La scoala primara din Ursici, unde preda invatatoarea Octavia Medrea, de 19 ani, un sat imprastiat situat in Muntii Sureanu, invata patru elevi.

Lor li s-a adaugat in aceasta toamna si Mariana Toncea. Desi are doar 5 ani, fetita a auzit de la fratii ei mai mari, Ionela si Razvan, ca la scoala a venit o „domnisoara invatatoare tare draguta”. Atunci a zis hotarata: „Vreau si eu sa merg!”.

Din 17 octombrie si pana astazi, cu toate ca nu o obliga nimeni, micuta Mariana a lipsit doar de trei ori de la scoala. Placerii sale de a o asculta pe Octavia Medrea nu-i stau deloc in cale cei patru kilometri pe care trebuie sa-i faca zilnic pe jos, de la casa familiei Toncea pana la scoala si inapoi. Mariana este motivul pentru care, atunci cand este intrebata cator copii le preda, Octavia raspunde razand: „Am patru elevi si jumatate”.

Naivitatea unui tanar

„Domnul Tariceanu a spus ca la 1 ianuarie 2007 toate satele neelectrificate vor avea curent electric. Cand am acceptat postul de la Ursici, nici nu stiam unde este pe harta. Am venit in august aici si mi-a placut, cu toate ca drumul e lung si foarte rau. Nici nu-mi puneam problema curentului electric. Pana una-alta, ma descurc cu instalatia facuta de tata”, spune Octavia.

Tatal ei, Iovu Medrea a cumparat un generator pe benzina, un alternator si o baterie de masina, la care Octavia isi conecteaza un bec de far auto pentru a avea lumina si incarcatorul telefonului mobil, singura ei legatura cu lumea.

Curent, drum si tabla

Octaviei Medrea ii este foarte usor sa faca un clasament al lucrurilor care-i lipsesc: curentul electric, un drum bun pana in sat (pe o portiune de 15 kilometri, in panta, sunt doar fagase si portiuni noroioase imposibil de trecut decat cu un 4x4 puternic, ori cu tractorul) si o tabla pentru sala de clasa: „Scriu apasat cu creta pe ea, dar copiii nu vad mai nimic. E veche. Am cerut o tabla la Primaria din Bosorod, mai ales c-am inteles ca de la scoala de acolo s-au aruncat destule, fiind inlocuite cu unele mai noi. N-am primit nici acuma acea tabla”. Tanara dascalita nu se mai plange de soba de teracota prea mica din camera ei. S-a obisnuit ca noaptea sa se trezeasca din doua-n doua ore si sa puna lemne pe foc. Cu lumina slaba a becului de far auto si cu naveta facuta in remorca trasa de tractorul condus de tatal ei este insa mai greu.

„Probabil la iarna, cand va fi zapada mare, voi cobori acasa, la Simeria, o data la trei saptamani. Oamenii din sat coboara si ei pentru a-si cumpara cele necesare doar cu sania, ori cu magarii, altfel nu se poate. O sa fie greu... dar o sa fie si frumos. Om vedea”.

La inimile forumistilor EVZ

Povestea Octaviei Medrea, publicata de „Evenimentul zilei” in urma cu doua zile, a provocat numeroase reactii. Cele mai vizibile sunt cele de pe forumul site-ului EVZ, unde zeci de cititori nu s-au putut abtine sa nu o felicite, sa nu-si exprime admiratia si sa nu o incurajeze.

Altii s-au oferit sa o ajute, cerand adresa scolii pentru a-i trimite rechizite. Un profesor roman stabilit in Canada a luat legatura cu reporterii EVZ care au vizitat-o pe Octavia declarandu-si intentia de a o ajuta pe tanara cu o masina 4x4, fie ea si second-hand. Astfel, invatatoarea ar putea parcurge mult mai simplu drumul anevoios dintre satul Ursici, unde locuieste si preda, si casa ei din Simeria Veche, la aproape 60 de kilometri distanta.

FORUM EVZ

„Daca nu exista, trebuia inventata”

Aproape 50.000 de romani au citit pe site-ul EVZ povestea Octaviei. Mai bine de 130 dintre ei au postat mesaje de incurajare, multi adaugand si ca ar dori sa o ajute.

> Costea: „Faceti ceva! Ar trebui sa demarati o campanie de strangere de fonduri pentru tanara invatatoare”

> Fara Cuvinte: (...) „Si daca fiecare parlamentar ar dona 100 de euro ar putea „moderniza” scoala, macar cu curent, apa si caldura. De asemenea, rusine Ministerului Educatiei ca nu ii pune la dispozitie acestei tinere, atat timp cat lucreaza acolo, o masina sa poata sa faca naveta si sa-si faca si slujba. Domnisoara Medrea, succes mult si meritati toate laudele de bine si respect!

> Iulian: Octavia esti superba! Ai un suflet extraordinar! Nu pot sa inteleg cum in lumea asta crancena si mizerabila pot exista si astfel de oameni. Mi se face pielea de gaina cand vad asta”.

> Violet: „„Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!” Octavia Medrea, daca nu ar fi existat, ar fi trebuit inventata. Tipul ei de atitudine este motorul care ne poate pune in miscare in drumul nostru spre civilizatie. Desi ni se pare demn de toata lauda, foarte putini dintre noi am fi capabili de o asa daruire. Acesta este tipul de VIP ce ar merita mediatizat, si nu acela de duzina, incapabil sa aduca plus de valoare cultivat pana la exasperare in toata media”.

> Ava: „Mai rar asa caracter. Autoritatile ar trebui sa-i sustina mai mult si sa-i ajute pe cei care prefera sa munceasca in conditii jalnice; in secolul nostru, fara lumina e... RUSINE celor care ar trebui sa faca ceva!”.

> Un parinte: „astia sunt oamenii adevarati! Pentru ei Romania poate fi mandra. Mult noroc, putere si dragoste pentru tine si cei din jurul tau!”

Cititi si:

Invatatoare intr-un sat rupt de lume