a tranșat în mod expres”, în viziunea Colegiului de conducere, din moment ce judecătoarea Gabriela Bogasiu, în speţa procurorului Șerbănescu, prezintă contraargumente în șapte locuri din totalul de unsprezece, în care este menționată legea? Cu alte cuvinte, un judecător nici nu s-ar fi aplecat asupra motivelor invocate în apărarea lui Șerbănescu, dacă ar fi știut că legea în cauză nu vizează și magistraţii.

„Relativ la pretinsul impediment legal dedus din interpretarea dispoziţiilor art. 4 lit. d) din Legea nr.571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, considerat o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii disciplinare în speţă, este de observat că, prin textul legal menţionat, este reglementat principiul nesancţionării abuzive, conform căruia «nu pot fi sanţionate persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile şi mai severe pentru alte abateri disciplinare».

Invocarea acestor dispoziții nu are, însă, semnifìcația acordată de autorul recursului, din moment ce, pe de o parte, teza finală a textului legal specificat stipulează în mod expres că «nu sunt aplicabile normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public». Or, nu numai că normele ce reglementează regimul juridic al răspunderii disciplinare a magistraților, ca si acțiunea disciplinarä în sine nu sunt de natură, în substanța lor, să împiedice o atare avertizare în interes public, dar, cercetarea disciplinară în speță s-a declanșat anterior, iar, așa cum recurentul recunoaște, nu a fost împiedicat să efectueze respectivul demers, care a și fost soluționat de către autoritatea competentă.”-se arată în decizia judecătorească care îl viza pe Şerbănescu.

Cristina Tarcea și-a bătut joc de Avocatul Poporului

În cele din urmă, în contextul în care Avocatul Poporului face o sesizare în vederea aplicării unitare a Legii nr. 571/2004, Colegiul de conducere îi răspunde în felul următor: „Totodată, având în vedere temeiul de drept invocat de Avocatul Poporului, Colegiul de conducere constantă că nici demersul iniţiat de Avocatul Poporului nu vizează declanșarea mecanismului recursului în interesul legii, ci supune atenţiei instanţei supreme, prin intermediul petiţiilor evocate, o eventuală practică neunitară cu privire la interpretarea și aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 571/2004, cu referire la recunoașterea sau nu a calităţii de avertizor de integritate magistraţilor”.

 

„Motivarea doamnei Tarcea reprezintă un fals intelectual și dovada clară a nestudierii dosarului”

Or, în cazul Laviniei Coţofană lucrurile au mers întru totul în direcţia opusă: a fost dată afară din magistratură. Acesteia, potrivit Deciziei nr. 266, îi este recunoscută prerogativa de soluţionare a cauzelor ce îi sunt repartizate spre soluţionare, iar nu atribuţia de a identifica posibile infracţiuni și de a sesiza organele de urmărire penală în urma unei iniţiative și activităţi proprii de cercetare a cauzelor aflate pe rolul instanţei, altele decât cele cu care a fost învestit.

„Falsurile au fost comise în ședinţa mea de judecată. Dosarele îmi erau repartizate spre soluţionare. Eu m-am trezit în această situaţie, nu mi-am dorit să se comită infracţiuni în faţa mea. Motivarea doamnei Tarcea reprezintă un fals intelectual și dovada clară a nestudierii dosarului, această acuzaţie aparţinând Inspecţiei Judiciare, care, la rândul ei, a renunţat la ea. Doamna Tarcea a mers pe bârfe. Mai mult, sesizarea pe care am făcut-o Ministerului Public a fost apreciată ca fiind corectă, atât CSM-ul, cât și Ministerul Justiţiei sesizând la rândul lor Parchetul. Nu înţeleg cum de la lăudarea demersului meu, în februarie 2016, de către CSM, Ministerul Justiţiei și UNBR s-a ajuns la exercitarea acţiunii disciplinare împotriva mea, și nu a celor care au greșit. Parchetul nu a soluţionat nici în acest moment dosarul, susţinând că e o clauză complexă, a fost declinat de la DNA Timișoara, la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, și are numărul 22/ P/2016”, a declarat pentru EVZ Lavinia Coţofană. Mai mult, în viziunea Cristinei Tarcea, conduita Laviniei Coţofană a reflectat, de fapt, o preocupare semnificativă și chiar excesivă pentru identificarea și denunţarea unor posibile infracţiuni săvârșite la nivelul Baroului Arad. Totul pentru ca, în cele din urmă, Cristina Tarcea să decidă că legea nu se aplică și magistraţilor. „Nu pot fi primite nici apărările recurentei referitoare la faptul că a acţionat în calitate de avertizor public în condiţiile Legii 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. Se reţine că dispoziţiile legii respective nu se aplică instanţelor judecătorești.”- se arată în Decizia 266.

Nu s-a ţinut cont de statutul de avertizor acordat de Senat

Pentru o înţelegere clară a situaţiei, este absolut necesar să atragem atenţia asupra faptului că fostului judecător Lavinia Coţofană i s-a recunoscut statutul de avertizor public, începând cu data de 01.02.2016, de către Senat, mai precis de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combatarea corupţiei și pentru petiţii. Adică aceasta avea acest statut cu mult înaintea Deciziei nr. 266, dată de Cristina Tarcea, în 9.10.2017. Totodată, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combatarea corupţiei și pentru petiţii a constatat că, în cazul Laviniei Coţofană, s-a aplicat sancţiunea maximă, neţinându-se cont de principiul nesancţionării abuzive, conform căruia nu pot fi sancţionate persoanele care reclamă ori sesizează încălcări ale legii, direct sau indirect, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile și mai severe pentru alte abateri disciplinare.

„Prin această hotărâre, doamna Tarcea și Colegiul s-au substituit legiuitorului, care a apreciat că legea se aplică magistraților, dovadă în acest sens fiind faptul că mi-a acordat statutul de avertizor public. Totodată, doamna Tarcea i-a negat Avocatului Poporului îndatoririle legale, acelea de a declanșa un recurs în interesul legii, atunci când constată existența unor probleme de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătorești. Promovarea unui recurs în interesul legii, în acest caz, înseamnă convocarea completului RIL”, ne-a declarat Lavinia Coţofană.

 

Dezlegată de protocolul SRI-ICCJ, Tarcea a procedat exact ca Lavinia Coţofană

„Sunt ferm convinsă că doamna Tarcea nu a dat decizia în cazul meu bazându-se în vreun fel pe actele dosarului și apreciez că este o decizie întemeiată pe strânsa colaborare a doamnei Tarcea cu SRI. De ce spun asta? Pentru că dincolo de ridicolul sancţionării unui magistrat care și-a îndeplinit obligaţia legală de a sesiza Parchetul atunci când a constatat comiterea unor infracţiuni (sesizarea mea dovedindu-se întemeiată, chiar CSM admiţând asta la puţin timp după ce m-au dat afară, Hot. nr. 1628 din 24.11.2016), doamna Tarcea a încălcat practica Înaltei Curţi și mă refer la hotărârea din cazul Șerbănescu. Câteva luni mai tarziu soarta s-a „răsturnat”, iar doamna Tarcea, dezlegată de protocol, a procedat exact ca mine. Când a constat indicii de infracţiuni a sesizat Parchetul. Convingerea mea este că s-a acţionat în această manieră de pedepsire a persoanei nevinovate și de protejare a vinovaţilor pentru a proteja imaginea sistemului judiciar, conform mentalităţii românești de a ascunde mizeria sub preș. Cel mai important, pentru a proteja sursele SRI Arad. Spun asta întrucât potrivit afirmaţiilor celui sub semnătura căruia s-au furat bani publici, Alunaru Cristian, proceda astfel sub ochii îngăduitori ai SRI Arad, care nu și-a îndeplinit rolul de prevenire”, a declarat pentru EVZ Lavinia Coţofană.